3,589 matches
-
din toate puterile cu ambele mâini. Individul s-a muiat și abia mai răsufla. Dădea din mâini bezmetic și Țuți nu-l slăbea din strânsoare. - Țuți, nu-l omorî, i-am strigat. Am sărit și eu, i-am scos tipului cureaua de la pantaloni și i-am legat mâinile la spate. La fel am făcut și cu celălalt. Cu niște sfori găsite prin rucsac, le-am legat și picioarele, așa, ca să fim mai siguri că nu fug. - Acum stați cuminței până va
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
văzut o fată așa de frumoasă ca dumneavoastră niciodată. - Suntețu foarte direct. Dar îmi place ce ați spus. Oare așa o fi? - Negreșit. Îmi permiteți? Mă numesc Toni. - Vera. Privirea mi-a alunecat spre mijlocul ei; era încinsă cu o curea neagră, de care era prins un breloc. Acum trei zile îi făcusem cadou unui prieten de ziua lui unul la fel cu acesta. Ei și? Asemenea brelocuri se vând cu sutele de mii, și toate sunt la fel. Totuși... - Nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
uliță și se uita în ograda bojdeucii printre ostrețele de la gard. Creangă avea pe cap o pălărie neagră, era îmbrăcat într-o cămașă înflorată de culoare roșie din acelea fără guler, pantaloni de culoare închisă, largi și încins cu o curea lată, și cu bocanci în picioare. - Extraordinar! Era scund sau înalt? Sau asta n-a mai observat... - Era de statură potrivită, mai mult scund. Și să știi că eu am ținere de minte și așa a fost cum ți-am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de scurtătură, nu era deloc curățit, primăvara încă nu înfrunzise lăstărișul și crengile lăsate făceau anevoie călăritul. Opriră. Descălecară. Turculeț desfăcu chingile șeilor, scoase dârlogii la amândoi caii, îl acoperi pe Breazu cu macatul turcesc pe care îl prinse în curele pe dedesubtul burții și fluieră într-un anume fel, așa că slobozi caii să se zbenguie. Ne-a dibuit domnia sa spătarul Mihai și a pus la Odrii oameni să mă urmărească pas cu pas. Dar marți, în timpul deniei la Mitropolia de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
șa cu tot. Muri pe loc. Când ajunse doctorul Pylarino, nu mai avu ce să-i facă, în căzătură își rupsese gâtul. Chiar vodă a luat șaua să o cerceteze. I se păru că deslușește o urmă de cuțit pe curelele șeii, dar... Oamenii, boieri și slugi, s-au speriat cu toții. Cu mic cu mare, l-au plâns și l au vegheat pe clucer și l-au trimis cu călărași la București, pe o năsălie trasă de doi cai, ca să-l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
eu un fiu ca fiii măriei tale. Beizadea Ștefan cunoaște la oameni și asta este un mare dar. Îți mulțumesc, prințe, pentru încrederea ce-mi arăți. Înțeleg că nu mai trebuie să fac cercetări și că ticălosul care a tăiat curelele de la șa este cunoscut. — Cam așa, este cunoscut doar cuțitul, nu și mâna care l-a împins. Noi o știm, dar așteptăm să se dea în vileag pentru toți. Așteptăm, așteptăm, spuse Ștefan îngândurat. La Inumbari au ajuns târziu, flămânzi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a gândit și la astfel de întrebări? Cumnatul nostru, marele paharnic Scarlat, a avut parte de o viață liniștită la Târgoviște, jucam împreună șah și discutam filosofie, iar când încăleca putea să zboare călare unde voia, nimeni nu-i tăia curelele de la șa. Eu ce aș avea de spus? — Bine, beizadea Ștefan, dar nimeni de aici nu este vinovat de cele ce s-au întâmplat la Turlac, se grăbi să se apere dragomanul. — Kuciuk Selin aga, imbrohorul care a fost însărcinat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de aprobare la tot ce spusese el... Printre negustorii sosiți la Vlah serai ca să vândă boierilor care plecau era și un evreu bătrân cu feciorul lui. Avea o bocceluță din piele, cu două mânere de lemn pe sub care ieșeau două curele late și groase care înconjurau bocceaua și pe care erau două încuietori meșteșugite. Tot de la mânerele de lemn pornea un lanț cu zalele destul de groase, intrând pe mâneca caftanului de lustrin a evreului celui bătrân, ca să se prindă undeva de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fiind cuprins de nerăbdarea dorului de casă adesea călărea oblânc la oblânc cu Ștefan. Se străduia din răsputeri să recapete încrederea tânărului și reuși. Într-o zi, Ștefan îi spuse, zâmbind trist: — Măria ta, taică, știu că cine a tăiat curelele șeii