1,689 matches
-
meu așa ceva, poate când a predat în Germania...Și babalâcii aia de actori...Uite-l pe ăla, și-i pronunța cu greață numele, întruchipează pe Ștefan cel Mare în roluri de primă mână, fiindcă de, e director și se.......-n cur că un prost, si le trântea pe românește, direct, fără nicio jenă. El era puternic șocat, n-o auzise niciodată vorbind vulgar, dar ea își adaptase perfect vocabularul la josniciile lor. - Păcat, isi zise. Îl adoram pe prof. În ochii
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ți-a pocit așa moaca! Șeful de gară încercă să curme escalada: "Hai, mergem sau nu mai mergem?" Dar trebuie s-o anunț pe nevastă-mea. Unde sunt bosiacii care erau pe aici adineauri? Ar fi putut să-și miște curul și să se ducă s-o anunțe. Au șters-o bandiții, nu-i așa, Grig? Restauratorul ridică din umeri: era evident, nu? Învățătorul îi șopti la ureche locotenentului: "A fost unul dintre ăștia... Îl făcusem albie de porci pentru că puștiul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a lovit-o pe Panaiota n-am simțit-o. Dar purtarea ei nu mă miră. O femeie ca ea trece direct de la sensualitate la ascetism, visa la Minotaur și s-a mulțumit cu mortificarea cărnii. Sărmana Panaiota, suflet de aur, cur de foc!" Vorbea mai departe fără să remarce stânjeneala lui Nel: "Să ajungem la Filip. Ai vești despre el?" "Nu..." "Tatăl lui, știu bine asta, a murit la Odessa în 1941, în explozia clădirii unde se instalase comandamentul armatei române
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tocmai se pregătea să îl schingiuiască din nou: Ba ai să torturezi pe p...a mă-tii, bandit și ticălos fără de margini. M-ai scăpat, nărodule, din mână. Mai sunt încă treizeci de minute și puteți să mă pupați în cur toți deodată sau chiar pe rând, dacă asta vă va fi voia. Tâmpiților, am băut toată cutia cu creolină, otravă ce-i sigur că într-o jumătate de oră își va face efectul. Atât mai durează până sosește salvarea prin
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
vrut noi? Am vrut să fie bine în țara asta! Păi comuniștii au realizat deja acest lucru! Ce rost ar mai avea lupta noastră?". Au primit pedepse exemplare, fapt recunoscut și de procuror: Voi ați fi meritat o bătaie la cur sau, cel mult, trei luni de pușcărie. Dar nu vă putem lăsa așa. Pedeapsa voastră trebuie să fie un exemplu pentru cei de afară. Altfel, toți ar face ca voi". Am avut ocazia să verific acest lucru. Unul din Arad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
umorist serios, domnișorule Cristian ? Apoi ăia nu-s umoriști, sunt făcături. Și hazul lor e bun de aruncat după lături. Cum adică să fii doar pe hârtie hăzos, iar în rest să stai înțepat, de parc-ai avea înfipt în cur un os ? Da, toți sunt poeți mari în volume, iar în viață niște glume ! De nu scrii cine ești cu- adevărat, eu strig tare : plagiat ! Deși cu mai bine de douăzeci de ani mai în vârstă decât cei trei tineri
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
trei pe Vasile Pârvan spre Piața Kogălniceanu. Țiganul se ia după gașca în care e Pribeagu și tot pare că nu are de gând să cedeze, speriindu-i de-a binelea. — Las’ că vă prind eu, futu-vă mumele-n cur de aristocrați ! urlă și mai tare. Dar cum Cristi, Mamutu’ și Pribeagu fac stânga pe Elisabeta, spre piață, după câteva zeci de metri, observă că nu mai era nimeni în spatele lor. Se opresc să-și tragă sufletul, iar poetul, care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tare. Astea nu-s nevoi, Bibi, asta-i destrăbălare de-a dreptul ! Și nimic mai mult. Unde crezi că vei ajunge așa ? Cât crezi că va mai ține norocul, când tu risipești de parcă... De parcă ai avea o fântână băgată în cur și ai căca de-acolo bani fără oprire ! Trezește-te, omule, nici pe sfert din toți oamenii cu care te-ai înconjurat nu-ți sunt prieteni, ci stau cu tine pentru că dai de băut. Nici pe sfert din femeile cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
De aceea se și împotmoliseră la refren, la ultimul detaliu, cuvântul care nu însemna nimic. Dar de ce, Sachi ? De ce ? ! O să se uite lumea ca mâța-n calendar, asta o să se întâmple. Îți zic eu. — O să se uite ca rahatul la cur, iartă-mi expresia, dar mă scoți din țâțâni ! Păi, îți spun eu de ce, sigur că îți spun de ce, dacă mă și lași, domnișorule Cristian. — Te las, te las, dacă ai avea vreo noimă. Or, ție doar îți place cum sună
