2,938 matches
-
cu picioarele goale pe piatra rece. Se opri și privi plafonul. Nervurile arcuite se împreunau într-o cheie ornamentală, iar pe una se vedea o pereche de șerpi mici, împletiți pe fruntea unui craniu vesel, care rînjea din mijlocul unei cununi de trandafiri. Alături, pe boltă, cineva scrisese cu creionul: Dumnezeu=Dragoste=Bani=Căcat — Ei bine, se pare că totu-i în regulă, zise Ritchie-Smollet cu voce tare. Lanark se întoarse și-l văzu cum își strînge trusa. Micuțul pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acum am treabă...“. Seara, pe la opt, Constantin a venit cu fotografia, nu eram acasă, mi-a lăsat-o, era o tăietură îngălbenită din ziarul Dimi neața, am rupt-o, înfățișa un copil îmbrăcat cu o flaneluță nenorocită, copilul purta o cunună de flori pe brațul drept și privea cam chiorâș lumea, eram chiar eu. 5. Tot cam pe vremea aceea m-am mutat și am locuit un timp, singur, pe un coridor destul de lung pe care îl străbăteam totdeauna în fugă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
făcu o ploae, 250În tact căzîndă, aromată lin, Și din ferești perdelele le-ndoaie Burând prin țesăturile de în, Pătrunde iarăși în a ei odaie, Preface-n tânăr sufletu-i divin: 255El stă frumos sub bolțile ferestii Purtând în păr cununa lui de trestii. Blond e - azi și părul lui de aur moale Pe umeri cade îndoios, îmflat; Ca ceara-i palid... buza lui cu jale 260Purta un zâmbet trist, nemângâiat. El o privește... sufletu-i s-adună În ochiul lui
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și-l colindă Își simte inima înflată-n sân; Dar poarta - nchisă brațu-i să-l tot prindă, Ea nu se mișcă -n negrele-i țâțâni; 335Ci el fereasta cum văzu crăpată Aruncă-n ea cu floarea fermecată. Pe-atunci copila împletea cunună Din flori de aur și de diamante, Din cărți o soață - a ei îi sta să-i spună 340C-al ei noroc purtatu-i de un fante. Când floarea-i căzu-n poală - ea nebună O sărută, svîrlind pe celelante Și-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-o. 126 {EminescuOpVI 127} MÎNDRO, MÎNDRO Mândro, mândro, vrei nu vrei Un inel și doi cercei, Dă-mi să-ți sărut ochii tăi; De vrei roche de mireasă Cingătoare de mătase, Părul să-ți încurc mă lasă; De beteală o cunună Vrei pe fruntea ta cea jună, Dă-mi o gură, numai una! Iar de vrei un bărbățel Să-l iubești, să crezi în el, Nu-l căta - că iacătă-l! O INIMĂ CE SUSPINĂ O inimă ce suspină, De durere
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Lângă prispă steteau două butii cu apă - iar pe prispă torcea o fată frumoasă. Haina ei albă și lungă părea un nor de raze și umbre, iar părul ei de aur era împletit în cozi lăsate pe spate, pe când o cunună de mărgăritărele era așezată pe fruntea ei netedă. Luminată de razele lunei, ea părea muiată într-un aer de aur. Degetele ei ca din ceară albă torceau dintr-o furcă de aur și dintr-un fuior de o lână ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
prisos Darul soarelui frumos. După ce s-au spălat ea la ochi, iar i-au zis: Cât e ziua de frumoasă Lîng - o noapte-ntunecoasă, Atunci și tu între toate Hotărât și făr-de poate Singură ești numai una, Care ai luat cununa, Darurile de la fire Mai presus de omenire, N-ai protivnică sub soare Și mă jur și pui prinsoare Că ești mai deosebită Și la toate potrivită. Ah, cât ești tu de frumoasă, Când ai fi și credincioasă, Atunci sufletul din
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mișca nici o perdea. Sună lung. Aproape simultan se auziră pași și o voce puternică de femeie. ― Imediat, Gheorghiță! Apăru un chip oval, cu ochi negri, rotunzi. Putea să aibă 55 sau 60 de ani. Purta părul destul de lung și o cunună de bucle mici, sure, înghesuite la tâmple și deasupra frunții. În ciuda pieptănăturii, nu încerca deloc să pară mai tânără. " Pur și simplu așa a apucat, gândi Cristescu. Acum 25 de ani cred că nu-i stătea rău..." Observase fenomenul chiar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ochii deschiși, cu un plus de fantezie care atingea uneori ridicolul. Mă visam astfel explorator sau mare aventurier. Am colonizat chiar o insulă, mi-am alcătuit un trib al meu, m-am declarat șef de trib, m-am împodobit cu cununi împletite din frunze de palmier și de laur, mi-am cioplit singur un însemn al puterii în formă de falus și chiar am fost pe punctul să institui o nouă religie și să deschid un templu, cu statuia mea înlăuntru
