2,349 matches
-
cumpărare. Cum efectul-patrimoniu șterge din acel moment diferența dintre vechea lume a cunoașterii și cea nouă, a informației, arhivabilă și stocabilă ca și cealaltă, deopotrivă operele cele mai solide și documentele cele mai perisabile și-au câștigat dreptul de a dăinui. Fără îndoială, semnalul video se conservă prost. În patruzeci de ani, un film de șaisprezece milimetri nu se mișcă; în patru ani, un suport magnetic este de nerecunoscut. Dar transferul pe suporturi numerice, compacte și fiabile, ar permite în principiu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de două ori și i-au tăiat capul. Deși confreria fusese destrămată, iar liderul ei murise, esența învățămintelor pitagoriciene nu a dispărut. În curând, avea să devină temelia celei mai puternice filozofii din istoria apuseană - doctrina aristotelică, ce avea să dăinuiască două milenii. Zero avea să se ciocnească de această doctrină, dar, spre deosebire de numerele iraționale, zero putea fi ignorat. Dualitatea dintre număr și formă a sistemului de numerație grecesc a facilitat acest lucru; la urma urmei, zero nu avea formă și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
după cum vom vedea) și că 1 : 0 însemna... ei bine, nu prea știm, deoarece ceea ce spunea el nu prea are logică. De fapt, își frângea mâinile și aștepta ca problema să se rezolve de la sine. Greșeala lui Brahmagupta nu a dăinuit mult. Cu timpul, indienii și-au dat seama că 1 : 0 reprezenta infinitul. „Această fracție, în care numitorul este zero, desemnează o cantitate infinită“, scria Bhaskara, un matematician indian din secolul al XII-lea, care a explicat ce se întâmplă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Rădăcina pătrată a unui număr negativ părea a fi un concept ridicol. Descartes credea că aceste numere sunt chiar mai rele decât numerele negative; a dat și o denumire ironică rădăcinilor pătrate ale numerelor negative: numere imaginare. Denumirea aceasta a dăinuit și, în cele din urmă, simbolul pentru rădăcina pătrată a lui -1 a devenit i. Matematicienii specializați în algebră îl iubeau pe i. Aproape toți ceilalți îl urau, însă. El făcea minuni în rezolvarea polinoamelor - expresii de genul x3+ 3x
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
nu par să fie mult mai mult. Spune Glaucos: „Cum se perindă frunzele, așa și oamenii. Vântul scutură frunzele la pământ, dar plină de putere, pădurea le face iarăși să crească atunci când se întoarce primăvara.“ Inșii sunt trecători, dar oamenii dăinuie, ca stirpe, în primenirea generațiilor. Pe de altă parte, oamenii homerici se știu supuși atât Soartei, cât și pasiunilor și toanelor divine, știu că puterile și viețile lor sunt mărginite, că pot cădea pradă unor forțe oarbe sau propriei lor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
rămâne, partea lui cea mai a lui și cea mai înaltă, amintirea faptelor sale, a poveștii sale, a pătimirii sale, a izbânzilor și a înfrângerii sale în moarte. Mari întâmplări rămân astfel în slava amintirii, în gloria unui nume care dăinuie mereu în nevăzutul viitorului, materie pentru cântări. Viața și moartea omenească se transfigurează în poem, câmpia plină de sânge și de leșuri de lângă Troia devine poveste de spus mai târziu și de ascultat mai târziu. Lumea homerică nu are gândul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
să-și asigure nemurirea înălțând morminte trufașe, grădini suspendate, piramide, sfincși, temple uriașe. Îi ajunge nemurirea poeziei. Am putea întreba: atâta sânge vărsat pentru 70 frumusețea unui poem? Răspunsul eroilor este acela că da. În gloria postumă se cuprinde și dăinuie atât esența unică a individului, cât și exemplaritatea lui omenească, treapta pe care urcă un om pentru a dovedi că pasul acesta în sus îi este omenirii cu putință. Încrederea în faima și în slava de dincolo de moarte, în faptul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
războinic viteaz, cândva de mult omorât de mâna strălucitului Hector.“ Așa cum și mormântul lui Ahile se va arăta corăbierilor, de departe, în zarea țărmului, celor de azi și celor ce vin după aceea în timp. Relicve ale unei glorii neîncetate, dăinuind cât și marea, ținută vie de un cânt statornic. Fără a cărui stăruință peste generații orice mormânt ar fi mut. Se deslușește și aici prezența unei forțe: ceea ce a existat în triumful puterii și avântului de a fi își perpetuează
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
