3,433 matches
-
Gospodari și domnișoare! Negustori și servitoare! Cine nu se grăbește rămâne în picioare! Intrarea nu e opt lei, nu e cinci lei, ci numai doi lei, pentru mic și mare! Prima reprezentație e gratuită! Călcându-se în picioare, gata să dărâme coșmelia, mulțimea se vânzolea și lua cu asalt intrarea prea strâmtă, scormonindu-se prin brăcinare după câteva parale agonisite pe vreo vită vândută în zori. La ieșirea din circ, storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
tehnic de calitate. Mulțumiți de rezultat, făceam ultimele retușuri, trăgând cu ochiul la domnul inginer care, ajuns lângă noi, ne aruncă o privire întunecată: - Gata? - Gata, dom’ inginer! - Ce gata, băi băieți? Asta-i treabă? Și cu un gest scurt dărâmă una dintre stive. Și apoi încă una și încă una. Ia, aranjați-le din nou. Sunteți băieți cu carte, ce, trebuie să vă învăț eu? Aveți aici de muncă până diseară, clar? Ce înseamnă să fii bine instruit la locul
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Mallorca! Ce să caut eu tocmai acolo, când pe vremea aceea, la Câmpulung Moldovenesc, la poalele Obcinei Feredeului mai aveam încă Deia noastră, o cabană frumoasă în mijlocul unei poieni minunate, unul dintre cele mai căutate locuri de relaxare de către câmpulungeni, dărâmată prin 2000, în procesul de construire a noii societăți capitaliste, societate în care s-a dovedit că nu e vorba în nici un caz de exploatarea omului de către om, ci invers. Pe la jumătatea drumului, mi-au împuns retina două grajduri, într-
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
de trei luni, ci criminalii moderni nu-și mai bat capul cu delicatețuri din astea, și iau deodată hălci întregi din venitul oamenilor sărmani pentru totdeauna. Mor oameni de foame, mor oameni la porțile spitalelor sau în spitale fiindcă se dărâmă aceste lăcașuri peste bolnavi, mor copiii de foame sau că li se prăbușește școala în cap, iar medicii au împuns fuga peste hotare. Învățătoarea Anghel a stat atâta timp în greva foamei, până a ajuns și pe CNN, dar la
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
voi ce. Desigur, ca șef absolut în meciurile pe care le are cu poporul român, el singur decide cine să joace, cine e în formă, cine trebuie să mai aștepte, cine e bun pe postul ăla și cine nu. Schimbă, dărâmă, apelează la transferuri dubioase, la arbitri tocmiți, prezice precum Nostradamus că PSD și PNL sunt niște echipe din liga secundă prost antrenate, și spune oricui că vor mai sta mult și bine în opoziție. Adică, așa cum ar spune Gigi Becali
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
din Revista ROST nr. 24/2005). Au trimis ghiulele otrăvite către marele poet al neamului românesc și Nicolaie Manolescu, criticul care crăpând de invidie că nu este socotit criticul numărul 1 al literaturii românești și-o fi zis că numai „dărâmând pe cineva mare” poate să urce el, așa că a pus tunurile pe Eminescu socotindu-l un antisemit (?!?) ce trebuie scos din literatura română. Au mai tras la foc cu foc sau foc sau automat și evreul Zigu Ornea, și poetul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
rahat vom înota noi azi, scufundați până peste cap, ci el vorbea strict numai despre condițiile în care se afla țara atunci, însă bravul popor român știe din vechime cum se rezolvă treburile, la fiecare 50 de ani, uită tot, dărâmă tot, și o iau ca tâmpiții, iar de la zero. Asta nu am spus-o eu ci Mircea Eliade care avea o voce mult mai puternică decât a mea. El a spus că blestemul poporului român este ca la fiecare
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
voi ce. Desigur, ca șef absolut în meciurile pe care le are cu poporul român, el singur decide cine să joace, cine e în formă, cine trebuie să mai aștepte, cine e bun pe postul ăla și cine nu. Schimbă, dărâmă, apelează la transferuri dubioase, la arbitri tocmiți, prezice precum Nostradamus, că PSD și PNL sunt niște echipe din liga secundă, prost antrenate, și spune oricui că vor mai sta mult și bine în opoziție. Adică, așa cum ar spune Gigi Becali
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