mele le-a tăiat ca să cad eu de pe cal, nu boier Panait Cioranu. Poate că a vrut să mă schilodească sau doar să mă sperie, dar puteam să și mor, după cum s-a dovedit. Cred că știi că era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că era pusă la cale întâmplarea și m-ai ferit, dar vrând să afli cine era făptașul, l-ai lăsat pe Panait Cioranu să încalece în locul meu... — Ștefane, mă învinuiești de moartea lui Cioranu? Habar n-aveam că sunt tăiate curelele șeii. — Nu te învinuiesc de nimic, decât că-l lași nepedepsit pe ticălos. — Ticălos, spuseși? Nu este vorba de un singur ticălos, și nu sunt la îndemâna mea acum să-i judec și să pedepsesc. Mai mult, chiar mi-ar plăcea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
plus de sentiment. "De-ai veni pe-aici vreodată, ai vedea că am o țară Ca un fagure de miere strâns din flori de primăvară Ape line o sărută cu blândețe de nespus Munți cu creștet de aramă-i țin cureaua spre Apus Astfel, de-ai veni pe-aicea și-ai voi apoi să pleci Mi-ai pleca cu țara-n suflet ca să n-o mai uiți pe veci". Construită ca un cântec de slavă, dedicat frumuseților și bogățiilor țării, poezia
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
pe câmp, urmate de copii mici sau de bătrâni. Femeile care alăptează nu sunt scutite de aceste treburi; ele își poartă nou-născutul în spate, culcat într-un leagăn îngust de răchită sau de coji, agățat de gâtul lor printr-o curea mare. Dacă țâncul plânge, ele îl aduc la sânul lor cu o singură mișcare a mâinii, îl alăptează și, de îndată ce adoarme, îl reașează pe spinare, apoi își continuă greaua trudă. Bietele creaturi sunt istovite și îmbătrânesc înainte de vreme făcând această
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pot face nimic, căci nu sunt eu de vină, dar conținutul acestor două săculețe" - și, dezlegîndu-le la gură, arată într-unul "frica", iar în celălalt "fructe verzi"". Pentru reprimarea delictului consumării fructelor verzi, soldații prinși asupra faptului erau bătuți cu cureaua pe fundul gol529. Cât despre străvechea prejudecată cum că groaza de holeră ar fi una din pricinile îmbolnăvirii de holeră, ea nu putea decât să contrarieze eforturile de prevenire a infecției: tocmai prin renunțarea la teamă, deci prin nesocotirea precauțiilor
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
fel. În timp ce vorbea, își scosese revolverul și îl așezase pe catedră. - Ia-l. N-am nevoie de două arme până la El Ameur. Revolverul strălucea pe scândura vopsită în negru. Când jandarmul se întoarse către el, învățătorul îi simți izul de curea și de cal. - Ascultă, Balducci, spuse deodată Daru, mi-e silă de toate astea, și de prizonierul tău mai mult ca de orice. Dar nici nu mă gândesc să-l predau. Mă voi bate, dacă va trebui. Dar asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ochii parcă miopi, clipind. Semne, cumva, ale timidității ? Se agita pe loc, îngrozit. Haina se deschise peste cămașa-jerseu din lână care își pierduse, se vedea, prin purtare excesivă, culoarea și forma. Atârna pe trup mototolită, răsucită anapoda. O bucată de curea uzată ieșise din pantaloni, pendulând în deschizătura hainei. Se zguduia, înăbușit. Capul îi căzuse între umeri, zvâcnind, ca și pieptul uscat. Se înroșise și dunga, tot mai lată spre creștet, a cheliei. Băgase mâinile în buzunarele hainei. Scotea, în pumni
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
prin păr o dată, și încă o dată, în sens invers. Când se scoală, părul e totdeauna încâlcit. Privește încă o fracțiune ima ginea din fereastră, tăietura fermă a chipului, linii apăsate, contur regulat. Își îndreaptă gulerul bluzei cafenii și cordonul, strângând cureaua poșetei care se legăna pe umăr. La colț, în dreptul poștei, apar de obicei grupurile care vin dinspre troleibuz. Poate țeapănul Caropol, șeful. Acru, dimineața, ca toți ulceroșii, sâcâit de brațul ciripitoarei care țopăie, guralivă, în urma lui. Sau politicosul Vornicu, și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
acela care fusese vestit prin proorocul Isaia, cînd zice: "Iată glasul celui ce strigă în pustie: "Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările." 4. Ioan purta o haină de păr de cămilă și la mijloc era încins cu un brîu de curea. El se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. 5. Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudea și din toate împrejurimile Iordanului, au început să iasă la el; 6. și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în rîul Iordan. 7. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
