1,546 matches
-
discută despre vreme, despre cărți... Raț'ai dracu' de 'telectuali, complotați, uneltiți, criticați, "pe la spate" și la telefon vorbiți de cărți! Falșilor, nenorociților! Las' că vă prindem noi! Am dat înregistrarea pentru "Dispoziția" de pe margine Tov... verificați cine este! "Bâlciul deșertăciunilor", început în 1974 cu acel schimb "amabil" de mesaje între Săvescu și "Cooperatori" prin intermediul descoperirii lui Graham Bell, a continuat "voios" și în anii următori, înregistrările nefiind interesante pentru eventualii cititori, deprinși cu "literatura" de bună calitate și nu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
români contemporani ar putea să se inspire direct din Malleus Maleficarum, una dintre cele mai însemnate chemări la „războiul sfânt împotriva aliatei diavolului”. Păcatele constitutive ale femeilor sunt încastrate chiar în termenul femeie: MVULIER: M: mauvais (răul relelor); V: vanité (deșertăciunea deșertăciunilor); L: luxure (desfrâul desfrâurilor); I: ira (mânia mâniilor); E: aluzie la Ernii (furia furiilor) și, în sfârșit: R: ruyne (ruina regatelor). În aceeași operă de referință sunt invocate celelalte păcate muierești capitale: ispita, necredința, minciuna. Mi-am amintit acut
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
contemporani ar putea să se inspire direct din Malleus Maleficarum, una dintre cele mai însemnate chemări la „războiul sfânt împotriva aliatei diavolului”. Păcatele constitutive ale femeilor sunt încastrate chiar în termenul femeie: MVULIER: M: mauvais (răul relelor); V: vanité (deșertăciunea deșertăciunilor); L: luxure (desfrâul desfrâurilor); I: ira (mânia mâniilor); E: aluzie la Ernii (furia furiilor) și, în sfârșit: R: ruyne (ruina regatelor). În aceeași operă de referință sunt invocate celelalte păcate muierești capitale: ispita, necredința, minciuna. Mi-am amintit acut, citind
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
tot felul de pretexte, dezbateri furtunoase în parlamentul de la București. Pentru că națiunile Europei se înarmau una mai bine decît alta, în pofida gogoriței răsuflate că războiul din 1914-1918 fusese ultimul mare război și în ciuda vorbelor goale despre dezarmarea generală, a căror deșertăciune le sărea în ochii tuturor. La cele două sesiuni ale Societății Națiunilor, cea din septembrie 1931 și cea cu privire la dezarmare, de la începutul lui 1932, se auzea, pînă și prin vocea de bariton a lui Aristide Briand același leitmotiv răsuflat, declarînd
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
el deține două fețe ale conștiinței, una fiind îndreptată spre profunzimile lumii, iar cealaltă către dorința unor semeni de revelări și tălmăciri a cât mai multor sensuri primordiale. Demersul interpretativ este însă unul uman și astfel nu poate evita spectrul deșertăciunii și al ruinelor. Ceea ce a fost descoperit și scos în vederea generală prin interpretare, ceea ce a fost eliberat din ascundere și înfățișat recade, adesea, în ascundere, interpretarea și interpretul fiind uitați. O multitudine din acele ecouri retorice și scrieri analitice se
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
delir universal eshatologic. Conform acestei perspective, atotprezența divină ascunsă evului ce a urmat prăbușirii adamice din Eden a investit în fiecare particulă aruncată în spațio-temporal o misiune și un rost. Astfel, nimic nu survine fără un scop în lumea suspusă deșertăciunilor. Totul este inserat, integrat acelui plan misterios transcendent în care orice apariție și manifestare își are explicația sa, motivul și rostul bine definit. Mai mult, fiecărei acțiuni i se va răspunde cu o retroacțiune, fiecărei suferințe îndurate sau provocate cu
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
strălucit sau doar a survenit în istoria omului este limitat și supus disoluției finale atunci, lecția acestei istorii merge mai departe și ne indică că o totalitate a unor astfel de efemerități poate fi și ea efemeră, un cumul al deșertăciunilor dezvoltându-se probabil sub semnul deșertăciunii globale ce deține șansa unei prăbușiri de maximă anvergură cataclismică. Istoria lumii ne arată, așadar, că tot ce e cuprins în ea stă sub legea sfârșitului și, mai mult, că ea însăși se află
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
istoria omului este limitat și supus disoluției finale atunci, lecția acestei istorii merge mai departe și ne indică că o totalitate a unor astfel de efemerități poate fi și ea efemeră, un cumul al deșertăciunilor dezvoltându-se probabil sub semnul deșertăciunii globale ce deține șansa unei prăbușiri de maximă anvergură cataclismică. Istoria lumii ne arată, așadar, că tot ce e cuprins în ea stă sub legea sfârșitului și, mai mult, că ea însăși se află sub incidența acestei legi fatale. Evidențele
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