artificial, tremurând capricios deasupra unui nas ștrengar, două sticluțe pe un bețișor de abanos, la capăt cu un funduleț de mătase. Am râs nebunește la imaginea grotescă. Mă rezimasem de o stâncă, și de aș fi fost Pantagruel, aș fi dărâmat dealul. Conița s-a scuzat foarte normal. - Oricât de ridicol ți s-ar părea gestul meu, nu văd bine! Această imagine îmi sugerează acum felul cum mă folosesc de Irina, persoană inofensivă, cu ocazia unor chestiuni așa de importante ca
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ei. N-am cunoscut obsesie mai constantă. Dacă aș fi poet, aș face o epopee în care n-ar apare nici un om. Numai valurile. Dar ce prodigios poet ar trebui să fiu și, de altfel, orice aș izbuti, s-ar dărâma la prima apariție a apei. Aș înșira o mie de emoții, și aici sunt emoții suprapuse. Orchestră gigantică cu nenumărate instrumente. Ar semăna construcția mea doar cât seamănă o păpușă, având un mecanism izbutit, cu un om. Îmbinare fantastică de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dura? N-am încercat oare această glumă neînsemnată numai să prelungesc importanța mea și după plecare? Căci - orgoliu pueril - am impresia că marea miraculoasă, colinele, cabanele, cerul nu sunt decât creații ale imaginației mele, și mă tem că se va dărâma totul după plecarea mea. Am urcat cu Viky pe Ciracman. Ioana n-a venit cu noi, căci o obosește cel mai mic drum anevoios. Și poate că-i era dor să rămâie măcar două ore singură sau poate că eu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în același timp calea către lumea zeilor. Înainte de creștinare, celții și germanii mai păstrau cultul acestor stâlpi sacri. Chronicum laurissense breve, scrisă prin anul 800, arată cum Carol cel Mare, în timpul unui război cu saxonii (772), a poruncit să fie dărâmat un templu din orașul Eresburg, precum și lemnul sacru al "vestitului Irmensûl". Rudolf de Fulda (prin 860) precizează că vestitul stâlp este "coloana Universului, pe care se sprijină aproape toate lucrările" (universalis columna quasi sustinens omnia). Aceeași imagine cosmologică se regăsește
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că nu mai este aer. Și tu ai veni aici cu copiii și cu nepoții tăi, să le arăți Pământul, cum a fost? Și leai arăta - uite, acolo m-am născut eu, în blocul ăla!... Da, dar poate s-ar dărâma... [până atunci] clădirile, și n-ar mai rămâne. Dar te uiți așa, pe o hartă veche și spui: uite, acolo, în locul ăla, m-am născut eu. Dar... dar poate obiectele mai rămân. Măcar munții or să rămână. Poate caut o
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
lase Italia cu totul descoperită. Nu prea convins, Gundovek se întoarse spre fiul său: — Spune-i noutățile, zise. Dezlipindu-se de perete, Chilperic își înfipse degetele în centură și anunță: — Vești de pe Rin. Hunii sunt deja în fața cetății Koblenz. Francii râureni dărâmă copacii cu sutele ca să construiască plute. — Ești sigur de asta? — Da. A sosit azi-dimineață o ștafetă de la Mainz. Poți să-l întrebi tu însuți, dacă vrei. — Așadar, o să înceapă cu adevărat războiul; anticipând mișcările adversarilor lui cu obișnuita rapiditate, Atila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-l mai putea asculta. îl obosise deja nesfârșita logomahie și Carol cu mania lui de a contrazice fără să judece. Și apoi mai erau ironiile acelea ieftine cu care împungea, versat ca un spadasin, exact în momentele cheie ale discuției, dărâmând eșafodajul de argumente construit cu trudă de Filip. Pentru a-și acorda câteva clipe de relaxare, îl privea pe Carol în ochi, fără să l mai audă însă, lăsându-l să bată apa în piuă. Prinsese această tehnică în practica
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Gospodari și domnișoare! Negustori și servitoare! Cine nu se grăbește rămâne în picioare! Intrarea nu e opt lei, nu e cinci lei, ci numai doi lei, pentru mic și mare! Prima reprezentație e gratuită! Călcându-se în picioare, gata să dărâme coșmelia, mulțimea se vânzolea și lua cu asalt intrarea prea strâmtă, scormonindu-se prin brăcinare după câteva parale agonisite pe vreo vită vândută în zori. La ieșirea din circ, storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
hornuri și cu dangătul Însângerat al clopotelor. Privindu-le, pe oameni Îi apuca disperarea. Bătrânii le amenințau agitându-și cârjele În aer. Unii chiar se Înarmaseră cu prăjini lungi, pe care le agitau pe ulițele satului, fălindu-se că vor dărâma rând pe rând toate cuiburile. Dar teama de incendii Îi făcea să dea Îndărăt. Din moși-strămoși se știa că de cuibul de barză nu ai voie să te atingi, altfel Îți ia casa foc. Berzele erau creaturi pașnice, dar răzbunătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