nu par să fie mult mai mult. Spune Glaucos: „Cum se perindă frunzele, așa și oamenii. Vântul scutură frunzele la pământ, dar plină de putere, pădurea le face iarăși să crească atunci când se întoarce primăvara.“ Inșii sunt trecători, dar oamenii dăinuie, ca stirpe, în primenirea generațiilor. Pe de altă parte, oamenii homerici se știu supuși atât Soartei, cât și pasiunilor și toanelor divine, știu că puterile și viețile lor sunt mărginite, că pot cădea pradă unor forțe oarbe sau propriei lor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
rămâne, partea lui cea mai a lui și cea mai înaltă, amintirea faptelor sale, a poveștii sale, a pătimirii sale, a izbânzilor și a înfrângerii sale în moarte. Mari întâmplări rămân astfel în slava amintirii, în gloria unui nume care dăinuie mereu în nevăzutul viitorului, materie pentru cântări. Viața și moartea omenească se transfigurează în poem, câmpia plină de sânge și de leșuri de lângă Troia devine poveste de spus mai târziu și de ascultat mai târziu. Lumea homerică nu are gândul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
gândul să-și asigure nemurirea înălțând morminte trufașe, grădini suspendate, piramide, sfincși, temple uriașe. Îi ajunge nemurirea poeziei. Am putea întreba: atâta sânge vărsat pentru frumusețea unui poem? Răspunsul eroilor este acela că da. În gloria postumă se cuprinde și dăinuie atât esența unică a individului, cât și exemplaritatea lui omenească, treapta pe care urcă un om pentru a dovedi că pasul acesta în sus îi este omenirii cu putință. Încrederea în faima și în slava de dincolo de moarte, în faptul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
războinic viteaz, cândva de mult omorât de mâna strălucitului Hector.“ Așa cum și mormântul lui Ahile se va arăta corăbierilor, de departe, în zarea țărmului, celor de azi și celor ce vin după aceea în timp. Relicve ale unei glorii neîncetate, dăinuind cât și marea, ținută vie de un cânt statornic. Fără a cărui stăruință peste generații orice mormânt ar fi mut. Se deslușește și aici prezența unei forțe: ceea ce a existat în triumful puterii și avântului de a fi își perpetuează
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Germaniei. Eduard VII a fost cel de-al treilea și ultimul suveran britanic care a denumit o epocă: "epoca eduardiană", sincronă cu "La Belle Époque", și care și-a pus amprenta indelebilă asupra arhitecturii, artelor, muzicii și literaturii (→). Memoria lui dăinuie în numele cîtorva școli din Anglia, dintre care cele cu reputația cea mai bună sînt King Edward VII Upper School din Melton Mowbray, comitatul Leicestershire, și King Edward School din Birmingham. Numele lui se regăsește în modă (q.v.), în două
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
reprezentativă modernă de toate formele mai timpurii ale democrației. Perioada în care au apărut și ordinea în care au fost introduse au variat extraordinar. În țările în care întregul ansamblu de instituții democratice a apărut cel mai devreme și a dăinuit pînă în ziua de astăzi, democrațiile "mai vechi", au ieșit la lumină elemente ale unui tipar comun. Alegerile pentru un corp legislativ au apărut demult în Anglia chiar în secolul al XIII-lea, în Statele Unite în perioada colonială, în secolele
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
din latină, fie împrumutate, fie create în interiorul limbii române), observăm apoi ce s-a întâmplat în viața lor (schimbări de formă și de înțeles), dar și cum îmbătrânesc, se uzează, și unele dintre ele sunt părăsite. Există, așadar, cuvinte care dăinuie de-a lungul veacurilor, dar sunt și cuvinte care mor. În privința acestora din urmă, despre unele putem ști că au existat pentru că le găsim în texte vechi sau uitate în vreun grai, cu mari șanse să nu le mai întâlnim
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Această faimoasă revistă a fost fondată la 1 august 1829 de către François Buloz pentru a servi de tribună a ideilor franceze în relație cu celelalte țări din Europa, și mai ales cu America. Este revista franceză de mare circulație, care dăinuie de cel mai mult timp în Europa Alfred Binet, care se bucura deja de celebritate, a avut intenția de a prezenta realizările noii psihologii și de a prezenta marile personalități ale momentului. Savantul francez era un bun cunoscător al realizărilor
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
dacii erau un popor de sfinți. Erau oameni ale căror numeroase calități proverbiale le creaseră o „Weltanschauung“ (concepție despre lume și viață) în măsură să estompeze în timp, și unele defecte care au reținut și rețin mai puțin atenția, omenirea dăinuind prin ce are pozitiv, exemplar, demn de cultivat. Întru sănătatea trupului, dacii dispuneau de resurse naturale cum nici un alt popor nu avea: hrană abundentă și variată, aer ozonificat, ape de toate trebuințele, plante, animale și minerale de toate sorturile, familii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