santinelei, neclintit, parcă ar fi fost țintuit locului. Mai auzi pașii plutonierului, pe trepte, trei, apoi alții, de bocanci, în coridor și în sfârșit, în geam, văzu un pătrat din pântecele soldatului cu tunica verzuie, încrețită, cu cartușierele negre și cureaua armei strânsă de o mână noduroasă, cu pielea crăpată și foarte murdară. Se uită împrejur, cum face omul când intră întîia oară într-o casă nouă. Își plimbă ochii pe masa lipită de perete, pe patul așternut, în colț, pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Paștele nu mai e ce-a fost, pe onoarea mea... Se duce lumea la biserică așa, ca și cum s ar duce la piață. Nu mai e credință, bă, e modă, e trend, cum zice fi-miu, că să vezi ce pun cureaua pe el, n-a trecut peacas’ de trei zile, cică Îi citește prietenei din evanghelia iubirii. De-o veni aia mică și fițoasă cu burta la gură, Îi dau numai cu Duhul Sfânt peste ochi! Ploieșteanu cântă despre viață din
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Gicu, n-o mai avea suta valoare ca-n alte vremuri când te duceai cu ea la restaurant și plecai mangă, da’ nici pe fruntea ta n-o pun. Pun cincizeci de mii dacă Îmi cânți, ca bonus, pușca și cureaua lată, ce bărbat eram odată! Că eram! Șapte mândre-n șapte sate și mi le iubeam pe toate! Ele știau?, Întreabă Gicu zâmbind. Violonistul Își scârțâie instrumentul aproape de urechile lui Sandu, ceea ce duce la revolta rapidă a acestuia. Pușca și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
a cincea nu se uită la moaca ta nici dacă o legi la ochi. Te-ai dilit? Tu ai pus sculele-n pod de multă vreme, ai rămas cu uitatul și cu oftatul. De-aia bei și cânți Pușca și cureaua lată, ce bărbat eram odată. Erai, că umblai din creangă-n creangă ca o pasăre pribeagă și mă rugai pe mine să spun nevesti-tii că ai fost la ședință prelungită. De câte ori nu te-am scos eu din bucluc? Da’ acu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Udrea fără vuton, ca Băsescu fără uischi, ca moartea fără coasă și ca acceleratul de Ciulnița fără... Ciulnița! Gicu sare de pe scaun și fuge către bar. După câteva secunde, din boxele atârnate sub copertina terasei se aude melodia „Pușca și cureaua lată”. Revine fredonând. Are În mâna stângă două halbe, iar În dreapta altă sticlă de Tămâioasă. Sandule, Sandule, nici nu trebuie să faci tu cinste azi, fac eu. La așa veste nu poți să răspunzi decât cu un gest pe măsură
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
eu din pedele? Asta-i știrea zilei În circumscripția noastră. Restul, vorba lui șecspir, e tăcere. Și poa` să-l contrazică vreunul pe șecspir? Nu poate... Tonul la cântec, destupați sticlele, pedeleul de la groapă nu se mai Întoarce. Pușca și cureaua latăăăăăăăăă, ce tâmpit am fost odatăăăăăăăăă!!! 15.07.2010 Amintiri cinematografice Trece trenul printre munți ca un șarpe lung, cu țigări naționale, sus la deținuți... Gicu mai are puțin și dă cu șapca de pământ. E o căldură care Înfioară
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lui Dionysos”. Chiar și seninul Acropole este o însumare de golgote. Nu Prometeu a așezat focul sub rugul lui Giordano Bruno. Spectaculosul din istorie este promovat în mitologie. Diavolii africanilor sunt probabil albi. Mitul ne ajută să ne tragem de curea cu absolutul. Popoarele care nu mai pot izvodi mituri se apropie de abis. Admir omul din zeu, dar și zeul din om. Lumea de azi nu mai are timp să-și savureze în liniște miturile. În imensa lui generozitate, marele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
șpăgi hamalilor pe vremea când încă eram în India și ce departe era India asta de mine, ăștia rătăciți într-un buzunar de la rucsac, o mie de franci, două cearșafuri de cinci sute și celebra sută de dolari, ascunsă în curea, pentru momente de maximă criză. Ciudat e că nu mai umblasem la fermoarul secret din curea de dinainte de plecarea mea din Franța. Mai avearn o carte de credit, pe care mai erau câteva mii de franci, dar foarte curând aveam
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]