4,021 matches
-
pentru tot ce-i convenabil, de șic și frumos în formele vieții. Prăsirea culturei intelectuale însă prin cei culți se-ntîmplă-ntotdeuna într-o măsură numai foarte mică, și și aceea într-un mod pervers dacă nu intervine știința. Unde numai cei culți singuri vor să producă și să perpetueze cultura inteligenței, fie-n educațiunea copiilor or în influința literară asupra publicului, acolo semidoctismul și secăciunea (fraza goală) sânt aproape; orce răsad al culturei trebuie să pornească de la știință însăși; nu se poate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sensul de azi cultură generală nu prea e lățit în genere la greci și la romani, activitatea urmărește un scop practic sau totuși general; pe lângă acestea găsim un simț estetic foarte dibaci și, ca urmare a lui, foarte fine și culte forme de viață; însă chiar arta, aptă mai mult decât orce direcție a vieții spirituale de a da teren individului, chiar ea este în legătura cea mai strânsă cu 220 r religiunea și statul. Unde însă totuși apare cultura proprie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deosebire era un grad nalt de cultură publică, însă oamenii singulari o posedau nemijlocit și nu și-o câștigau nici în sensul, nici cu intențiunea morală a culturei, tot așa de puțin cum omul prost nu-și apropriază limba noastră cultă spre scopul și ca un element al culturei. De acolo și modul propriu al arătării sale - la greci lăudată și cântată, ca deosebit înflorită, sub Heteri, la domnia romană în vremea mai târzie (cea dinainte n-o cunoștea de fel
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mândre nu știu ce va să zică dioptrică ș-or trebui să onore-n secret știința bărbătească" - atuncea el totuși presupune că bărbații sau tații acestor cetitoare or fi știind-o fără ca să fi studiat cu toții optica. De aceea presupunem în genere la orce om cult o certă sau mai bine incertă măsură de cunoștințe. Însă afară de această determinare, atârnătoare tot încă de la întîmplarea tactului public, despre cuprinsul în termin mediu al cunoștinței ce îndreptățește pretenția culturei, determinare care se poate lărgi sau contrage după diferitele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-l însemnăm deocamdată și-l vom întemeia mai târziu ca deosebire între cultură și știință: medicul trebuie să [fie] învățat în patologie, însă cult si în psicologie, psicologul viceversa. Tocmai în sensul acesta deosebește și uzul limbei între un medic cult și necult (ca medic); așadar pe acela din medici care nu și-a însușit numai cercul strâmt de cunoștințe neapărate, ci și cele, mai largi, de cunoștințe importante, luminatoare și reîmprospătătoare de spirit, îl vom numi medic cult. Foarte învățat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un medic cult și necult (ca medic); așadar pe acela din medici care nu și-a însușit numai cercul strâmt de cunoștințe neapărate, ci și cele, mai largi, de cunoștințe importante, luminatoare și reîmprospătătoare de spirit, îl vom numi medic cult. Foarte învățat însă vom numi pe medicul acela care pătrunde nu numai cu deosebită profunditate specialitatea sa proprie, ci pătrunde și cele învecinate într-un așa mod ca și când ar fi specialitatea lui exclusivă. Este apoi altceva dacă spunem "acest medic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
învățat însă vom numi pe medicul acela care pătrunde nu numai cu deosebită profunditate specialitatea sa proprie, ci pătrunde și cele învecinate într-un așa mod ca și când ar fi specialitatea lui exclusivă. Este apoi altceva dacă spunem "acest medic e cult", sau dacă zicem "acest medic e-un om cult". {EminescuOpXIV 923} Medicul nu este însă numai medic, ci totodată și om. Determinarea celui mai apropiat cerc de cunoștințe, precum și direcțiunea în progresul, peste acela, la o cultură mai depărtată a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu numai cu deosebită profunditate specialitatea sa proprie, ci pătrunde și cele învecinate într-un așa mod ca și când ar fi specialitatea lui exclusivă. Este apoi altceva dacă spunem "acest medic e cult", sau dacă zicem "acest medic e-un om cult". {EminescuOpXIV 923} Medicul nu este însă numai medic, ci totodată și om. Determinarea celui mai apropiat cerc de cunoștințe, precum și direcțiunea în progresul, peste acela, la o cultură mai depărtată a fost înrădăcinat [ă] în interesul central al chemărei sale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
