6,333 matches
-
Învățați-vă cu greul și răbdarea. Treceți imediat la treabă! Ultimele vorbe ni le-a spus pe un ton șuierat, azvârlite pe vârful săgeților din privirea sa oțelită. Așa ne-a energizat și ne-a transformat în executanți docili și cuminți. Toți lucram în tăcere ca niște roboți programați să execute cu exactitate mișcările prevăzute în manualul de semănat arpagic. În urma noastră straturile greblate se lățeau văzând cu ochii. Privirea tăcută a domnului Arsu, care se plimba printre noi cu mâinile
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
noi atunci, ce simțeam, cert este că nimeni nu atinsese monstruoasa nuia și nici măcar nu se gândea că mai există acolo pe catedră. Directorul școlii, domnul Arsu, venea din când în când pe la noi, se minuna când ne vedea așa cuminți, ne mai verifica dacă ne țineam de învățătură și pleca mulțumit: - Bravo, sunteți niște copii minunați! Se înșela amarnic, pentru că, treptat-treptat, spiritul cazon al domnului Fusulan dispărea din clasă. Dorința de joacă învinsese și hărmălaia reapăruse printre bănci. Fetele se
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
nu o iubești din prima clipă!? Mai ales că a râs cu hohote când noi am spus că învățătoarea noastră este coana preoteasă. - Bine, copii! Dacă voi vreți să-mi spuneți coana preoteasă, eu nu mă supăr. Numai să fiți cuminți, să mă ascultați și să învățați tot ce vă spun! - Daa! Am răspuns noi într-un cor de oițe-copii. Îngerul nostru terestru cu obrajii bucălați și zâmbet celest a fost încântat de răspunsul candid al turmei sale. - Vă mulțumesc copii
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
verificarea cunoștințelor, fire practică, se așeza la catedră, își scotea dintr-o sacoșă niște gheme și andrele și începea să împletească pulovere, mănuși, ciorapi. Spunea că sunt pentru soldații de pe front. Iar copiilor, ca să nu se plictisească și să fie cuminți, le-a propus un joc minunat. - Copii, voi știți să spuneți povești? - Daa! - Cu Făt-frumos, cu zmei și Cosânzene? - Daa! Am răspuns. Însă unii băieți au completat: știm și povești care sperie, cu vârcolaci, balauri, căpcăuni, stafii, arătări de ți
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
spună altă poveste. Dar să spuneți povești frumoase, mă! Cu zâne, îngerași, lebede. De astea nu știți? - Știu eu! Au ridicat mâna fetele. Și așa au început să curgă poveștile în clasa noastră. Cele luminoase cu zâne, îngeri și copii cuminți spuse de fetițe și povești întunecate, de “sperietură”, spuse de băieți. Erau teribili băieții cu poveștile lor de groază. Nici nu începeau bine povestea, că se întorceau spre catedră: - Te-ai speriat, coană preoteasă, te-ai speriat? - Nu m-am
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
un șugubăț! Curioasă, coana preoteasă, care-și scosese din sacoșă ghemele și andrelele, îi spuse: - Hai, vino și povestește basmul cu Neghiniță cel șugubăț! Dică s-a dus la catedră și a început să povestească despre alt Neghiniță, deosebit de băiețelul cuminte, isteț și vrednic, trimis de Dumnezeu spre mângâierea bătrânilor.Acest Neghiniță, prezentat de Dică drept un șugubăț, era de fapt un răutăcios obraznic, superficial și șmecher. În loc să-i ajute pe bă-trâni la treburile gospodăriei, umbla teleleu pe uliță toată ziua
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Celui ce-a fost Părinte de Părinți și Celei ce a fost Întâia Mamă prin sânge și prin lacrimă de sfinți rodește-n noi iubirea fără teamă, și ascultând poveștile cuminți simțim cum un adânc de duh ne cheamă să fim din nou cei inocenți și goi, căci, dragi Părinți ce ne zâmbiți din ramă, prin miile de ani, de bună seamă, copilul ...suntem noi! Rătăcitori prin moarte pe pământ, păstrând
COPILUL SUNTEM NOI de ION MIHAIU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383180_a_384509]
-
și în cavou ? - Deci tu erai deschis ? Un pocnet scurt și toate temerile sale se închid. Iar speranța prinde din nou viață. Simte cum mașima urcă rampa și-apoi se-nvârte la nesfârșit printre surorile ce-o așteptau tăcute și cuminți în cala vaporului imens. Motorul se oprește iar portiera ,deși nu e trântită, face un zgomot surd ,amplificat de ecoul spațiului închis în care se găsește. Mai trec vreo două ore în care Daciile, absolut noi, își găsesc locul predestinat
