3,441 matches
-
în limba română, de la traducătorii textelor rotacizante și corifeii Școlii Ardelene până la autorii contemporani, ponderea cea mai mare având-o „clasicii” literaturii române din secolul al XIX-lea, precum și marile personalități din prima jumătate a secolului al XX-lea. Profund cunoscător al graiurilor, mai ales din zona Transilvaniei și a Moldovei, I. a pus în evidență stratul popular, dar și inovațiile semantice individuale din limba unor poeți precum V. Alecsandri, Mihai Eminescu, Al. Macedonski, G. Coșbuc, O. Goga, I. Pillat, ori
ISTRATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287634_a_288963]
-
publică Literatura hispánica (1990), Teoría de la traducción (1991). Preocuparea constantă pentru cele mai noi metodologii de abordare a textului literar, structuraliste și poststructuraliste, nu umbrește nicicând preocuparea de a capta și de a reda în discursul critic plăcerea rafinată, de cunoscător pentru care literatura rămâne, mai presus de toate, o artă inefabilă. În Grecia îngrijește o serie de traduceri din literatura hispanică (Justo Jorge Padrón și Octavio Paz, în special) și din literatura română (suprarealiștii, Mircea Eliade, Nichita Stănescu, Gellu Naum
IVANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
Dintre acestea din urmă, o atenție deosebită merită judecățile emise de unul dintre cei mai distinși cronicari români ai secolului al XVIII-lea și cel mai avizat observator al implicațiilor românești ale bătăliei de la Poltava, și anume Ion Neculce. Bun cunoscător al realităților, el le făcea cunoscute și concetățenilor săi, pe care îi informa că, la începutul Marelui Război Nordic, adică în anul 1700, Suedia era „o țară puternică, craiul lor tânăr de 16 ani, și bun viteaz, dârzu“ (s. Ven
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
literaturii autohtone. Traducătorii din/în greacă făceau un serviciu culturii române și își asumau conștient acest rol; prin toate demersurile cărturărești și publicistice, ei militează pentru îmbogățirea tiparului autohton, pentru purificarea limbii române de neologisme (altele decât cele romanice). Buni cunoscători de limbă greacă, preiau din cursurile ținute de profesorii lor greci și din textele eline doar acele elemente care se potriveau specificului național și care puteau impulsiona cultura română. Unii, cum este cazul lui Naum Râmniceanu, sunt chiar vehemenți la adresa
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în această chestiune, și-a prelungit nepermis de mult lucrările, pentru români problema secularizării averilor mănăstirești închinate era o problemă încheiată. Românii reușiseră să mai câștige o bătălie pe drumul către independența completă. Avea multă dreptate T. W. Riker, strălucit cunoscător al chestiunii românești, când afirma că „o revoluție e mai tare decât litera tratatelor, și ceea ce se petrecea acum în Principate era, ca să zicem astfel, o revoluție naționalistă. Pentru Cuza și pentru compatrioții acestuia, cuvântul «autonomie», care le inspira atâta
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Celelalte Puteri, din motive diferite, au fost obligate să ia act de noul fapt împlinit românesc încât, la 28 iunie 1864, când conferința ambasadorilor la Constantinopol a sancționat Actul adițional la Convenția din 1858, el nu era, după cum spunea un cunoscător al problemei, decât un „omagiu adus scumpei defuncte“ (Convenția)43. La începutul lunii iunie 1864, având și suportul moral pe care votul masiv îl dădea, Cuza va sosi la Constantinopol însoțit de o suită formată din zece persoane. După discuții
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de Țările Române, în general, și de Basarabia, în special, a crescut considerabil în anii 20-30 ai acelui secol. Astfel, impresiile unor străini publicate în presa timpului, în culegeri sau în lucrări speciale, au contribuit substanțial la lărgirea cercului de cunoscători ai spațiului românesc. Printre autorii străini din prima parte a secolului XIX, care au urmărit îndeaproape evoluțiile din Muntenia, Moldova și Basarabia, un loc important îi revine istoricului I. Liprandi, fost ofițer al Statului-Major rus. Viața și activitatea lui I.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
către papa Inocențiu I în sprijinul exilatului, atunci, Ioan Gură de Aur), pentru a se sfârși la Marsilia, loc în care Ioan Cassian va ajunge ieromonah și va întemeia câteva așezăminte monastice. Informația impresionată de care dispunea ca un adânc cunoscător al patristicii răsăritene, experiența diversă acumulată i-au îngăduit să discute în cărțile sale - mai toate lucrări de mari dimensiuni - chestiuni ale organizării vieții monahale (De institutiis coenobiorum et de octo principalium vitiorum remediis, în douăsprezece cărți, Conlationes Sanctorum Patrum
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