plăcere și pricepere a artei și a toată frumuseța, totodată și a celei naturale. De a se bucura de orce speție și formă a artei, a avea participare și interes pentru ea, trece de un semn deciziv al unui om cult; însă la asta se mai numără și eventualitatea dacă cineva cultivă frumuseța și la sine însuși și la împrejurarea sa, întru cât o iartă aceasta natura și împrejurările. Avem a întîmpina aicea numai o rătăcire foarte mult lățită, și adică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ar trebui să motiveze cultivarea lor, acesta-i *** al unei observări din principiu asupra ființei culturei. Cum că însă prin o îmbulzire silită a copiilor la instrucțiune muzicală nu se ascute, ci se tâmpește numai simțul estetic trebuincios oricărui om cult și cum că nimicește și plăcerea ce cineva ar putea-o găsi în arte, pentru că apatia e mai mare decât impulsul natural și-l învinge în decurs de mulți ani - asta ar fi trebuit ca esperiența să-l învețe pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un sens și mai nobil, el ar trebui [să fie] și cel mai frumos op de artă al artei, al propriei sale puteri creatorie, libere, conștii, morale. Cultură în sensul său primitiv va să zică: figură, formă, frumusețe; un suflet într-adevăr cult va fi așadar acela a cărui ființă și viață, simțire și faptă va urma legilor frumosului, si el merită numirea unui suflet frumos. Să nu cugete însă nimeni la acea frumusețe a sufletului ce ni prezintă în Vilhelm Meister, în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
privitor, într-un mod neconștiu. Aceasta este și motivul unic, dar de ajuns pentru părerea veche, cum că asupra gustului nu se-ncape dispută. În părerea vulgară asupra pretențiunilor ce sânt a se face la viața și purtarea unui om cult domnește aceeași, nu vrem să zicem (greșală) aberațiune, ci lipsă de cunoștință. Cu drept cuvânt purtarea unui om cult e privită de individuală, ca o espresiune a interiorului său propriu și caracteristic, distinsă de acțiunea legală și morală, după legi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
gustului nu se-ncape dispută. În părerea vulgară asupra pretențiunilor ce sânt a se face la viața și purtarea unui om cult domnește aceeași, nu vrem să zicem (greșală) aberațiune, ci lipsă de cunoștință. Cu drept cuvânt purtarea unui om cult e privită de individuală, ca o espresiune a interiorului său propriu și caracteristic, distinsă de acțiunea legală și morală, după legi generale și cunoscute și după moravuri. Dar de aceea i se și pare oricui cum că nu există o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
individuală, ca o espresiune a interiorului său propriu și caracteristic, distinsă de acțiunea legală și morală, după legi generale și cunoscute și după moravuri. Dar de aceea i se și pare oricui cum că nu există o lege a vieții culte. Judecata asupra acesteia este treaba simțirei, vor zice cei mai mulți, căci simțirea a apucat a fi marele eleimosinor al psicologiei, care acopere orce sărăcie de cunoștință. În faptă însă este o judecată și nu o simțire instinctivă, însă această judecată nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu individualitatea: (lucruri d-astea 234r s-au obicinuit a se numi cu deosebire simțire, în loc de [a] trece înapoi la elementele individualității și la amestecul acestora). De aceea nu posedă literatura noastră până azi alte opuri asupra vieții de om cult decât de acelea cari conțin reguli curat empirice mai mult asupra decenței, convenabilității, a șicului și a celor ce șed bine în relațiunile noastre cu oamenii. Nouă însă ni s-a arătat clar cum că orce șic și amăsurare în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
frumuseței și e îndreptat după regulele și legile acesteia; dreptu-i cumcă cultura în genere, cât și îndreptarea ei asupra frumosului, e o parte a (problemei) datoriei omului și a destinațiunii vieții sale; însă totuși numai o parte! Dacă sufletul e cult odată în toată privința, atuncea trebuie să-nceapă a urma chemării lui proprii și înalte, aceleia a moralității. Într-o chemare practică și morală numai zace adevărata împlinire a vieții omenești, cultura însă nu e decât prepararea și după aceea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a vieții și de a onora și gusta frumosul pe toate căile; însă cel mai frumos din toate câte sunt frumoase este sufletul cel frumos. {EminescuOpXIV 927} Fragmente răzlețe din Cultură și știință 2258 Prăsirea culturei intelectuale însă prin cei culți se-ntîmpla totdeuna într-o 182r măsură numai foarte mică, și adesea într-un mod întors, dacă nu s-asociază știința. Unde numai cei culți singuri vor să producă și să prăsească, fie-n educațiunea copiilor or în influență literară asupra
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