VIATA LA PLUS INFINIT (5) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383205_a_384534]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ZI DE PAȘTI Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2296 din 14 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului ZI DE PAȘTI Fermecătoare și cuminți, Cioplite-n filigran de ceară, Se-alintă-n soarele cu dinți Plăpânde flori de primăvară. Copiii, în hăinuțe noi, Ies pe la porți în ulicioară; Pe luncă-n mărunțele ploi Răsar lăstari de sălcioară. Simți îngerii trecând în zbor Ca o lumină de
ZI DE PAŞTI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383235_a_384564]
-
nr. 1086 din 21 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului în țara asta, doamne sfinte, chiar și-acum de sărbători, e la fel ca înainte; unul râde și ne minte, pentru că-i ține isonul (în loc să-i verse bulionul!) tot norodul cel cuminte. iar în seara de ajun, aburiți și fără minte, ne vrăjește moș crăciun, că numai pe lumea aia traiul ne va fi mai bun! dar nu mai cred în moș crăciun! (fiindcă-s lămurit și eu) doar în ce a
NU MAI CRED ÎN MOŞ CRĂCIUN! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383241_a_384570]
-
UNUL EU... Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1147 din 20 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Cânt iar. Cu urma soarelui în minte Pe-un colț de sete gândul mi-l desfac. N-am nici un chef ca să mai fiu cuminte. Iau haina hotărârii și o-îmbrac Întâi pe dos, apoi cum se cuvine. Mut nasturii pe partea mea de cer Și mă dezleg de umbrele aldine. Am alte continente să-ți ofer Și alte-nscrisuri. Pe-un răboj de vreme Se
UNUL TU, UNUL EU... de AURA POPA în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383244_a_384573]
-
de secure. Cînd plouă-nfundat mă doare mîna cu care sărut,crestele copacilor ca pe fiii lui Zamolxe mă ... XXII. COLIND DE PRIMĂVARĂ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2290 din 08 aprilie 2017. Ca un cocor astenic și cuminte, În legea primăverii ce-a venit, Mă-ntorc cu gîndul gol de vechi cuvinte, Și-mi amintesc c-odată ne-am iubit. N-am nici zăpezi, nici viscole, nici ruguri, Întunecații fulgi, azi, sînt trecut, Pot însă colinda cu crengi
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
un rost. Dar te anunț, acolo, unde sîngeri, Că am rămas colindător nebun, Ce printre flori, prin valea unei plîngeri, Trag după mine fulgii care-apun. E o beție-n anotimp și-n ... Citește mai mult Ca un cocor astenic și cuminte,În legea primăverii ce-a venit,Mă-ntorc cu gîndul gol de vechi cuvinte,Și-mi amintesc c-odată ne-am iubit.N-am nici zăpezi, nici viscole, nici ruguri,Întunecații fulgi, azi, sînt trecut,Pot însă colinda cu crengi
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > MAMA Autor: Claudia Archip Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului M-aș odihni în poala ta iară, Ca atunci când eram cuminte, Și nici nu știam cuvinte Care să te atingă, mamă! M-aș juca iarăși cu tine Aș râde și-n brațe te-aș ține Numai să rămâi aicea, mamă! Aș face din părul tău cărări Spre amintirile-mpreună, Când mă
MAMA de CLAUDIA ARCHIP în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383287_a_384616]
-
de o nălucă și grăbesc pasul spre primărie. A început să ningă cu fulgi mari și veseli. Ninsoare adevărată. Îmi place când ninge. Fulgii de nea mă înveselesc. O sun pe Maria, secretara organizației de tineret a partidului, o fată cuminte și ascultătoare, care mă așteaptă să vin, să mergem la județ. Plecăm imediat ce se luminează de ziuă cu Dacia casierului, până la șoseaua națională. De aici așteptăm o ocazie pentru a ajunge la destinație. În sala de ședințe sunt doar primarii
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
această Întâlnire. Îi reținusem numele și știam că Într-o zi va veni... În chip vizibil, Eva făcea eforturi să-și amintească faptul că i s-ar fi spus vreodată ceva despre mine. Fără succes deosebit, de altfel, cu toate că dădea cuminte din cap, aprobând indulgentă și circumstanțială vorbele profesorului. - Dumnealui este cel așteptat? Întrebă ea cu neîncredere bine temperată În glas, privindu-mă În treacăt. - Se pare că vă decepționez, am răspuns În locul lui Adam Adam. Îmi pare rău... Mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să pară cât de cât amabil. Am intrat Într-o Încăpere spațioasă, ceva Între salon de primire și birou de companie I.T. last generation. Prima imagine care mi-a izbit retina dilatată de uimire Înfățișa frumoasele mele geamantane gri-petrol așezate cuminți pe mocheta vișinie, la doi metri distanță de ușă. Un fel de a spune cuminți: cuvântul potrivit ar fi mai degrabă sfidător... 8 Individul mă mințise: nu mă aștepta nimeni, camera era goală cum o făcuse constructorul ei, completat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
