1,965 matches
-
părinți; pierdere; plăcut; pozitivism; preamărește; preaslăvire; premii; premiu; pricepere; priceput; prieten; prietena; prieteni; prietenul; proastă; profesor; promovare; prostească; putere; răsplată; răutate; bine realizat; recunoștință; reluare; reușită; a ridica în slăvi; risipă; rușinos; satisfacere; select; semințe; sentiment; simpatiza; simț; sincer; slavă deșartă; slăvi; slăvit; somnul; spectacol; sper de la alții; speranță; spor; stare de bine; stimă de sine; superficial; supraapreciere; suprafață; supremație; șeful; nu știu; tare; tata; tată; tot timpul; tot; totală; trădător; tresări; trist; ură; urcă la cap; urechi; urîtă; valoare; venerație
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
5); felicitare (5); încuraja (5); încurajare (5); preamări (5); de sine (5); compliment (4); degeaba (4); încrezut (4); măreț (4); mărire (4); orgoliu (4); plăcere (4); prost (4); succes (4); admira (3); apreciat (3); arogant (3); bravo (3); complimenta (3); deșartă (3); eu (3); faimă (3); făli (3); fericire (3); fericit (3); fudul (3); gură (3); linguși (3); mama (3); mamă (3); merite (3); narcisism (3); onor (3); păcat (3); părinți (3); premiu (3); profesor (3); a ridica în slăvi (3
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
țărînă (2); uitare (2); urît (2); vechime (2); acasă; accident; fără aer; în aer; afară; amintiri; anotimp; apocalipsă; Ariel; astru; bani; bibelouri; bun; capră; căldură; cămin; căruță; ciment; cîmp; cretă; curaj; curajos; curată; dăunător; de; demult uitat; demult; desert; destin; deșert; detergent; dezastru; distrugere; distrus; drog; drum de țară; de pe drum; dulap; pe dulap; element; eu; făină; ceva fărîmițat; fin; frică; fumat; goliciune; greu; inexistent; iritație; a te înăduși; înecător; îngrijorat; înșelăciune; jegos; de pe jos; lemne; leneș; limită; magazin; mansardă; mare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
milostenie; mîntuire; naivitate; neputință; nimic; noapte; pentru noi; noutate; om; păcate; plutire; pomană; popă; preasfinție; prielnică; profunzime; prostie; psalm; putere; puternică; răspuns neașteptat; rău; recurge; ritual; te rog; rugăciunea inimii; sclavie; scumpă; de seară; sensibil; seriozitate; sinceritate; slavă; speranța; speranță deșartă; spovedi; strigăt; suferință; pentru suflet; sufletească; sus mereu; tata; tăcere; tărie; totdeauna; tristă; umilință; versiune; viața; voință; vorbit; în zadar; zicere; zvon (1); 816/224/70/154/0 rupe: distruge (86); hîrtie (31); taie (26); strica (21); ață (18); strică
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
indiferența, dar iată-l pe Cioran răzvrătit împotriva propriului sine: „Nu sunt nici indiferent, nici detașat Ă sunt abulic Ă iar abulia nu e detașare” (I, 100). Abulic pentru că ezită între tentația gloriei și extazul anonimatului. Or, gloria se dovedește deșartă, iar anonimatul, dureros. Cum în jurul său vede doar inși care caută gloria sau, ține să precizeze, „cel puțin renumele”, Cioran comentează: „Pasiune dezgustătoare și totuși de înțeles, ba chiar inevitabilă” (I, 150). Mai mult: „Dacă tu însuți ai dorit aceeași
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nenorocirile” (I, 73), mărturisește într-un loc. Iar clamarea anonimatului nu face decât să confirme sau să instituie un exces de orgoliu. Vorbind despre Ignațiu de Loyola, Cioran mărturisește că simte la el „o voință îndârjită de a rezista «gloriei deșarte»”. Apoi comentează: „I-a rezistat, într-adevăr, dar a căzut într-un orgoliu enorm, cum rar ai mai putea găsi” (II, 203). Pare să fie, oricum, o situație inversă, deocamdată, celei pe care o trăiește Cioran. Când nu-și reprimă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
într-adevăr, dar a căzut într-un orgoliu enorm, cum rar ai mai putea găsi” (II, 203). Pare să fie, oricum, o situație inversă, deocamdată, celei pe care o trăiește Cioran. Când nu-și reprimă gloria, chiar dacă știe că e deșartă, el duce chiar orgoliul până la limitele nihilismului. E orgoliul celui care, asemenea ultimului profet, nu mai este un subiect, ci o entitate aflată deasupra umanității. Este ceea ce vede el însuși în destinul lui Buddha. Tânăr fiind, îi iubea, mărturisește, pe
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
metaforică, prin substratul oracular, prin încercarea de a ajunge cum ar spune Nichita Stănescu, la necuvinte, să statornicească o reprezentare hieratică sau bolovănoasă într-o limbă poetică nouă, capabilă să transmită viziunea barocă a poetului: "O, Dumnezeu iartă ambiția mea deșartă/ de-a face lumea din nou/ ca un ecou ce se ridică din ecou" ("Mai mult ca plânsul"). Versurile amintesc de Nichita Stănescu, care-și propusese și el să creeze o nouă lume într-o nouă limbă. Ultimul poem din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și deposedare de demnități, autorități și simboluri social-politice, imagini fabricate și neînțelegeri de sensuri, idei preconcepute, clișee, cercuri închise de cunoaștere-putere, liderisme, dogme, infatuări, conflicte sociale și politice, războaie civile, națiuni eșuate, refaceri hidoase de sisteme cameleonice ale "reprezentării", speranțe deșarte, perpetuări indistincte de forme ale unui comportament civic/politic pe un același fond problematic: Cine ne reprezintă? Cum suntem reprezentați? Dinamica formării celor două entități stat național, societate civilă -, a raporturilor de cooperare dintre acestea, dezechilibrează posibilitatea unor relații sociale