și analitică științifică ce constată certitudinea stingerii solare sau a întregului univers într-un viiitor insondabil de îndepărtat vin aici să consolideze șansele de adevăr ale pildei istoriei ce ne șoptește, precum înțelepciunea desprinsă din textele Ecclesiastului, că totul este deșertăciune și goană după vânt, lumea omului, dar și întregul cosmos fiind tributare cu un final infailibil. Așadar, cuvântul lume, din formularea sfârșitul lumii, trimite la imaginea globală a existenței în complexitatea sa răsfirată, extinsă multiplu între microcosmos și macrocosmos. Nu
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mai vârtos gândul omului întru lucrul ce are. Abia Miron Costin poate fi socotit ca un liric în adevăratul sens al cuvântului (dădea și câteva lămuriri despre "stihoslovie"). În Viața lumii este, dacă nu multă poezie, măcar o vibrație a deșertăciunii, de altfel de origine populară: Lumii cânt cu jale cumplită viață, cu grije și primejdii, cum iaste și ața... Fum și umbră sunt toate, visuri și păreare, ce nu petreace lumea? și în ce nu-i cu dureare? Spuma mării
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de temutul, fratele prepusului și clevetirii, prieten al necredinței, de căială și alte abstracțiuni de acestea. V. POGOR, N. DIMACHE, I. PRALE Comisul Vasile Pogor, traducător al Henriadei lui Voltaire (1838), a lăsat stihuri de modă veche, străbătute de simțul deșertăciunii și de grija mântuirii, descriind în tuș foscolian sinistritatea cimiterială: Galeriile surpate, stâlpii sfărmați și căzuți Peste aur, peste lustru îi văd cu mușchiu învăscuți, Scările, ce se văd roase de omenescul picior, Ajung să fie străpunse de troscot și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
între ambiția voievodului pe de o parte și rezistența tradiției și a corpurilor constituite pe de alta. Vechiului cor din tradiția elină îi ia locul țărănimea, factor ostil și totdeauna spectator impasibil al agitației eroului, în spiritul unei religii a deșertăciunii. Criteriul faptelor fiind pe acest pământ bunul-simț, obiceiul pământului, eroii inteligenței și ai inițiativei fac în acest teatru o figură mizerabilă și antipatică. Despot e un aventurier ambițios, inteligent, cult, mare seducător de oameni, ușor pompos și fantaron, cum se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cristalină” sau ca o „sumbră poezie”, „în haină de lumină albăstrie”. Când ajunge la ultima speranță, exprimată în Versete creștine, se roagă să fie dezlegat „din lanțul de dureri” al unei lumi fără sens, în care adevărul „e cuvânt înșelător, deșertăciune,/ Amăgire, îndoială și mister”, și să urce „în divinele tăceri”, loc al certitudinii și al veșniciei. Înalță imnuri de slavă divinității, utilizând însă o retorică seacă, neinspirată, ca și în ciclul Cântece pentru țară, unde încearcă un elogiu adus trecutului
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
sunt scuzate, apărate, tălmăcite sau numai amintite spre a fi scoase de sub praful uitării sub care erau amenințate să fie înmormântate. Femeile din câmpul artei, al literelor sau chiar numai al galanteriei sunt și ele mușcate de preacunoscutul șarpe al deșertăciunii. Memoriile femeilor dornice de a deveni celebre împodobesc vitrinele și, astfel, nesfârșitul domeniu al cunoștințelor umane este îmbogățit, astăzi, cu un bagaj de nimicuri agreabile și chiar de lucruri intime, pe care pudoarea femeiască se silea altădată să le ascundă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și perfecțiune literară. De aceea îl dăm aci în întregime pentru ca să rămâie ca un model al genului, spre uzul celor cari vor veni după noi. Discursul lui Mihail Kogălniceanu „Ilustră doamnă, preasfinte mitropolit, sfinți părinți și frați. Biserica ne zice: «deșertăciunea deșertăciunilor, totul e deșertăciune». Ei bine, îmi permit a zice cum că acest mare adevăr își are și el excepțiunea sa. Nu este în lumea aceasta totul deșertăciune, rămâne ceva statornic, rămân faptele mari cari sunt neperitoare! Da, fraților, faptele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
perfecțiune literară. De aceea îl dăm aci în întregime pentru ca să rămâie ca un model al genului, spre uzul celor cari vor veni după noi. Discursul lui Mihail Kogălniceanu „Ilustră doamnă, preasfinte mitropolit, sfinți părinți și frați. Biserica ne zice: «deșertăciunea deșertăciunilor, totul e deșertăciune». Ei bine, îmi permit a zice cum că acest mare adevăr își are și el excepțiunea sa. Nu este în lumea aceasta totul deșertăciune, rămâne ceva statornic, rămân faptele mari cari sunt neperitoare! Da, fraților, faptele mari
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