elegante. N-am idee cât trecuse de când stăteam În picioare, fierbând În sinea mea și neștiind ce să fac. Nici nu m-am ostenit cu vreo Încercare de a deschide ușa pe care intrasem; eram sigur că e Încuiată. Stai cuminte, m-am sfătuit pacifist, până la urmă cineva trebuie să apară de undeva, să spună ceva, să risipească Într-un fel sau altul liniștea și apăsarea ce tindeau să devină insuportabile. Raționament corect, chiar dacă, până la confirmarea lui, aveau să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unul de gânduri și Îmi defilaseră pe dinlăuntrul retinei cam tot atâtea imagini aleatorii, frânte, disparate, succedându-se fără nici o noimă, Într-o dezordine aiuritoare. Mama, care Îmi mai spunea și acum, la fiecare despărțire, ca În copilărie, „să fii cuminte”, cele două Marii, profesorul Richard Blacke de la Londra cu care urma să mă Întâlnesc la Congres, tembelul de frate-meu cu glumele lui nesărate și penibile, pentru care Îi promisesem, la Întoarcere, o mamă de bătaie, așa, ca pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
abandonaserăm țeapănul „dumneavoastră”), trebuie să știi că Howard ți-a spus adevărul adevărat, mi-a confirmat apreciabila reprezentantă a feminității româno-franceze cu o gravitate care m-a Înfiorat. Vei avea poate și dovezile necesare Într-o zi. Bineînțeles, dacă ești cuminte și mănânci tot din farfurie, a adăugat cu o veselie forțată. - Nu se poate, am murmurat, nu suntem În romane științifico-fantastice... - Nu Încă, m-a corectat Eveline, dar vom fi În curând. Partea, Într-adevăr, fantastică abia urmează, crede-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fostă Bârsan, născută Corbu. Sebastian Corbu a fost bunicul meu. 26 Mi-au trebuit câteva minute bune să-mi revin din uimire. Era prea mult pentru prea puținul timp scurs din momentul in care fusesem smuls de pe orbita existenței mele cuminți și aruncat Într-o aiureală incredibilă, În care șocurile se succedau trepidant, Împinse de la spate de o forță decisă să sfideze orice rațiune. Adică nu-mi erau de-ajuns Centrul cu adunătura lui de savanți țicniți cu tot, experimentele cosmice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să recunosc că, pentru conștiința mea - ce minunat sună acest cuvânt! -, aveam adăpostită În mânecă o carte salvatoare. De dată foarte recentă, Însă extrem de bine-venită. Nu doar conaționalitatea și, hai să zicem, simpatia pentru Eveline m-au făcut să revin cuminte În camera mea și să reiau exercițiile de dicție ori cum se vor fi numind ele când au ca obiect imitarea vocii cuiva. Nicidecum. Descoperisem o motivație mult mai solidă pentru a agrea periplurile nocturne prin subsoluri dizgrațioase, chiar dacă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În schimb, mă trăda sistematic acel simț al pericolului fără de care, În șah, nu poți aspira la depășirea liniei de mediocritate care desparte Îndemânarea de talent. Nu intuiam, cum să spun?, senzorial potențialul pericol care germina În neutralitatea unor mișcări cuminți, aparent pasive, și mă trezeam surprins În poziții dificile datorate nu adâncimii și subtilității jocului adversarului (la reluare, amenințarea se Întrezărea de la o poștă, nu era mare filozofie), cât faptului că al șaselea simț, care campionilor le semnalizează prompt apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se retezase în mod samavolnic limba, deoarece, în concepția otomană despre lume și viață, esteticul, alături de beție, desfrâul și neplata tributului, slăbea - cică - apetitul militar și forța imperiului. De asemenea Măritul Cetitor a băgat fără îndoială de seamă ce personaj cuminte, secundar, a fost pe tot parcursul povestirii bunul Broanteș. Și iată-l acum în crâșma lui Kir Haciaturian profund schimbat, stăpânindu-și cu greu tulburarea, trosnindu-și pe sub masă degetele. Ce s-a întâmplat? De cum a văzut-o pe Cosette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
creioanele povestitorului stau risipite prin iarbă precum dincolo radierele, ochelarii, lupele, foarfecele. Un stol de porumbei care ar trece pe deasupra lor ar vedea doi oameni lejer întinși la oarecare distanță unul de altul, printre foi mari de brustur și pâlcuri cuminți de mohor. Mestecă încet și privesc în zare. Amândoi văd un deal. „Dacă i-aș înăspri puțin liniile - gândește povestitorul - mai că ar semăna cu un munte”. „Frumos deal, nimic de zis - gândește lectorul. De unde naiba a apărut și ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]