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o superstiție pot să nu se deosebească, de fapt, prin nimic; ceea ce contează este poziția celui care operează distincția. Iată cum glosează termenul superstiție I. Aurel Candrea în Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea românească“, publicat între anii 1926 și 1931: „credință deșartă, eres, teamă religioasă, neîntemeiată pe nimic, care inspiră omului acte și păreri împotriva bunului-simț și a judecății sănătoase“ (p. 1233). Dicționarul a fost redactat la scurt timp după apariția cărții lui Artur Gorovei. Din definiție putem deduce că superstiția era
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pe la încheieturi. Să nu ții la casă, în ogradă, plopi și brazi, că sînt copaci de pagubă. Copcă Să nu iei niciodată de pe jos copci, căci faci a sărăcie. Copil Se crede că, dacă un copil mic leagănă un leagăn deșert, în acea casă în curînd se va naște un nou copil. Se crede că, dacă dă cineva mîna de sărutat peste prag, acela va avea mulți copii. Se crede că acei copii care se nasc șchiopi, orbi etc. sînt însemnați
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cînd vede, mai ales iarna, bradul verde. Mirilor intrați în biserică să se cunune li se așterne sub picioare o scoarță sau alt așternut pe care se aruncă și bani, nesocotind prin aceasta materialul sunător, călcînd în picioare toate măririle deșarte care se fac prin bani, dorind numai fericirea casnică. Dacă se prezintă în biserică mai multe părechi la cununie, apoi do rește fiecare ca să steie ca cea dintîi, și anume în dreapta, crezînd că, stînd așa, le va merge bine în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
lua, c-apoi din ele ar ieși Necuratul. Să nu strici stîrpitura de ou crudă, ci s-o învălești în jăratec, că-i dracul înăuntru în chip de șarpe. Se crede că, legănînd un casnic deja în vîrstă un leagăn deșert, lea gănă un duh necurat. Dracul iese întotdeauna la miezul nopții pe locul unde s-a făcut vreun omor. Copiii pierduți se prefac în diavoli sau draci, și zi și noapte plîng, zicînd: „Vai de noi și de cine ne-
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
dintre statele vecine, multe din ele soluționate prin decizii ale Curții de Arbitraj de la Haga. Trasarea acestor frontiere a fost favorizată și de condițiile cadrului natural, fiind frontiere jalonate pe spațiile marilor platouri deșertice puțin populate din regiunile specificate - Sahara, deșertul sirian, Rub-al-Khali. Din acest motiv, ponderea frontierelor deșertice de platou, desenate pe hartă de la birou, este cea mai ridicată pe ansamblul spațiului politico geografic arabofon (54,1% - 36.185 km.), fiind majoritară în economia frontalieră a majorității statelor arabofone, cu excepția
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
mari pe care i-a produs neamul nostru. Ceea ce e un imens folos pentru contemporani ș-o ireparabilă pierdere pentru posteritate, căci o bună parte din comorile acestui suflet, așa de frumos înzestrat, se-mprăștie în spulberul clipelor zgomotoase și deșarte ale vieții.“ (Cioculescu, Șerban: Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003, p. 388) Caragiale nu poate crede în prostia fără leac a colectivității noastre, ci numai în aceea a unei obraznice și triviale suprastructuri. Prostia, tema favorită a lui Caragiale, îi inspiră
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
că oricând poate aduna totul din casă și fugi cu un oarecare: „ne va lăsa mâine, poimâine pre toți săraci de periusia părintească“, mai vârtos „de vreme ce se află la vârsta tinereților și cu fi rea zburdalnică, iubind mai mult cele deșarte“. Ideea văduvei tinere gata oricând să cadă în păcat apare frecvent sub pana clericilor, vârsta fiind considerată ca o stare periculoasă mai aproape de lumea păcatelor, decât de cea a pocăinței și plângerii. Fiii vitregi contestă apoi maniera în care a
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
bătuți care plângeau, mi s-a întâmplat să șterg lacrimi de pe obrajii lor. Încă de mic, am îmbrățișat măgarii care plâng.". "Cei care îl lovesc nu știu ce înseamnă, de fapt, un măgar", adaugă Ahmed, de loc din valea Drâa, de la marginile deșertului marocan, vânzător de plante medicinale la Marrakech, în piața Jemâa-el-Fna, aproape de Cafeneaua Franceză. "Uneori, îi mai spunem câte unui tovarăș: tu ești ca măgarul, nu știi să mergi decât dacă stă cineva cu bățul după tine. Pentru că oamenii cred că
