1,556 matches
-
ianuarie 1929, p. 1, reprodus în Nae Ionescu, Teologia. Integrala publicisticii religioase, Un sighilion patriarhal, pp. 158-159: "Ierimia, cu mila lui Dumnezeu, arhiepiscop al Constantinopolului Noua Romă și Patriarh Ecumenic. Fiindcă din nou Biserica Vechii Rome, înșelându-se de mândra deșertăciune a astronomilor săi, cu nechibzuință a schimbat preafrumoasele așezăminte despre Sfintele Paști, stabilite și hotărâte de cei 318 Sfinți Părinți ai Sfântului Întâi Sobor Ecumenic din Niceea, care cu cea mai mare sfințenie se respectă de toți creștinii din întreaga
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
se trudește cultura apuseană, de jos în sus, în loc să aștepte coborârea cerurilor. Credincios creștinismului primelor timpuri, Răsăritul a păstrat nealterată așteptarea sfârșitului și acest sfârșit ca țintă a strădaniilor sale. El nu s-a lăsat răpit pe plan religios, de deșertăciunea controverselor fără rost, sau de arhitectura supusă stricăciunii...". 8 Pentru o mai bună înțelegere a problematicii teologice extrem de delicate a iconomiei, a se vedea Pr. Arhim. Dr. Chesarie Gheorghescu, Învățătura ortodoxă despre iconomia divină și iconomia bisericească, ediția a II
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
New York -, a treia, fantastică, un mixaj de teme mai vechi (din nuvelele Alegerea și Tablourile), comunicând cu primele două prin motivul peștelui (motiv dublu, sacru și profan, cristic și demonic), este o savuroasă comedie de limbaj postmodern, un bâlci al deșertăciunilor, dincolo de care se ghicesc ironia și îndoiala autorului față de sensurile lumii (româno-americane) în care trăiește. SCRIERI: Antoine de Saint-Exupéry. Aventura conștiinței, București, 1980; Călătoria, București, 1982; Fisura, București, 1985; Panic Syndrome!, pref. Dan Cristea, București, 1997; Închide ochii! Povestirile seminței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
toate Îndatoririle ei, dar cu o singură condiție: să fie mereu prezent efortul de a se Înălța și de a Înălța și pe alții, de a-și dedica viața Întreținerii unei spiritualități superioare, caracterizată de bunătate, virtute, cucernicie, sinceritate. Altfel, deșertăciunea, bogățiile, onorurile sociale vor umple sufletul de vanități și iluzii, care, mai de vreme sau mai târziu, vor da naștere amărăciunilor, dezamăgirilor, Înfrângerilor, căderilor În păcat. Μ În adevărata dragoste nu există o competiție de sentimente și, implicit, un Învingător
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
unde poetul resuscită cultul strămoșilor, al brazdei, al țării, al limbii, lucrările sfinte și cântecele lui Anton Pann. O suită de poeme stau sub semnul poveței și al sorții, al înțelepciunii antonpannești: "Anton Pann e cel ce spune; cu mare deșertăciune/ și ce rău poate produce cel care proverbe spune? Pentru el, cuvântul soare în cuvântul cer apune.". În poemele din "Istoria unei secunde", sunt frecvente repetițiile ce dezvăluie cititorului ideile exprimate: noi iubim, cineva, altcineva, astfel și nu altfel, "noi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și falimentare”, „strîmtorate și necăjite”, „de arșiță sceptică și libertină”, de „vastă apostazie la modă”. Vremuri anormale, eronate, de zguduiri, excese, violențe: „Stridența și înfrigurarea vieții actuale - vitupera autorul romanului Papucii lui Mahmud în articolele sale duminicale - sînt minciună și deșertăciune”.8) „Epoca petrolului, a exportului bănos, a industriilor acumulate (trusturilor - n. m.), a marilor firme și bănci” - va scrie și Tudor Arghezi - „a împins (și la noi - n. m.) lumea într-o singură parte” și a făcut din „beția cîștigului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ferestrele de a te uita într-o casă, care n-aș fi dorit s-o cunoască nimenea, în lumea mea adică. Nu știi ce tată am. Sărac și împovărat de o familie grea e cu toate astea înzestrat c-o deșertăciune atît de mare, încît ar putea servi de prototip pentru acest viciu, după părerea mea cel mai nesuferit din lume. Măritîndu-se sora mea, el i-a promis o zestre de 2.000 de galbeni. Este ridicul cînd un om promite