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
străbune și a epigramei populare, har moștenit de la instanța-mi paternă. (Vezi numai, în "Fragmente dintr-un discurs incomod", faimoasa reușită: Lesne strig în gura mare/ Că Maestrul Lesnea pare,/ Când aruncă jet pe mur,/ Că își fute muza-n cur!). Discursul poetic mă interesa totuși... teoreticamente. Doream să știu cum funcționează... pe timpul acela, bântuit de structuralisme. Ca june asistent, conduceam și seminarii în direcția buclucașă, îl confruntam pe Hugo Friedrich cu analizele lui Heidegger din Hölderlin, cu reflecțiile lui Valéry
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu celofan învelite, în rezervorul closetului) nu-mi hâțână siguranța apofantică. De parale nu duce lipsă. Sexulcursit de cursă lungă, nu-i așa? Ba-i astfel. Colonelul Wolf posedă, în centrul Iașilor, algenția de turism Alwo. Ghinărarului Pleșiță îi țâțâie curul amintindu-și de complicitățile de care-l acuză Vestul cu teroristul Carlos, dar ouă cărți, fabulează, la tembelizor ce vrei și ce nu vrei, în legătură cu Goma, Vintilă Horia, Clinton & Arafat, arogându-și un rol bazial în istoria contemporană. Un paranoic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
major al unei campanii concertate de culpabilizare globală a trecutului românesc". În sfera acestei campanii s-a plasat și intervenția lui Horia Roman Patapievici, care în volumul Politice, definea poporul român ca "o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării" ș.a.m.d., Eminescu reprezentând "cadavrul din debara" al culturii noastre, de care trebuie să ne debarasăm cât mai curând pentru a putea să intrăm în Europa. La vremea respectivă, Răzvan Codrescu a polemizat dur cu autorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cizelat așa, de oricine. Știu că par infatuat, dar asta e doar o reacție la pupincurismul altora. Mai bine mitocan decât pupincurist. De-aia am avut întotdeauna probleme cu șefii sau cu profesorii. În loc să-i măgulesc, să le suflu în cur, io îi băgam pur și simplu în mă-sa. Acum, în spital, nu am spus decât doctorului că am scris ceva la viața mea, ca să fiu infatuat până la capăt. Care viață? I-am dat chiar și o dedicație doctorului. Colegilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
doamna Aduța, ce să ne mai dăm pe după cireș. Toți - și mai ales Marian - ne simțeam datori să comentăm, să nu lăsăm dubii asupra virilității noastre. Mi se scula de nu se putea când o vedeam cum înfige acul în curul lui Marian, apoi abia așteptam să-i simt mâna care îmi tatona pielea fundului ciuruit de înțepături. Avea mâinile calde, catifelate. Pe mine mă tachina că mă droghez. Mă bănuia că am față de drogat. Eram suspect, diferit. Și diferența asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cel mai bun combustibil pentru scris. Vidul care trebuie mereu populat. Și-mi auzeam prietenii din liceu, din copilărie. Și totul era așa de real, că uneori mi se făcea frică. Mă detașasem suficient încât să mă doară fix în cur de toți. Scriam noaptea în sala de mese prin bunăvoința personalului. Pereții albaștri și o fotografie cu băile de la Govora compuneau peisajul sumar. Era cald. Calorifere care duduiau. Cald. Foarte cald. Vorba lui Danny de Vito, dacă scuipai pe cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
îmi atrag atenția că adesea folosesc tot felul de expresii mai mult sau mai puțin științifice, care, zic ei, pot fi rod al unui complex cultural ce mă roade, dar explicația e mai simplă. Toate astea sunt expresia durerii în cur față de celălalt, a indiferenței față de celălalt, pe care încep să o simt și de care încerc totuși să scap. Neutralitate, detașare, adică să ți se rupă-n paișpe. Altă dată, Marian povestea despre prietenul lui Șarpe, care dădea excepțional cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