frumos. {EminescuOpXIV 927} Fragmente răzlețe din Cultură și știință 2258 Prăsirea culturei intelectuale însă prin cei culți se-ntîmpla totdeuna într-o 182r măsură numai foarte mică, și adesea într-un mod întors, dacă nu s-asociază știința. Unde numai cei culți singuri vor să producă și să prăsească, fie-n educațiunea copiilor or în influență literară asupra publicului, acolo semidoctismul și secăciunea (fraza goală) e aproape; orce răsad al culturei trebuie să pornească iarăși de la știință; nu se poate sămăna făină
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acelorași elemente, unde să fie absorbite combinațiunile lor precedente. După dezvoltarea de foarte puțină durată, naturală, națională, se poate face însă un altfel de dezvoltare [... ]. [... ] fără cunoașterea exactă [a] ei, știința e de recunoscut și agează în fiece 185r individ cult. Fiecare om simplu împlinește scopul culturei și stă la înălțimea spiritului național întru cât are în diferitele ramuri ale științei un mod de-a privi adecuat și o treaptă generală de inteligență. Se poate spune cum că un semn caracteristic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asupra oricărui lucru e posibil numai la o universalitate a culturei, așadar la o claritate și idealitate a intuițiunii tuturor lucrurilor asupra cărora el vorbește. Maturitatea culturei publice a spiritului poporal se manifestă cu deosebire în limba sa, și între culții unui popor se numără numai aceea cari-au suit înălțimea și domină terenul întreg. Comoara și puterea limbistică, felul stilului și a expresiunii la un popor se reflectă și se manifestează în literatura sa națională; ea este izvorul din care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
toate raz[e]le din toate direcțiunile vieții spirituale, ea arată nivelul vieții publice spirituale [... ]. ["S-A DEZVOLTAT O LITERATURĂ... "] 2264 S-a dezvoltat o literatură în limba țării, care trăia în gura și în spiritul poporului. Aiurea limba claselor culte era atât de deosebită de cea grăită de popor încît literatura familiară clasei de sus era cu totul inaccesibilă claselor de jos. Urmarea naturală a fost lipsa de circulație a caracterului și științei în toate clasele corpului social, cari nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
baladă Negru Vodă și Manoli sau Monastirea Argeșului, publicată în 1853 de Vasile Alecsandri, să încercăm o retrospecție, o trecere în revistă a atestărilor anterioare. Cu câțiva ani mai înainte (1847), Cezar Bolliac publicase deja poezia Meșterul Manole - o prelucrare cultă a unei balade populare. 1842 este anul primei publicări a unei legende tip Meșterul Manole, în care apar toate principalele motive cunoscute. Legenda a fost publicată fără semnătură, în Almanah de învățătură și petrecere, la Iași, dar conform unor argumente
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
unele texte de pe la jumătatea secolului al XIX-lea. Le semnalez aici, chiar dacă nu este vorba anume de paltin, ci de alte soiuri de copaci (castan, păr). Și chiar dacă textele respective nu fac parte propriu-zis din literatura folclorică, ci din cea cultă. Este vorba de texte semnate de Alecu Russo și Vasile Alecsandri, ambii foarte buni cunoscători ai folclorului românesc. În amintirile sale din anii copilăriei (Amintiri, 1855), deci dintr-o epocă ante- rioară plecării lui în Elveția (1829), Alecu Russo ne
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cuvântului : „Șolomonariu sau Solomonariu...”, precum și cuvântul solomonie, din aceeași familie lexicală. În al doilea rând, pentru că termenul este prezentat ca fiind un regionalism („să chiamă în Ardeal”) și ca fiind un termen popular („bazne țărănești”), și nu ca un termen cult. Faptul că este vorba de un cuvânt popular rezultă și din expresia „iarăși un cuvânt...”, prin care autorul trimite la o vocabulă explicată la nota precedentă, și anume la o particularitate a ei : „după obiciaiul norodului de-a vorbi”. De
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Cam în aceeași perioadă (1843), poetul moldovean Costache Stamati (circa 1786-1869) publica Povestea povestelor, în care includea legenda versificată a lui Ciubăr-Vodă, domnitor de două luni al Moldovei, la jumătatea secolului al XV-lea (133, p. 142). În acest poem cult - având însă la bază „o poveste veche românească” (132) - sunt din nou referiri la „solomonii” (vrăji) și la un talisman de tipul celui al lui Solomon : Fata judelui însă farmece știind Și, fiindcă și Ciubăr Credea în solomonii, Pe dânsa
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]