hotarele. În urmă cu două sau trei veacuri, strămoșii Mașei și-au găsit adăpost pe dulcile meleaguri bucovinene. Împărații Austriei i-au luat sub ocrotirea lor. Întorcându-se de pe front, ostașii Patriei Mumă le-au topit clopotele și le-au dărâmat cupolele semețe ale mănăstirii. Iar atunci când, după câteva decenii, armatele eliberatoare au intrat În sat, i-au adunat pe toți credincioșii În fața bisericii Uspenia și, sub amenințarea mitralierelor, i-au pus să se lepede de Hristos. Numai bunul Dumnezeu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de stil, otova, ignoranți. Afla după ce-i citiseră câteva ore că trebuia el să Îi Învețe acea materie, să explice termenii, să le facă etimologii ca la doisprezece ani. „Janua - ușă. Janitor1acela care veghează ușa.“ „Lapis - piatră. A delapida, a dărâma piatră cu piatră. Nu se poate spune așa despre o persoană.“ Dar dacă s-ar fi putut, s-ar fi zis așa despre acești tineri. Unele dintre bietele fete miroseau. Protestul boem le făcea cel mai mult rău. Era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai departe... testamente! Astea sunt cele mai rele probleme În viață. Un chin Îngrozitor. Unchiul Sammler acum Înțelese pe de-a-ntregul cum stătea treaba. Nepotul său Gruner avea În cap un mare vas de sânge, defect din naștere, subțiat și dărâmat de o viață de pulsație. Un cheag se formase de la scurgeri. Toată piftia tremura. Erai chemat la buza negurei. Orice bătaie a inimii putea deschide artera și Împroșca creierul cu sânge. Aceste fapte Își croiră drum unduit În mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Shebei ceva ce semăna cu o răscoală. Când a intrat să vadă ce se întâmplă, a găsit atelierul fierbând. Toată clasa a opta se bătea cu lut. Câțiva dintre băieți erau dezbrăcați până la brâu. Doi dintre ei erau gata să dărâme cuptorul. Samuel a găsit-o pe Sheba ghemuită în spatele catedrei, în lacrimi. În zece ani de profesorat, n-am mai văzut așa ceva, a povestit el mai târziu în cancelarie. Era ca în Împăratul muștelor 1 acolo. Doi Nu-ți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mult îl iubise ea pe tatăl lui. Zach era acum parte din sălbăticia locului. Era inaccesibil, dar întotdeauna acolo. Ți-am zis vreodată ce splendid a manevrat tatăl tău barca prin Salmon Falls ? Ridicând ochii către ea, Danny și-a dărâmat pietrele. Da ? a răspuns el vrând să dea impresia de nonșalanță. Da, l-a asigurat Jina sortându-i pietrele și găsind-o pe cea mai deschisă la culoare - una cu fondul de-un albastru cobalt foarte rar. John s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
va trebui să-i explic iar culoarea albastră ziua nu înțelege nimic pentru că în orașul ăsta sofisticat oamenii și-au pus măști ca să semene cu noi pseudo-stigmata îmi trebuie un trepied să rămână doar războiul surd cu timpul kiai-ul ar dărâma pereții tuturor inimilor pojghița lui ar rezista doar culoarea ar mai înainta cu o zi spre toamnă pe titanic lumea încă dansează suntem doi îndrăgostiți dansând în tâmpla lui cehov spălându-ne de oameni cojile de semințe ne rămân pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
venirea ploii. Tot gri și mohorât era căminul în care am ajuns să mă cazez. Pe dinafară semăna a închisoare, fiindcă avea gratii la ferestre, tencuiala se jumulise de la vânt și părea că e o clădire ce stă să se dărâme. Gratiile de la geam dădeau pedagogilor din acea vreme senzația că numai așa pot ține în frâu o hoardă de adolescenți adunați de prin toate colțurile țării. Călătorisem de la Iași la Arad cam 16 ore cu trenul, oboseala pusese stăpânire pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să vezi că știu să mă descurc chiar dacă sunt departe de casă. Îmi ajunge să știu că tu mă susții. Ce-aș fi putut să-i spun? Eram amețit și simțeam că lumea se învârte în jurul meu gata să se dărâme. Poate că înțelesesem greșit tot comportamentul ei față de mine. Mă tratase ca pe un prieten de suflet și poate că nu fusese cazul să mă îndrăgostesc. Nu-mi doream să o dezamăgesc și eram dependent de compania ei. Îi datoram
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]