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lor, ci numai din a deșertului, care voia a face din fiecare din ei om mare, și sfîrșind prin a-i lăsa cu studii neisprăvite, risipiți prin străinătate, fără subzistență, în voia sorții lor. O familie grea, îngreuiată încă prin deșertăciunea îndărătnicului bătrîn și întristarea mea cea mare este că eu ajut de a-ngreuia prin nefolositoarea mea esistență. Nu crede însă c-o fac din impuls propriu. Dacă de la al 14-lea an și pîn' la al 20-lea mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
minată, lumea atrofiată, iar umanitatea anonimizată. Poetica e acum una a refuzului, a revoltei surde, a pumnilor strânși, deși nu răzbate, în afară, decât o doză suficientă de ironie groasă ori cinism. Opțiunea conștientă, lucidă, este pentru fuga de bâlciul deșertăciunilor (un text se numește chiar foto de bâlci), abstragerea ca o formă de situare în pofida unei umanități care de ziua națională se înghesuie la fasolea cu ciolan festiv, iar în zilele obișnuite practică dacă nu violul, crima și incestul, măcar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
decupaj viu dintr-o realitate bolnavă și are adesea o duritate menită a sancționa tocmai tarele realității noastre imediate. Lumea în care trăiește poetul e una a seducției prin kitsch, ipocrizie și superficialitate, așadar un fel de ridicol bâlci al deșertăciunilor, de care, în calitatea autoimpusă de agent secret acoperit (firește, al adevărului), el este cu totul și iremediabil dezgustat. Ideea de agresiune a mediului socio-politic în care scriitorul este condamnat să viețuiască apare pe de altă parte explicit încă din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
culturale de tot felul (de la simbolismul astrologic și creștin medieval până la ontologia începutului de secol XXI, de la misteriile eleusine până la riturile ordinelor secrete contemporane); pe de altă parte, în spatele tuturor acestor referințe, în interiorul și deasupra lucrurilor, un apăsător sentiment al deșertăciunii universale, al inconsistenței lumii evocate, al neantului suveran. Pe de o parte, o poetică a austerității, a stilizării semnelor și figurilor dominante sau de fundal; pe de altă parte, o poetică a spectacularului, a teatralității, o retorică uneori grandilocventă a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
solitudinea și asceza la setea de nemurire, iar identitatea individuală la Marea Conștiință universală, într-un discurs saturat de notații succinte și austere, cu pregnantă notă aforistică ("Aparatul genital, privit ca un mic teatru al ororii, ca o clopotniță a deșertăciunii, pe orologiul căreia se învârt figurine aflate în extaz... La fiecare interval de-o oră, figurinele parcurg un întreg zodiac carnal. A fi și a avea. A poseda. Iată suprema artă a deșertăciunii"). Subsecventă acestei purificări prin subtilul joc al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
teatru al ororii, ca o clopotniță a deșertăciunii, pe orologiul căreia se învârt figurine aflate în extaz... La fiecare interval de-o oră, figurinele parcurg un întreg zodiac carnal. A fi și a avea. A poseda. Iată suprema artă a deșertăciunii"). Subsecventă acestei purificări prin subtilul joc al inteligenței permanent biciuite este tentativa de spiritualizare a cărnii: Feofan execută lungi acte purificatoare, alunecând nu de puține ori spre un fel de bizară autoflagelare, cu funcția de anulare a maculării trupului și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poetica romantică și, implicit, un fel de amară nostalgie a solitudinii voluptuoase, în care eul liric rupt de lumea materiei minore și racordat, dimpotrivă, la cea a marilor formațiuni geologice se retrage doar pentru a contempla infinitul și a înțelege deșertăciunea celor omenești. A se vedea, spre exemplu, primul poem din volumul O săgeată îmbrăcată în roșu (Editura Paralela 45, Pitești, 2008), intitulat chiar O aventură în zori, continuat într-o serie întreagă de poeme construite, secvențial sau total, după tiparul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