precreștine. Astfel, dacă zeitățile aparținând nivelurilor superioare ale panteonurilor (de la Zeus/Jupiter la Odin, Teutates ori Rod) au fost eradicate complet prin eforturile propagandistice ale creștinilor (și adeseori prin apel la forță), spiritele, componentă a registrului inferior al credințelor precreștine, dăinuie și în prezent "datorită perceperii unor fenomene prin intermediul superstițiilor cu care creaturile fantastice de pretutindeni au făcut casă bună."54 Acest palier al credințelor populare, al reprezentărilor, obiceiurilor și eresurilor, ireductibil și de neînlăturat, este vizibil și în prezent, iar
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
influențat de psihologia abisală a lui Jung, Campbell consideră că unitatea omului nu e doar biologică, ci și psihologică, datorită în primul rând conștientizării individualității și a propriei morți inevitabile, precum și a ordinii sociale care îl preexistă și care va dăinui și după dispariția sa, ordine în care trebuie să se integreze, iar în al doilea rând prin intuiția unui mister al naturii și al relației omului cu existența în sânul ei. Acestea sunt sursele mitului, iar lui îi subordonează omul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
controlate cum se cuvine, dar rămâne limpede faptul că "știința, rigoarea și abilitatea sunt suspendate în cazul nevoii lor de reformă", după cum constată Roger Caillois.282 Cu toate că premisele de la care porniseră au fost curând infirmate de progresele științifice, doctrina a dăinuit, ba chiar s-a fortificat, pentru că a fost asociată unui partid politic, unui organism de luptă care nu își permitea "luxul nuanțelor", al discuțiilor, și nici chiar al actualizărilor: "marxismul a încremenit în forma unei construcții îndepărtate care nu a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
omul sunt inconturnabil interconectați: "viața omului freamătă de mituri pe jumătate uitate, de hierofanii decăzute, de simboluri dezafectate. Desacralizarea neîntreruptă a omului modern a alterat conținutul vieții sale spirituale, nu i-a sfărâmat însă matricele imaginației: un întreg deșeu mitologic dăinuie în zonele slab supuse controlului. Omul modern este liber să disprețuiască mitologiile și teologiile, dar aceasta nu-l va împiedica să continue să se hrănească cu mituri decăzute și cu imagini degradate. Cea mai cruntă criză istorică a lumii moderne
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
accepțiunea lui John Cawelti, care le consideră "moduri în care stereotipuri și teme culturale specifice sunt întrupate în povestiri arhetipale universale". Ele sunt "construcții istorice prin care valorile și asumpțiile schimbătoare devin bunuri de masă", cele cu succes la public dăinuind, celelalte fiind uitate. 574 Ibid., p. xvi. 575 Ibid., p. xvi 576 Ibid., p. 2. 577 Despre Tarzan, arhicunoscutul erou al aventurilor din junglă, creație majoră a literaturii de divertisment, cu o carieră strălucită și în banda desenată și în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
aici, coama dealului Rediu-Mârzac... Prin rămurișul îngreunat de zăpadă, al coroanelor, pătrunde tăcută dimineața de iarnă. Trunchiuri uriașe de fagi și goruni străpung ziua cenușie, dar puterea din inima stejarilor pare să crească în ciuda iernii, să crească mereu pentru a dăinui... Urme de lupi taie în curmeziș coama dealului Mârzac. Anton așteaptă să-i vadă cum vin prin pădure, fără zgomot, cu pași lungi alunecători, suri, cenușii, puternici și fără frică, spre vânătorul care îi așteaptă cu inima palpitând! ..Și, cum
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Bătrânii se feresc la o parte și privindu-i, își răsucesc mustața în sfârc, cu tristețe, dar și cu bucurie în ochi, gândindu-se la anii tinereții lor și la tânăra mlădiță a satului, acești flăcăi de nădejde. „Satu‟ va dăinui în veci“, murmură un bătrân, strivind o lacrimă în colțul ochiului. „Veșnicia la sat s-o născut!.. da, da..!“ și oftând se întoarse în crâșmă să-și stingă oful. Ciubotele flăcăilor tropăiau greu și înfundat, prin colbul de pe toloacă, iar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fi o alee retrasă sau lângă o intrare. Unii dintre ei pozau În invalizi de război care vând țigări, iar unii chiar erau invalizi de război care vând țigări, care purtau la braț banderola galbenă cu trei puncte negre care dăinuia din zilele de la Weimar. Această banderolă nu conferea, totuși, nici un statut oficial. Numai Armata Salvării primea aprobarea de a vinde mărunțișuri la colț de stradă, dar legile Împotriva vagabondajului nu erau aplicate cu strictețe peste tot, ci doar În zonele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]