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ochii deschiși, cu un plus de fantezie care atingea uneori ridicolul. Mă visam astfel explorator sau mare aventurier. Am colonizat chiar o insulă, mi-am alcătuit un trib al meu, m-am declarat șef de trib, m-am împodobit cu cununi împletite din frunze de palmier și de laur, mi-am cioplit singur un însemn al puterii în formă de falus și chiar am fost pe punctul să institui o nouă religie și să deschid un templu, cu statuia mea înlăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prejudecata operei, a respirației vaste, neamăgitoare”), criticul se vede nevoit să constate că „Timpul pare a fi lucrat stăruitor pentru gloria urmuziană: jocul grefierului (grav ca orice joc) a căpătat o neașteptată validitate datorită mersului literaturii lumii — aducînd în apoteoză cununa de «clasic» unei fantome”. El amendează gravitatea „lipsită de umor” a comentatorilor mai noi („nobilă amăgire”) și ignorarea „umorului voluntar din care opera se născuse” (ipoteză bazată pe mărturisirile surorii scriitorului, Eliza Demetrescu-Buzău). Recunoscînd că, în ce privește interpretarea textelor lui Urmuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Luncii, județul Suceava profesor coordonator Ilica Paula Nu e loc de poezie Primăvară... Să nu-mi spui mie Că învii cu albul ghioceilor, Că unul este Martie și-atât! Nu e loc de poezie... Ce vară! Dogoarea vestejește întreaga câmpie, Cununa e prea grea și totuși Nu e loc de poezie... Toamna e abia la început Și-mi pare atât de timpurie C-ai vrea să pieri și tu odată cu mărul Căci nu e loc de poezie. Iarna... Pe aleea troienită
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
revină la plăcerile simple. 16 PENTRU O ESTETICĂ A BUNĂVOINȚEI „De cum se arată aurora, fetele se duc să culeagă trandafiri. O adiere de neprihănire străbate văile, capitalele, ajută gândul poeților celor mai avântați, lasă să se coboare miruri pentru leagăne, cununi pentru tinerețe, credințe În nemurire pentru bătrâni.” (Lautréamont - Poésies II) Indivizii pe care Bruno Îi cunoscuse de-a lungul vieții sale erau, În cea mai mare parte, mânați exclusiv de căutarea plăcerii - desigur, dacă În noțiunea de plăcere includem recompensele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
prea târziu și că Adam trebuie să moară, căci s-au apropiat zilele lui de moarte. Din ramura acelui pom își împleti însă Adam o cunună înaintea morții sale și și-o puse în cap. Apoi îngropară pe Adam cu cununa ce era în capul lui, în locul ce se chema Gherosia Plata. Șase zile după Adam muri și Eva. Din cununa aceea crescu un lemn (Revista pentru istorie, arheologie și filologie, I, 1882, fasc. I, p. 74-78).” Cercetătoarea se oprește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
își împleti însă Adam o cunună înaintea morții sale și și-o puse în cap. Apoi îngropară pe Adam cu cununa ce era în capul lui, în locul ce se chema Gherosia Plata. Șase zile după Adam muri și Eva. Din cununa aceea crescu un lemn (Revista pentru istorie, arheologie și filologie, I, 1882, fasc. I, p. 74-78).” Cercetătoarea se oprește din scris și se gândește. Va să zică undeva a crescut un pom. Apoi ridică privirea de pe foaie, așa cum face de obicei ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sufletul nostru toate simțămintele pătimașe, care îl fac pe om să se târască. Iubiți credincioși, Hristos a înviat!.. Iși începu părintele paroh, predica. .Dar, cât a pătimit Iisus pentru mântuirea noastră, oamenii, care prin păcatul lui Adam osândiți am fost!.. "...Cununi de spini l-au pus Cu sulița în coastă L-au împuns Pâine cu oțet și fiere l-au dat Crucea de stejar în spate l-au pus De-a urcat cu ea dealul Golgotei Intre doi tâlhari l-au