osatură a morții numai că a început să ricoșeze,/ spre țărmuri deosebind dezintegrarea, migrarea spre/ o altă formă:) în genunchi cu această hârtie/ scârboasă în față vă întreb: dar scrisorile lumii în/ definitiv ce reprezintă? (prezicerile și realitatea tot/ în deșertăciune dispar) //...// cui aparțin aceste scursuri mâloase? vietățile/ înotând în aceste scursuri ce sunt? de ce se îndreaptă/ spre mine? cel din față cu glugă și exploziv de/ unde iese?/ din înlăuntrul tău iese.../ din înlăuntrul tău iese..." Într-o bibliotecă îndrăgostindu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care impulsiona altădată eul liric și toți lăstunii idealurilor sale. În același registru al disperării se construiește și dubla metonimie pulbere și scrum. Substituind - pe baza unei relații logice - conceptul abstract de „gol existențial“ prin simboluri ale derizoriului, metonimiile sugerează deșertăciunea oricăror iluzii, stingerea oricăror zadarnice speranțe. Cei doi termeni metonimici aduc în poezie motivul biblic „vanitas vanitatum“, care stă la baza mesajului poetic. 8. Poezia argheziană se înscrie în sfera lirismului subiectiv. Trăsăturile definitorii pentru lirica eului sunt, în primul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de seducție), greșeala vitală (culpa) care, în urma refulării, se dispersează în culpabilități și angoase multiple, neputînd adesea să se mai exprime decît subconștient, prin limbajul viselor, prin simbolism patologic (de unde suferința provocată de ea), înțeleasă în sensul ei profund: vanitas, deșertăciunea, vidul, vanitatea este cauza primară a distrugerii psihice: principiul răului. În mitul biblic al Genezei, reprezentarea pierzaniei la care este expusă natura umană, cauza esențială a pervertirii, vanitatea este personificată de Satan, "prințul răului", prezentat sub forma șarpelui. El este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și a monștrilor multiformi, conflictele de motive nu mai sînt reprezentate de luptele exteriorizate ale eroilor miturilor păgîne. Referindu-se la simbolismul "alianței și al rupturii", Profeții Vechiului Testament explică deja clar și prin cuvinte cauzele și efectele banalizării poporului. Deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune! exclamă Ecleziastul. Profeții nu impută greșeala vanitoasă unei societăți mai mult sau mai puțin abstracte; referindu-se la întregul popor, avertismentele lor se adresează fiecărui individ în parte, pentru ca acesta să nu invoce pervertirea generalizată drept
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a monștrilor multiformi, conflictele de motive nu mai sînt reprezentate de luptele exteriorizate ale eroilor miturilor păgîne. Referindu-se la simbolismul "alianței și al rupturii", Profeții Vechiului Testament explică deja clar și prin cuvinte cauzele și efectele banalizării poporului. Deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune! exclamă Ecleziastul. Profeții nu impută greșeala vanitoasă unei societăți mai mult sau mai puțin abstracte; referindu-se la întregul popor, avertismentele lor se adresează fiecărui individ în parte, pentru ca acesta să nu invoce pervertirea generalizată drept scuză
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
