2,918 matches
-
a dat una, spunând: - Ia să vedem ce știi să faci, fetițo! În ciuda tuturor reținerilor, din mândrie nu m-am mai stăpânit. Am crezut că-l iau prin surprindere, dar el a parat fără probleme, și brațul mi s-a cutremurat de cât de violentă a fost lovitura. După trei sau patru atacuri, din ce în ce mai puternice și mai iuți, nu m-am mai ferit cum trebuie, și un crăcan mi-a atins o mână. Îmi simțeam brațele moi și respiram tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mult, cu atât parul intra în ea, despicând-o. Când sângele a început să curgă pe lângă lemn, vaietele erau atât de slabe, de parcă nu se auzeau. Când cel puțin o jumătate de cot a pătruns în ea, un spasm a cutremurat-o din cap până-n picioare, a dat ochii peste cap, și capul i-a căzut din nou pe piept. După care s-a așternut tăcerea. Haganului i s-a făcut milă. A mișcat un deget, și călăii au slăbit brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acum în mâinile mele. Ce poți tu să-mi oferi la fel de important? Andras a ridicat mâna stângă spre vârful promontoriului sub care ne aflam, a înălțat arătătorul spre cer și mi-a spus: - Viața lui Rotari. Inima mi s-a cutremurat. Camaradul meu a rânjit a batjocură, dar eu știam că el nu amenință de pomană, nici măcar în acel moment de iminentă agonie. I-am ordonat longobardului: - Supraveghează-l pe băiat, eu trebuie să vorbesc cu acest om. Ne-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
putut să vedem cu ochii noștri marele sacrilegiu săvârșit de Zottone, primul duce longobard de Benevento, cel care, în mișelia lui, a distrus mănăstirea înălțată de Sfântul Benedict. Pe când dormeam la Cassino, am simțit cu mare sperietură că pământul se cutremura și de-abia ne țineam în paturi. Cutremurul a durat preț de multe clipe, care ni s-au părut a nu se mai sfârși, și mi-a fost frică să nu se surpe casa peste noi. Era ca și cum am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sub ochii mei îndurerați să se prăvale pe podelele de lemn ale bisericii înaintea părintelui Ioan când ieșea cu darul, trupul ei firav, dar înfășurat în haine căpătate pe care le îmbrăca toate o dată, nepăsătoare la anotimpuri, trupul ei se cutremura pe covorul bisericii când poalele sfinte ale părintelui Ioan o atingeau ferind-o, Calcă, părinte! Calcă! o auzeam spunând printre suspinuri, și pieptul ei cu clopoței argintii se făcea una cu podeaua bisericii, pe tot parcursul slujbei stătea astfel lățită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Theo, pentru el mă rog clipă de clipă, n-aș vrea ca Dumnezeu să-l părăsească, Dumnezeu nu părăsește pe nimeni, fiul meu, oamenii sunt cei ce-l părăsesc pe el, și-acest adevăr simplu, spus de fratele Rafael, mă cutremură cu o înfiorare de ușă trântită ce stinge luminările aprinse la icoane, oamenii sunt cei ce-l părăsesc pe El, Ce-ai mai aflat, frate Rafael, despre Cartea părintelui Ioan? îl întreb eu dintr-o dată și am în această clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
morale, aspecte negative din realitatea socială și activitatea politică a partidelor care se războiesc între ele. Noi, cititorii, încă bolnavi de frica inoculată adânc în sânge de fosta securitate, prudenți până la muțenie cu cuvintele ce le scăpăm din gură, ne cutremurăm la citirea pamfletelor mititeliene din „Amintiri din sufragerie”, plus alte sute apărute zilnic pe un bloog personal intitulat Jurnal, și ne interesăm foarte des dacă nu a fost încă arestat de garda personală a președintelui. Gloanțele pamfletelor sale dure, dum-dum
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
copii vor avea nevoie de ele). — Știu că Într-o bună zi, poate chiar pe acest laptop, vei scrie povestea iubirii noastre, mi-a spus el, mângâind Încuraja- tor tastele, ca pe un aliat de nădejde, În timp ce eu m-am cutremurat de fiorul viitorului, ca și cum cineva ar fi clătinat din greșeală, nepermis de mult, cortina foarte fină care desparte trecutul de prezent. Într-o zi, Jan, partenerul meu de la cursul de tango la care mă Înscrisesem la centrul sportiv din campus
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
la luptă, acel echipament fusese cel mai bun pe care-l avea. Acum era acoperit cu funingine și, la fel ca soțul ei, nefolositor. De fiecare dată când Îl privea, nu simțea decât dezgust. Gândul războiului o făcea să se cutremure. „Orice-ar spune bărbatul meu, Hiyoshi nu va deveni samurai,“ decise ea. Pe vremea măritișului cu Kinoshita Yaemon, crezuse că era cel mai bine să ia de soț un samurai. Casa din Gokiso, unde se născuse, deși mică, era a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