anii de formare ce se vor fi petrecut într-o mănăstire din Dobrogea, îl va duce pe Dionisie la Constantinopol și apoi la Roma, unde își va afla și sfârșitul (între anii 540 și 545). A fost un mare învățat, cunoscător adânc al limbilor latină și greacă, un erudit care i-a impresionat prin cunoștințele sale pe romani. Acest „scit” cu maniere „întru totul romane” (cum îl va evoca prietenul său Cassiodorus, prim-ministru sub Theodoric și coleg „de cancelarie” cu
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
, logofătul (c. 1719 - ?), autor al unei scrieri de ceremonial. Era un boier cărturar, cunoscător al culturii bizantine, logofăt al doilea la Curtea domnitorului Grigore C. Callimachi, care îi comandă scrierea regulilor protocolare. În 1779 semnează o copie a primei părți a traducerii Cugetărilor lui Oxenstiern, menționându-și rangul (vel clucer) și vârsta (60 de
GHEORGACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287229_a_288558]
-
avut în stabilirea caracteristicilor de bază ale curentului. Sunt comentate concepțiile estetice și versurile primilor preromantici, N.M. Karamzin și M.N. Muraviov, criticul încercând să evidențieze și rolul literaturii occidentale, care i-a influențat pe romanticii timpurii V.A. Jukovski (bun cunoscător și traducător din literatura romantică germană și engleză) și K.N. Batiușkin (orientat cu precădere spre literatura franceză și italiană). Grupările literare sunt studiate în capitolele Primii romantici ruși și Eflorescența poeziei romantice ruse, istoricul literar subliniind marea importanță literară și
GHIJIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287261_a_288590]
-
Actor el însuși, la București și la Craiova, D.-M. se apucă să scrie teatru. Piesele lui, care s-au bucurat de succes în deceniile al cincilea și al șaselea ale secolului al XIX-lea, îl recomandă ca pe un cunoscător perspicace al realităților sociale și politice ale vremii. Comedia Două sute de galbeni sau Păhărnicia de trei zile (1848) surprinde cu luciditate reacțiile diferitelor pături sociale față de schimbările aduse de revoluție. Unele replici îl anunță parcă pe I.L. Caragiale. D.-M
DUMITRESCU-MOVILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286913_a_288242]
-
fost unul dintre studenții preferați ai lui Dragoș Protopopescu. După 1944, a urmat o lungă perioadă în care D. a avut o existență plină de privațiuni: din motive politice, i se refuză orice slujbă pe măsura meritelor sale de eminent cunoscător al limbii engleze; vreme de peste un deceniu, singurele lui surse de venituri erau onorariile meditațiilor (pe atunci, prost plătite) și, foarte rar, ale traducerilor unor cărți care, potrivit mărturiilor sale, nu îl atrăgeau în nici un fel. În 1961 intră în
DUŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286923_a_288252]
-
piesa Oricum! este o izbutită satiră cu accente comice. Protagonistul, Dinu Roteanu, un escroc capabil să-și înlăture rivalii fie și prin crimă, ajunge ministru. Personajele, creionate burlesc sau sentimental, au mai multă viață, cu toate că acuză adesea lipsa de profunzime. Cunoscător al mediului sătesc, D.-D. încearcă să lămurească probleme legate de specificul etnic și de situația țăranilor. Așa apare, în 1903, broșura Avem cu ce să ne mândrim. În capitole despre grai, cântec și moșia strămoșească, schița de istorie și
DUŢESCU-DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
la noi al poeziei culte, D. se va dovedi, ca traducător al psalmilor, un inițiat al legilor prozodice (mitropolitul este, în Viața și petrecerea svinților, cel dintâi creator de versuri safice - „iambicești” - din literatura română), el fiind și un bun cunoscător al versificației populare și al limbii vorbite. Psaltirea în versuri se caracterizează printr-o diversitate a măsurii și ritmurilor, prin varietatea și, uneori, prin sonoritățile rare ale rimei, în genere printr-un limbaj poetic evoluat, uzând de comparație și metaforă
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
-l îndruma spre preoție. Autodidact, trece prin diverse profesii și slujbe, de la tâmplărie la administrație. Emigrează în Austria, unde se căsătorește cu fiica unui funcționar superior, ajungând director al unei fabrici de hârtie din Kröllwitz, lângă Halle, în Germania. Bun cunoscător al foclorului din Banat și al literaturii române, înzestrat cu un talent filologic nativ, F. este la curent cu traducerile de poezie și proză românească apărute în Germania. Din Viena se adresează în scris Astrei (18 iulie 1881), cu rugămintea
FISCHER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287008_a_288337]
-
și astăzi, când cele două funcții sunt separate, rapoartele diplomatice despre situația politică din țara-gazdă pot conține informații importante pentru orice analiză politică. Un diplomat care beneficiază de acces la figurile politice majore dintr-o țară sau este un fin cunoscător al istoriei țării și al structurii politice ar trebui să poată oferi o evaluare a situației politice interne care nu se poate regăsi în mass-media98. În mod asemănător, atașații militari, în măsura în care au acces la ofițeri din țara-gazdă, pot cunoaște îndeaproape