conflictele de motive nu mai sînt reprezentate de luptele exteriorizate ale eroilor miturilor păgîne. Referindu-se la simbolismul "alianței și al rupturii", Profeții Vechiului Testament explică deja clar și prin cuvinte cauzele și efectele banalizării poporului. Deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune! exclamă Ecleziastul. Profeții nu impută greșeala vanitoasă unei societăți mai mult sau mai puțin abstracte; referindu-se la întregul popor, avertismentele lor se adresează fiecărui individ în parte, pentru ca acesta să nu invoce pervertirea generalizată drept scuză și justificare vanitoasă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
implicat, sau un singur narator (romanele lui Ellery Queen etc.). ¶Beardsley 1958; Booth 1983 [1976]; Chatman 1978; Gibson 1950; Kayser 1958 [1979]; Lintvelt 1981 [1994]; Schmid 1973; Tillotson 1959. autor analitic [analytic author]. Un NARATOR OMNISCIENT (Roșu și negru, Bîlciul deșertăciunilor). ¶Brooks, Warren 1959. autor implicat [implied author]. EUL SECUND AL AUTORULUI, masca, sau PERSONA, așa cum sînt ele reconstruite din text; imaginea implicită a unui autor în text, considerat a fi în spatele scenei, responsabil de ce se întîmplă, ca și de valorile
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
asemenea poziție variază și e uneori imprecisă (cînd nici o constrîngere sistematică, conceptuală sau perceptivă nu guvernează ceea ce se prezintă), se spune că narațiunea are FOCALIZARE ZERO sau că este nefocalizată: focalizarea zero e caracteristică pentru narațiunea "tradițională" sau "clasică" (Bîlciul deșertăciunilor, Adam Bede) și e asociată cu așa-numiții NARATORI OMNISCIENȚI. Cînd o atare poziție este localizabilă (într-un personaj sau altul) și presupune restricții conceptuale sau perceptive (ceea ce se prezintă atribuindu-se perspectivei unui personaj sau altul), se spune că
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și FOCALIZARE. focalizare zero [zero focalization]. Un tip de FOCALIZARE sau PUNCT DE VEDERE prin care NARATUL este prezentat în termenii unei poziții conceptuale sau indefinit perceptive, nelocalizabile. Focalizarea zero (sau NON-FOCALIZAREA) este caracteristică pentru narațiunea "clasică" sau "tradițională" (Bîlciul deșertăciunilor, Eugénie Grandet) și este asociată cu NARATORII OMNISCIENȚI. Vezi și SITUAȚIE-NARATIVĂ AUCTORIALĂ, PUNCT DE VEDERE OMNISCIENT,VIZIUNE. focalizat [focalized]. Obiectul FOCALIZĂRII; existentul sau evenimentul prezentat din perspectiva FOCALIZATORULUI. În "Ioana l-a văzut pe Petru sprijinindu-se de scaun. I
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
narațiune cu un NARATOR ABSENT; o narațiune care prezintă situații și evenimente cu o cantitate minimă de mediere naratorială (Dealuri ca elefanți albi). ¶Chatman 1978. Vezi și MIMESIS, REPREZENTARE. narațiune non-focalizată [nonfocalized narrative]. O narațiune care are FOCALIZARE ZERO (Bîlciul deșertăciunilor, Adam Bede). ¶Bal 1977, 1981a; Genette 1980, 1983; Rimmon-Kenan 1983; Vitoux 1982. narațiune obiectivă [objective narrative]. 1. O narațiune caracterizată de atitudinea de detașare a naratorului față de situațiile și evenimentele povestite. 2. O NARAȚIUNE COMPORTAMENTISTĂ. ¶Brooks, Warren 1959; Hough 1970
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
FOCALIZARE; PERSPECTIVĂ. Punctul de vedere adoptat poate fi acela al unui NARATOR OMNISCIENT a cărui poziție variază și este uneori de negăsit, și care nu este (în mare) subiect al unor restricții perceptive sau conceptuale (PUNCT DE VEDERE OMNISCIENT: Bîlciul deșertăciunilor, Adam Bede). Sau, altfel spus, el se poate situa în diegeză și, mai precis, într-un personaj (PUNCT DE VEDERE INTERN: totul se prezintă în termenii stricți ai cunoștințelor, sentimentelor și percepțiilor aceluiași personaj sau ale unor personaje diferite). În
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]