aceea îl dăm aci în întregime pentru ca să rămâie ca un model al genului, spre uzul celor cari vor veni după noi. Discursul lui Mihail Kogălniceanu „Ilustră doamnă, preasfinte mitropolit, sfinți părinți și frați. Biserica ne zice: «deșertăciunea deșertăciunilor, totul e deșertăciune». Ei bine, îmi permit a zice cum că acest mare adevăr își are și el excepțiunea sa. Nu este în lumea aceasta totul deșertăciune, rămâne ceva statornic, rămân faptele mari cari sunt neperitoare! Da, fraților, faptele mari opresc chiar moartea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Kogălniceanu „Ilustră doamnă, preasfinte mitropolit, sfinți părinți și frați. Biserica ne zice: «deșertăciunea deșertăciunilor, totul e deșertăciune». Ei bine, îmi permit a zice cum că acest mare adevăr își are și el excepțiunea sa. Nu este în lumea aceasta totul deșertăciune, rămâne ceva statornic, rămân faptele mari cari sunt neperitoare! Da, fraților, faptele mari opresc chiar moartea! Se zice că Vodă-Cuza a murit... Dacă renașterea României a murit, apoi... a murit și Vodă-Cuza, căci Vodă-Cuza nu este decât renașterea României! Dară
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de instinctul de conservare, fără protecție înaltă, trebuia inexorabil să fiu marginalizat. „Sinuciderea” mea „politică” sper să fie urmată de o renaștere profesională. Cu cît redescopăr mai mult gustul meseriei, cu atît îmi dau seama mai bine pe lîngă ce deșertăciuni am trecut. *Jurnalul e un loc mai potrivit pentru a consemna insultele decît „complimentele”. Față de acestea din urmă sînt nu numai mefient, ci de-a dreptul superstițios. Le evit pe cît posibil, le atenuez, le întrerup, le amîn, ca și cum mi-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să-i pună un buchet de flori la căpătîi din partea mea. Eu voi căuta să notez ceva în jurnal: despre galopurile imaginației sale, despre febrilitatea, entuziasmul și generozitatea lui, despre nesiguranțele pe care le masca prin histrionism, în fine, despre deșertăciunea încercărilor și ambițiilor sale. „Poet provincial”, era în același timp un poet însetat de piscuri și de zări largi. Trubadur și rapsod! *„Am și eu uneori ca multă lume gînduri de nemărturisit” (Caragiale, vezi: Restituiri, p. 308). Da, fiecare din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un lăicer, pe care, după ce l-am luat, l-am dat, la rîndul meu, Lucichii. Atent la slujbă, am remarcat că, pe lîngă cîntecele tipicului, corul a introdus în repertoriul său un fel de romanță, smulsă parcă din Ecclesiast, despre deșertăciunea existenței umane: „Nimic nu este omul, / Veșnic este Domnul”. Alte versuri, de-o și mai apăsătoare tristețe, spuneau că de pe urma noastră nu rămîne decît „o cruce pe mormînt”. Preotul uzează de un sentimentalism violent în expresii: de pildă, zicea el
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
locuiam) să mă invite la premiera de la Brăila a piesei sale Asta-i ciudat. Avea să fie, din nou, o Împrejurare „tipică” MRP. Participa boema pestriță a literaților, curtezanelor, militanților de toate culorile, informatorilor vizibili sau nu. Amical bâlci al deșertăciunilor. Acolo aveam să-l cunosc, Însă, pe Radu Petrescu și să mă bucur astfel În anii următori de benefica sa amiciție cărturărească. Încă mai surprins decât de evenimentul teatral de la Brăila am fost când Poetul mi-a telefonat să-mi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cuvintele lui Jules Renard. Carcasa era friabilă, inițierea În traumă fusese precoce. Eram, trebuia să recunosc, captivul propriilor vechi și noi obsesii, mai curând, decât eliberat prin transcendență. Îmi acceptasem Însă, În cele din urmă, Încărcătura. În marele bâlci al deșertăciunilor care ne găzduia, premisele celor mai detașați și mai ludici și mai senini decât eram eu În stare să fiu nu mi se păreau nici mai bune, nici mai rele. Nu erau Însă ale mele, atât. Să fi fost deosebirea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de scorțișoară și frunze de dafin, nimic morocănos În miraculoasa epopee a cotidianului alert, curentat de umor și inteligență. Farsa, parodia, dar și, mereu invocată, frica („un cap fioros acoperit cu solzi, dar o coadă veselă de șopârlă”) rotesc bâlciul deșertăciunilor. Întrebarea esențială nu lipsește, Însă. „Până unde se poate glumi?”, Întreba Antipa lumea din jur și pe sine Însuși, În vremea dictaturii, când apatia populară complicita cu mascarada oficială. S-au schimbat, Între timp, orânduiri și oracole, guverne și generații
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
perisabil. * Într-o suavă seară de aprilie 2003, l-am reîntâlnit pe Kertész la Berlin. Îl văzusem la prânz, pe stradă, dar nu l-am oprit, părea prea bucuros să prindă un taxi (spre casă, bănuiesc). Detaliile coșmarești ale bâlciului deșertăciunilor publice s-au revelat pregnant În acea seară În relatarea soției sale, forțată să rămână și acum santinela implacabilă, de zi și de noapte, În ocrotirea scriitorului. Aveam să Înțeleg, curând, că nici la New York nu va mai veni cuplul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]