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
dimensiune pedagogică subiacentă. A doua carte, Iacob Negruzzi sau Vocația comunicării (1999), la origine teză de doctorat, este o monografie care valorifică o investigație complexă (editorială, critică, istorico-literară). M. examinează echilibrat și pertinent viața și opera „secretarului perpetuu” al Junimii. Cunoscător până la detaliu al operei și personalității „conului Jacques”, îl evocă sub semnul „vocației comunicării”, pe care junimistul a avut-o în mod eminent. Cel mai tânăr dintre fondatorii Junimii este restituit printr-o imagine a rolului pe care l-a
MECU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288076_a_289405]
-
mai târziu la multe din ideile susținute de aceasta. Absolvind liceul (1880), își face studiile universitare la Viena, unde participă la activitatea Societății România Jună, iar după terminarea lor (1886) va profesa mult timp medicina la Karlsbad. Iubitor de călătorii, cunoscător a șapte limbi, M. cutreieră Europa, notându-și de multe ori impresiile, care vor fi editate mai târziu în volum. Colaborează cu basme și nuvele la „Familia”, „Convorbiri literare”, „Tribuna” (Arad), „Telegraful român”. Bolnav de cancer, se stinge în străinătate
MERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288090_a_289419]
-
luminii asupra vieții (1871), Câteva din siluetele epocei (1874), Industria și rezbelul (1878), Introducere la psihofizică (1892) ș.a. - dezvăluie un gânditor materialist, adept, într-o măsură, al pozitivismului lui Aug. Comte și al determinismului lui H. Taine. Era un bun cunoscător al mișcării filosofice și științifice europene, pasionat de fiecare nouă descoperire, pe care urmărea să o integreze într-o explicație materialistă a fenomenelor naturii. S-a sinucis la începutul verii anului 1899. Gazetar talentat, M. s-a impus în publicistica
MICHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288100_a_289429]
-
literați, în general păgâni, dar care erau interesați de creștinism; era cultivată aici nu numai retorica, ci și filosofia, în special neoplatonismul; creștinismul era reprezentat de oameni proeminenți și însuși episcopul, Ambrozie, persoană de mare autoritate și prestigiu, era un cunoscător rafinat al culturii păgâne. Augustin a avut posibilitatea să observe triumful lui Ambrozie asupra dușmanilor care se găseau la curte și ridicarea sa progresivă până la demnitatea de autoritate religioasă de care imperatorul n-avea cum să nu țină seama; a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
neașteptate, în ciuda tuturor precauțiilor sale. Între sfârșitul lui 390 și începutul lui 391, el se găsea la Hippona, unde se dusese pentru a vorbi cu un funcționar imperial; în acea cetate era episcop Valeriu, un bătrân de origine greacă, slab cunoscător al limbii latine: el nu putea să predice așadar cu succes și era incapabil să-i combată pe donatiști. Valeriu s-a gândit să profite de faptul că Augustin se găsea la Hippona, unde era cunoscut deja cu siguranță pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
GROSU, Jean (31.XII.1919, Botoșani), traducător. Urmează școala primară și Liceul „A. T. Laurian” din Botoșani. Între anii 1946 și 1948 a fost student la Facultatea de Drept a Universității din București. Cunoscător din familie al limbilor franceză și germană, învață și limba cehă în urma unui concurs organizat de o fabrică din Zlin (Cehoslovacia), care dorea să deschidă o întreprindere chimică în România. Frecventează astfel, vreme de șase luni, un curs intensiv de
GROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287371_a_288700]
-
1997-1999). Recunoscându-i-se meritele pentru acest vast demers, critica literară a remarcat că H. „s-a lăsat treptat, irevocabil și complet acaparat de pasiunea lui eliadescă, ajungând la ora de față să fie aproape omologat drept cel mai complet cunoscător al vieții maestrului său și cel mai solicitat editor al operei acestuia, adeseori rămasă doar în manuscris, mai ales că are privilegiul de a dispune de arhiva din țară a savantului” (Florin Mihăilescu). Împrejurarea că l-a cunoscut personal pe
HANDOCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287408_a_288737]
-
din Ungaria”, redactor al revistei de etnografie și folclor „Izvorul” din Gyula, H. este un veritabil animator al vieții culturale românești din județul Békés. A cules și a publicat un bogat material folcloric din acest județ, afirmându-se ca bun cunoscător în domeniu. Are o contribuție importantă în adunarea literaturii paremiologice, volumul bilingv Proverbe și zicători din Micherechi - Méhkeréki szólások és közmondások (1974) remarcându-se prin ambiția de a epuiza întregul repertoriu al satului în care s-a desfășurat cercetarea folclorică
HOŢOPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287458_a_288787]