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de fericire ce se întind echivoc pe suspinele noastre, ca zdrențe de azur. Și atunci cauți o cumpănă între sila de a fi și de a nu fi. O ceată de îngeri sau de draci mi-a așezat pe frunte cununa plictiselilor. Dar, împătimit în lume, ele nu-mi pot umbri tăria speranțelor deșarte. Cerul, nu pământul, m-a făcut "pesimist". Neputința de a fi, consecutivă gândului la Dumnezeu... În mistică există suferință, infinită suferință. Dar nu tragedie. Extazul e antipodul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lunei, prin nourii negri ai cerului, prin roiurile de stele, până ce ajunseră în lună. Călătoria lor nu fusă decât o sărutare lungă. El puse jos dulcea lui sarcină pe malul mirositor al unui lac albastru ce oglindea în adîncu-i toată cununa de dumbrave ce-l încunjura și deschidea ochilor o lume întreagă în adânc. El își lua calea iar spre pământ. Aproape de pământ, el șezu pe coastele unui nour negru și se uită lung și cugetător pentru ultima oară asupra pământului
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care-mi poate stoarce lacrimi. Într-adevăr, voi ăștia cari trăiți în lume numai pentru ca să trăiți aveți o idee ciudată de moarte... voi vă imaginați scheletul unui mort și-i ziceți moarte. Pentru mine e un înger drag, cu o cunună de spini, cu fața, palidă și cu aripi negre. Un înger... îngerul visurilor mele, care are - o fizionomie cunoscută mie, singura fizionomie care purta pentru mine fericirea lumei în zâmbetul său și melancolia pământului în lacrima ei. Acea fizionomie nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de o nespusă frumusețe, încărcată de haine strălucite și podoabe scumpe, intră în ea, urmată de alte femei, tot frumoase, dar departe de ea. Ea veni lângă cavaler, îngenunche lângă el și-i sărută mînile. Fetele cele tinere aduseră o cunună de laur și i-o așezară pe frunte, ea-l luă de mâni și-l duse în capul mesei, unde șezu de-a stânga lui. - Angela! murmură el uimit. Oricât de-ncet ar fi spus-o, ea auzi, își plecă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de palmieri și numai pasări călătoare străbat cu aripele-ntinse, într-un lung triunghi, adâncimile fără de margine... unde merg? unde? În luntrea neagră e culcat, și capul lui mare în perini de matasă, bolnavul rege Tla; în jurul naltei sale frunți - o cunună de flori de mac... de flori a uitărei și a somnului... Peste vecinicia undelor zboară luntrea lui, până ce dintr-o parte și dintr-alta a Nilului se ridică grădinele pendente... Două pe maluri, deasupra lor, ca pe umeri de munte
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe lângă el... surâdea... Inima lui întinerea la vederea [ei]... ș-apoi era atât de gingașă... gândirile ei părea c-o leagăna cum * aerul mișcat leagănă o trestie... Astfel apărea în hainele-i lungi și albe... un înger al cerului, cu cununa ei de roze... Și când privea el bogăția lui i se părea că sufletu-i fusese o comoară întunecată unde aurul și margaritarele zăceau în întuneric și că o rază de amor, intrând într-acea inimă, ar face să strălucească
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
amor sub privirea ei... Închipuiește-ți acum că acea copilă ar fi a ta... că ai vedea-o luminând pădurile negre a domeniilor tale cu frumusețea ei angelică, că ar ședea lângă izvoarele albastre ale codrilor tăi și și-ar împleti cununi așteptând pe rătăcitorul ei iubit să răsară din cărările înguste de munte pentru a se așeza lângă ea, pentru ca ea să-i acopere fruntea și pieptul cu flori... spune... n-ai iubi-o tu? Eu sunt înamorată de ea... - Un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu privazuri de marmură neagră... Cu părul disfăcut poetic, pale trec copile pin ninsoarea aerului și de razele albe, de dulceața cântării nevăzute, de aprinderea danțului e plină lumea salei... Câte grații tăinuite, brațele lor albe și goale, hainele lungi, cununile de roze în părul lor... și numai muzica animă plăcerile cu sunetele ei sfinte, le mișcă cu suflarea ei... Pintre ele, tineri în haine negre, cu veste în floarea crinul[ui ], cu mănușe ca mărgăritarul, cu botine radioase și bumbi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fond însă lipsite de cultură adevărată, priveau ca niște umbre tablourile din păreți, pe cari am uitat a le aminti. Erau litografiile institutului Albinei românești, binișor executate, unele copii de pe tablourile maestrilor străini, altele originale. Așa, capul lui Crist în cunună de spini de Guido Reni, Belizar, generalul lui Justinian, ducând în brațe pe călăuzul său mușcat de șerpe, Arhangelul Gabriel și, în dreptunghi, ambasadorii Constantinopolei aducând coroana și mantia regale lui Alesandru cel Bun, Dochia și Traian, într-un colț
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]