bărbat și cum se cade să te porți cu femeile, care trebuie să fie apărate? — Păi, eu nu... n-am... — Taci! Am și eu urechi. Știu unde ești și ce faci, chiar dacă nu ies niciodată din camera asta. Hiyoshi se cutremură. Credea spusele tatălui său. Totuși, Yaemon nu-și putea ascunde afecțiunea pe care o simțea pentru singurul său fiu. Piciorul și brațul n-aveau să-i mai fie niciodată ca Înainte, dar credea că, prin acest copil, familia sa avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de-o parte și de alta. Poate fi acesta conducătorul unei bande de tâlhari? se Întrebau sătenii Între ei. Erau zăpăciți și bănuitori, lucru firesc, căci Watanabe Tenzo Înfăptuise multe nelegiuiri În numele familiei Hachisuka. Întrucât era nepotul lui Koroku, se cutremurau cu toții, presupunând că, de vreme ce omul acela era șeful lui Tenzo, trebuia să fie asemeni lui. Koroku, din partea sa, știa că, dacă nu avea alături de el zeii și oamenii, era sortit să dea greș. În sfârșit, oamenii trimiși după Tenzo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
flancul stâng al forțelor rebele căzuse și că Mimasaka era mort, Katsuie se refugie la mama și la fratele lui Nobunaga, În Castelul Suemori. Mama lui Nobunaga Începu să pângă și să tremure, auzind de Înfrângerea armatei lor; Nobuyuki se cutremură. Katsuie, generalul Învins al forțelor rebele, spuse: — Cel mai bine ar fi să renunț la cele lumești. Se rase În cap, Își scoase armura și Îmbrăcă veșminte de preot buddhist. A doua zi, În compania lui Hayashi Sado, a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lua de soție. — E ceva rău În asta? — Este. — Ce anume? — Ei bine, adevărul e că Nene și cu mine ne iubim de mai mulți ani. Inuchiyo Îl privi țintă pe Tokichiro și, deodată, tot trupul Începu să i se cutremure de râs. Tokichiro văzu după expresia lui, că n-avea de gând să-l ia În serios și deveni cu atât mai grav: — Nu este deloc un motiv de râs. Nene nu e genul de femeie care să mă trădeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cu trunchiul atât de gros Încât ar fi fost nevoie de trei oameni pentru a-l cuprinde cu brațele deschise. Yoshimoto trecu sub copac, la adăpost de ploaie. Ceilalți Îl urmară grăbiți, aducându-și rogojinile și mâncarea. Legănarea enormului copac cutremura pământul, iar ramurile sale șuierau În vântul violent. Pe când frunzele verzi și cafenii zburau ca niște nori de praf, lovind armurile oamenilor, fumul focurilor de gătit era suflat peste pământ, orbindu-i și Înecându-i pe Yoshimoto și pe generalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de revoltat contra clanului Oda, Încât părea gata să scuipe, dar dintr-o dată tăcu. Luminată de lampa din spate, Oichi Își ascundea fața cu copilul care-i sugea la sân. Aceea era sora mai mică a lui Nobunaga! Nagamasa se cutremură de emoție. Până și la față semăna cu el. Avea profilul și tenul delicat al fratelui ei. — Plângi? — Copilul se irită și mă mușcă de sfârc, câteodată, când nu iese laptele. Nu iese laptele? Nu, nu acum. Fiindcă ai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lui Sakuma și Okubo, iar rândurile de pe Muntele Chausu stăteau tăcute. Dar, deodată... — Acum! Evantaiul auriu de război al lui Nobunaga tăie aerul, iar comandanții regimentelor cu arme de foc se luară la Întrecere, răcnind ordinul: — Foc! — Foc! Pământul se cutremură sub salva de detunături. Muntele se despică, iar norii se zdrențuiră. Fumul pulberii Învălui palisada, iar caii și oamenii armatei din Kai Începură să cadă ca țânțarii, În mormane de cadavre. — Nu vă retrageți! strigau comandanții lor. Înainte! Atacând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