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
studierea trecutului sublinia Mihail Kogălniceanu accentul trebuie pus pe respectarea adevărului, pe nepărtinire. Străduința nu era nou în istoriografia noastră, încă Grigore Ureche își propusese „cetind și la istorii streine”, „ca să putem afla adevărul, ca să mă aflu scriitoriu de cuvinte deșarte, ce de dreptate”. Tendința de a scrie adevărul era cu atât mai firească în cazul istoriografiei noastre, cu cât românii, datorită știutelor împrejurări, nu au fost un popor expansionist; dimpotrivă, ei au trebuit să facă față atacurilor și asupririi străine
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
acest răstimp, se pare că a purtat multe discuții cu sora sa mai mare, Macrina. Aceasta l-a înduplecat să pășească spre ținta adevăratei filosofii și înțelepciuni, încât, lăsând la o parte mândria lumească și ajungând să disprețuiască slava învățăturilor deșarte, a trecut la viața cea cu adevărat activă și plină de nevoințe ... și a început să se pregătească, prin deplină lipsire de slavă și averi, pentru viața cea cu adevărat virtuoasă. Acesta este momentul despre care însuși Sfântul Vasile va
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
pleacă să cucerească lumea simțurilor fără o metodă. Citit În cheie evagriano-pontică Hyperion suferă de următoarele maladii: nu cunoaște Înfrînarea enkrateia, nu are liniștea sufletului hesychia, nu are răbdare hypomone, vrea să ajungă muritor cu orice chip, Îl Încearcă slava deșartă kenodoxia, ieșirea din sine extasis phrenon care-i aduce exaltarea. Astfel, urmînd o relaționare evagriană putem spune că magul are În momentul alegerii drumului său următoarea constituție energetică: o minte rătăcită nous planomenon -, o poftă Încinsă epithymian ekphlogoumenen și o
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
studierea trecutului sublinia Mihail Kogălniceanu accentul trebuie pus pe respectarea adevărului, pe nepărtinire. Străduința nu era nou în istoriografia noastră, încă Grigore Ureche își propusese „cetind și la istorii streine”, „ca să putem afla adevărul, ca să mă aflu scriitoriu de cuvinte deșarte, ce de dreptate”. Tendința de a scrie adevărul era cu atât mai firească în cazul istoriografiei noastre, cu cât românii, datorită știutelor împrejurări, nu au fost un popor expansionist; dimpotrivă, ei au trebuit să facă față atacurilor și asupririi străine
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
înapoi înaintea pericolelor. Obstacolele, reale sau imaginare, nu o descurajează ușor, ci, mai curând, asigura continuitatea ambițiilor sale. Fire independența și destul de inteligență, ea nu se lasă prinsă în capcana cuiva. Femeia pariziana este sensibilă, dar nu-și face iluzii deșarte. Pariziana este gata să înfrunte situații neprevăzute, pentru care găsește soluții la fel de inedite și neașteptate. Putem spune, în acest sens, că este o femeie cu spirit modern. Această radiografie a femeii pariziene relevă un tip puternic, care se afirma cu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în sânul naturii protectoare constituie una dintre iluziile leopardiene predilecte, specifice copilului, adolescentului, omului primitiv și antic, dar destinate să piară de îndată ce acesta înțelege adevărul despre ostilitatea mamei creatoare. Fericirea omului în îmbrățișarea blândă a elementelor se dovedeste o speranță deșarta, un vis de demult: Unde-ați pierit, fermecătoare vise, / din tăinuit lăcașul / de tainice fapturi, din efemerul / diurn tărâm de stele. Din sălașul / gingașei Aurori și din ungherul / ce-ascunde-n somn a soarelui sclipire? (Către Angelo Mai, vv. 91-96).382 Drumul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
palmă giunte / în distesa rinuncia. Vită nascosta: (...) e îl vento, îl fresco vento non versa / telai di suoni e chiarità improvvise, / e quando tace anche îl cielo è solo. D'alberi sofferte forme: Inutile giorno, / mi togli da spazi sospesi, / (deșerți spenti, abbandoni) / da quiete selve / avvinte da canapi d'oro / cui non muta senso / lo stormire dei venti / che d'impeto crolla, / né volgere di stelle. În luce di cieli: Căra giovinezza; è tardi. / Mă posso amare tutto della terra
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
di sé, idem, p. 112 și în Pegaso, III, martie 1931, pp. 377-379. 229 Monti secchi, pianure d'erba prima / che aspettava bovi e greggi / m'è dentro îl male vostro / che mi scava. (Terra); Quando le rupi e le deșerți valli (...) ignota / pace regnava; (...) e gl'inarati / colli (Inno ai patriarchi); Non muggito di buoi per li prati în Canto del gallo silvestre, Giacomo Leopardi, "Canto del gallo silvestre", Operette Morali del Conte Giacomo Leopardi, Stella e figli ed., Milano
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]