urechi. Sunete lovite de perete. Mă aflam după operație și auzul începea să revină. Eram tare, acum puteam merge singur la baie. Așa mă lăudam celor care mă vizitau. Capeți un umor negru fără de care nu poți supraviețui. Te-ai cur la fript. Singura formă de rezistență. Să te iei tu la preț de matineu. Ciudat. Atunci de ce nu suport să mă trateze așa alții? Asta e întrebarea. Ce povestește Marian aud ceva mai clar. Sau refac. Recompun. Nu știu dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și îmi făcuse o cronică la futu-i mă-sa. Îl loviseră pe el la ficați. Cartea mea era pretext într-o dispută. Nici nu mai conta textul în sine. Hai să mă dau mare, să mă pup singur în cur. Spuseseră ăștia tineri că io nu am luat niciodată un premiu, deși sunt atâția veleitari care au o sacoșă de premii prin debara. Nu luasem. Din clasa a VII-a nu mai avusesem un premiu. Coroniță și alte prostii. Scrisesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
involuntar. Ca și cum durerea aia a mea ar fi fost ceva firesc. Să te gândești la cu totul altceva. Așa îmi spuseseră și la anestezie, înainte de operație. La ceva frumos. Că ăsta e remediul. Când mi-au înfipt acul ăla în cur mi-au zis. M-era absolut imposibiul. Singurele gânduri care îmi treceau prin minte la ora aia erau că anestezicele pe care ei le băgau în mine erau absolut ineficiente și că o să adorm în vecii vecilor. Că sunt imun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
preț pe un kil de carne. Un litru de ulei. Ceva serios. Un puști proxenet de la 15 ani mai era în bloc. Un handicapat de vreo 150 de kile, plus mă-sa cam de același calibru. Vara se opărea la cur și mergea crăcănat, ca o rață, să nu-și frece dureros bucile. Probabil era carne vie între cracii ei. Nici nu vreau să-mi închipui. Să-ți freci bucile și să ia foc, să scapere. Nu aveam contacte. Găzdoii mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu i-am băgat în seamă. Cantitate neglijabilă. Nu i-am salutat. De-aia vă ziceam că sunt ceva mai mitocan. Și ei, poate pe bună dreptate, s-au bășicat, ce faci, bâââââî, pletosule, nici hai noroc, nici ’te-n cur pe mă-ta, nu ți-e puțin rușine obrazului? Era mai pe seară și oamenii se cinstiseră, erau deja puțintel trotilați. Puteam deduce asta fără efort, din împleticelile consecvente ale limbii. Necazuri cu pronunțarea consoanelor. E drept că și io
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
flegmă în palmă tăiată cu latul celeilalte palme. Flegma care se oprește pe pieptul lui Măslină. Acolo unde sare, acolo, în partea aceea trebuie că e piatra ascunsă. Acolo trebuie să ghicești. Măslină care înjură. Ardi-te-ar gazu’! Futu-te-n cur pe unde bei apă! Înainte să pleci la drum, încerci să faci o praștie. O praștie e ușor de făcut. O pereche veche de bocanci plini de praf pe care îi scuturi. Piele scofâlcită. Riduri umplute de praf. Praf care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
peste cătină, măceșe. Piatra nu avansează. Mergem pe islaz. Teren prost, denivelat. E unul cu caprele. Îl alungăm p-ăla cu caprele lui d-acolo. L-a mințit Jderilă că, dacă vrea să se facă căprar, trebuie să fută-n cur niște capre. Așa trebuie. Dacă vrea. E mare islazul, are unde să se ducă. Mai ales de aici, de sus, lumea se vede cu totul altfel. România. Capeți dreptul să pronunți cuvântul. Se vede până departe. Un râu. Maluri rupte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Capeți dreptul să pronunți cuvântul. Se vede până departe. Un râu. Maluri rupte, călcate în picioare. O să înveți, o să mergi la facultate, undeva departe de aici, nici nu se vede locul acela. Unde oamenii se ocupă cu fututul caprelor în cur. Cică e o explicație. Că mâna de cioban, muncită, cu șanțuri, piei rupte, bătucite de cine știe ce ciomag e mai puțin tentantă decât o capră. Să faci terenul. Să ocupi un teritoriu. Să te înstăpânești peste el. Al tău. Dreptul primului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
anul I, când era băiat cuminte și mergea la concerte la Ateneu, îl plângea pe Ceaușescu. Cum dracu’ a trecut în tabăra ailaltă? De fapt, dacă stai să te gândești, convertirea nu e ceva ciudat. Fusese învățat să pupe în cur pe toată lumea. Și acum doar schimbase proprietarul bucilor. Constantă a rămas numai nevoia de stăpân. Copil de pensionari cu tabieturi rigide. Acum i se pare mare om Berceanu. Îmi urla mie, ce criticii tăi, știi că io ieri am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]