rog, dați-mi drumul. — Sigur că da! Îl Îmbrânci Nobunaga. Ranmaru! Apă! strigă el, cu glas sonor. Ranmaru umplu un vas cu apă și i-l aduse. Când Nobunaga luă apa, ochii săi păreau să arunce flăcări. Umerii i se cutremurau cu fiecare respirație. Mitsuhide, Însă, se retrăsese, la un moment dat, de la picioarele stăpânului său, ajungând acum la vreo șapte-opt pași mai Încolo pe coridor, aranjându-și gulerul și netezindu-și părul. Stătea prosternat atât de jos, Încât atingea cu pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se cade să Întârziem la propria noastră moarte. Toți comandații de unități răspunseră la unison. Licărul de emoție din toți ochii și gurile deschise părea să spună că nu cunoșteau alt cuvânt decât da. Când Mitsuhide se ridică, oamenii se cutremurară de atâta simțire. Îl felicitară zgomotos, conform datinii onorate de vremuri la plecarea pe front. Yomoda Masataka ridică privirea spre cer, apoi Îndemnă oamenii să se pregătească sufletește: — În curând va fi Ora Cocoșului. Avem cam cinci leghe până În capitală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Străzii a Treia, trecură ca fumul prin partea interioară și Încercară să o Încercuiască Templul Myokaku din Nijo. Se auzeau semnalele răsunătoare ale cornului și bubuituri de gonguri și de tobe. N-ar fi o exagerare să spunem că zgomotul cutremura pământul și cerul, nesemănând cu nimic din ceea ce se aude pe lumea asta. În acea dimineață, n-a existat În toată capitala nici un om care să nu fi tresărit surprins sau să se fi repezit din pat, speriat de țipetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
campanie să-i fie mutat În afara castelului și ordonă să se sune a treia oară din corn. Noaptea se lăsase peste câmpiile Întinse și brazii ce mărgineau drumul de coastă. De cu seară și până după miezul nopții, pământul se cutremură sub pașii celor peste zece mii de oameni care se despărțeau În divizii, lângă Castelul Himeji. Se crăpa de ziuă și, una câte una, siluetele brazilor de pe marginea drumului deveneau vizibile. La răsărit, un soare roșu ca sângele se Înălța peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
eu că se putea ca inamicul să aibă un plan de a ne urmări. Pregătiți-vă! Nemaiputând aștepta ordinele lui Hidetsugu, cu toții se repeziră să ia măsuri, ridicând În graba lor, bulgări de pământ și fire de iarbă. Pământul se cutremura, caii nechezau, ofițerii și soldații strigau care-ncotro. În cele câteva momente necesare pentru a preface odihna În luptă, comandanții armatei clanului Tokugawa dăduseră ordin să se dezlănțuie o rafală nebunească de gloanțe și săgeți, drept asupra trupelor lui Hidetsugu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de-al dușmanului? Dacă da, ia-mi capul și vei săvârși o faptă de seamă. Omul care-ți vorbește acum este Ikeda Shonyu. Ghemuit În vegetația deasă, războinicul Înălță capul, privindu-l pe Shonyu cum stătea așezat În fața lui. Se cutremură un moment, apoi vorbi pe un ton arogant, ridicându-se: — Ei bine, iată că am Întâlnit un adversar respectabil. Sunt Nagai Denpachiro din clanul Tokugawa. Pregătește-te! mai strigă el, repezindu-și Înainte lancea. Ca răspuns la acest strigăt, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
vostru, nu-mi pot găsi cuvintele pentru a vă prezenta scuzele mele așa cum se cuvine. Vă rog să mă iertați. La un moment dat, toți cei prezenți Își plecară capetele. Nimeni nu privea chipul lui Ieyasu. Fiori de plâns nebărbătesc cutremurau umerii tuturor, ca niște valuri. Nu mai putem face nimic, așa că vă rog să acceptați situația. Întăriți-vă hotărârea și așteptați o altă ocazie. După ce se așezaseră, nici Ii, și nici Honda nu scoseseră o vorbă. Mai mult, amândoi Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
veac, împotriva duhurilor răutății cari sînt în locurile cerești." Efes., cap. 6, 12. VALA1 Noaptea Întîi 2 Cîntul Bătrînei Mame3 care a zguduit cerurile cu mînie, Auzind marșul lung răsunătorului, puternicului Vers eroic Rînduit pentru ziua Bătăliei Intelectuale. Cerurile se cutremura, pămîntul era mișcat și se înfiora, și munții 5 Cu toate pădurile, rîurile și văile lor, se tînguiau în groaznică frică. Patru Puternici sînt în fiecare Om; o Perfectă Unitate 4 Nu poate Exista decît din Universală Frăție a Raiului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-i se-mpurpurară peste sfîntul cort. Întunecime-adîncă aruncắ Urizen în juru-i, tăcută tristă moarte, Veșnică moarte pentru Lúvah; furibund, Luváh zvîrli-n puhoaie Sulițele lui Urizen din carele de luptă în jurul cortului cel sfînt. 510 Începu vrajba, si țipete și strigate cutremurară vastul firmament. Urthona-ntunecatul statu lîngă nicovala-i; morman de fier Cu furie pe nicovala scînteiá pregătit pentru brăzdare și lopeți. Toți Fiii lui fugiră de la el să se alăture în lupta; palid auzi Glasul cel Veșnic; se ridică în picioare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]