1,962 matches
-
Ceaușescu va cădea curând, el și regimul lui care l-au condamnat politic, la câtă pușcărie a putut duce, deși eu n-am putut să cred asta, decât în decembrie 1989, după ce am îngenunchiat în piața Vasluiului, când toată lumea cânta ,,Deșteaptă-te Române!”. O precizare în legătură cu momentul de revoltă a lui Nicolae Ceaușescu din 21 august 1968. Eram la tratament la Sângeorz Băi când s-a auzit de invazia sovietică, dimineață, iar la ora 16:00 a avut loc marea adunare
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
m-am apucat să transmit la Radio Iași. Când s-a auzit că a căzut Ceaușescu, grupul de cheflii a mai stat o bucată bună de vreme la restauranul ,,Racova” și după ce s-au mai ostoit ăștia care tot cântau ,,Deșteaptă-te române”, ,,Trăiască Revoluția”, ,,Jos Ceaușescu”, pe la ora 14:00, printre oameni au apărut și ei: avocatul Marian Enache, Alexandrache care era șef pe la liceu, Paul Munteanu și încă vreo câțiva din oamenii lor. Și cum stăteam între oameni, i-
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
Nichita Stănescu). Ascultam maeștrii sau purtătorii de idei. Profesorii ne priveau ca pe niște nulități simpatice (ochiul cioranian) sau ne îndemnau, cum mă îndemna pe mine Radu Stoichiță, să facem performanță dactilografiind manuscrisele soților cugetători, sau, dacă suntem ceva mai deștepte să le facem conspectele pentru cărțile de care ei nu au timp. Sau măcar să-i destindem mundan din tensiunea spiritului (tot via Cioran). Îmi amintesc bine că citisem „ilustrele” afirmații aristotelice, tomiste, rousseauiste, kantiene chiar, despre relația femeilor cu natura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
nu există totuși lucruleț oricât de mic sau pățanie oricât de neînsemnată asupra cărora bunul nostru Dumnezeu să nu-și fi aruncat o geană de privire. Chiar de pare că sforăie, Dumnezeu nu doarme. Ochiul lui închis afară înlăuntru se deșteaptă. Și tocmai atunci când îl credem adormit adânc și ne îngăduim în bezna unei îndepărtate bucătărioare a frige la foc mic, în toiul Postului Mare, o pustie de cârnat afumat, Prea-Bunul ridică o sprânceană, se uită chiorâș la noi și face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de gardă elvețiană, se iviră Metodiu și Iovănuț. Papa le aprecie dintr-o ochire curățenia sutanelor, cuvioșia pasului, tenul deschis, nasurile ușor acviline, romane. „într-adevăr, vlahi”, gândi papa și, fără voia lui, în cuget și-n simțiri i se deșteptă brusc un val de simpatie. Cei doi călugări ajunseră lângă bancă, îngenuncheară, sărutară mâna molatic, întinsă spre ei și rămaseră așa, cu capetele plecate, reculeși. Hotărât lucru, Grigorie al XV-lea era impresionat. — Și voi ce mai stați pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
orice preț, minut cu minut, să prelungească în conștient prezența lui fizică, atât de certă, atât de aproape, știa că, oricum, peste o jumătate de oră, sau peste o oră, un orologiu care suna perfect în sângele lui îl va deștepta, va avea o scurtă tresărire, pe care va voi s-o camufleze printr-un gest de mângâiere și de îndată ce va deschide ochii, minutele care urmau erau ca și numărate. S-a făcut târziu, va spune și după câteva sărutări date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu avea flec știa că toată încălțămintea ei prezenta asemenea defecte și doar cizmăria se afla în apropierea blocului, dar nu avea rost să încerce să încalțe altceva. Pe urmă ieși, trânti după ea ușa, grăbită să închidă, să nu deștepte vreun spirit interior, plin de-o ironie mușcătoare, care să-i spună: Acum o jumătate de oră îți dădeai sufletul, erai gata să cazi eroic peste paginile almanahului. Acum? Acum, ce? Se putea întoarce fără să simtă vreun regret, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Și, Într-adevăr, se simțea puternic și Încrezător, reglând butoanele și pregătindu-și ascensiunea. Nu se mai simțise atât de bine de zile Întregi. — Norman, spuse ea. Te rog, ajută-ne. Te rog! Cuvintele ei Îl atinseră undeva, În fundul sufletului, deșteptându-i sentimentele de iubire, de competență profesională, de pură omenie. Pentru o clipă, se simți derutat, tăria și convingerea că procedează bine slăbindu-i. Apoi Însă clătină din cap și se ținu tare. Se simți din nou În putere. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Eminescu poezia este fantezie („mama imaginelor - fantazia” - scria studentul vienez într-o epistolă către 39 Iacob Negruzzi, cf. Ed. cit., vol. XVI, 1989, pag. 34) și „reflecțiune”, concepte corespunzătoare ochiului din afară și ochiului dinlăuntru („Iară ochiu-nchis afară înlăuntru se deșteaptă” - Scrisoarea a III-a). Așadar, poesis (poezia) recreează lumea sensibilă, iar sofia (înțelepciunea, reflecția) îl călăuzește spre lumea inteligibilă. Personajele simbolice imaginate de tânărul poet sunt oarecum simetrice și cu cele două concepte fundamentale din gândirea filosofică de la Platon la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Eminescu poezia este fantezie („mama imaginelor - fantazia” - scria studentul vienez într-o epistolă către 39 Iacob Negruzzi, cf. Ed. cit., vol. XVI, 1989, pag. 34) și „reflecțiune”, concepte corespunzătoare ochiului din afară și ochiului dinlăuntru („Iară ochiu-nchis afară înlăuntru se deșteaptă” - Scrisoarea a III-a). Așadar, poesis (poezia) recreează lumea sensibilă, iar sofia (înțelepciunea, reflecția) îl călăuzește spre lumea inteligibilă. Personajele simbolice imaginate de tânărul poet sunt oarecum simetrice și cu cele două concepte fundamentale din gândirea filosofică de la Platon la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dar nu și să stârpească, neîncrederea controlorilor din expres. Mi-au pus la dispoziție un compartiment, pe care m-am resemnat să-l Împart cu un necunoscut ce avea o Înfățișare vădit israelită și pe care sosirea mea l-a deșteptat din somn. Am aflat apoi că intrusul se numea Goliadkin și făcea trafic cu diamante. Cine ar fi crezut că morocănosul israelit pe care hazardul feroviar mi-l scosese În cale avea să mă implice Într-o inexplicabilă tragedie!? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Își lărgea necontenit decolteul și-l Înghesuia pe Goliadkin, dar numai așa, ca să mă provoace. Evreul, prea puțin obișnuit cu asemenea Înfruntări, evita fără suces atingerile și, conștient de rolul său umilitor, vorbea cu iritare despre lucruri care nu puteau deștepta curiozitatea nimănui, ca de pildă proxima scădere a prețului diamantelor, imposibilitatea de a substitui unui diamant fals unul adevărat și alte detalii de boutique. Părintele Brown, care părea să fi uitat prin ce diferă un vagon restaurant dintr-un express
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ciucit pe vine, sprijinindu-mi țeasta visătoare de ușă și punând ochiul la gaura cheii, am Început să fredonez confidențial Mon ami Pierrot. Din pașnicul răgaz pe care luptătorul Îl câștigă În toiul unei bătălii cum este viața m-a deșteptat puritanismul demodat al colonelului Harrap. Într-adevăr, ghiujul bărbos, relicvă a piraterescului război purtat În Cuba, m-a luat pe după umeri, m-a ridicat la o Înălțime considerabilă și m-a lăsat jos În fața toaletei pentru domni. Am ripostat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
căzut ca nătărăul În pat. Orice efort mintal Își primește cuvenita pedeapsă. În noaptea aceea m-a chinuit un coșmar de toată spaima. În ritornello, vocea batjocoritoare a lui Goliadkin repeta: N-am să spun unde-i diamantul. M-am deșteptat Îngrozit. Prima mișcare a fost să duc mâna la buzunarul interior: acolo era etuiul, iar În el, autenticul non pareil. Ușurat, am deschis fereastra. Lumină. Răcoare. Larma nebună a păsărelelor. O dimineață micuță și nebuloasă de Început de ianuarie. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
moșia sa. Pe când jos defilau animalele, negre sub soarele În agonie, sus, pe terasă, oamenii se dedau din ce În ce mai mult șuetei și erau mereu mai vorbăreți. O singură interjecție a lui Montenegro la adresa maiestății taurilor a fost de-ajuns pentru a deștepta creierii lui Anglada. ținându-se pe propriile-i picioare, maestrul a improvizat una dintre fecundele tirade lirice ce-i năucesc deopotrivă pe istoric și pe lingvist, pe omul rece, rațional și pe cel cu inimă mare. A arătat că În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
voastre atenția, iubite don Parodi. Aștept cât se poate de ferm pe poziții schița domniei voastre și vă adresez Încă de pe acum vorbe de Îmbărbătare. Vă vorbesc cu fruntea cât se poate de sus. Fără Îndoială că afirmația mea va deștepta surâsul multor spirite maligne; dar știți că eu nu fac afaceri fără acoperire. Mi-am Împlinit punct cu punct angajamentul: v-am schițat un raccourci al demersurilor mele pe lângă baroneasa de Servus, Lolò Vicuña de De Kruif și obsedanta fausse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cele omenești, Noul Imparțial are purcoi dă metehne, da tre să proclamez sus și tare pă bune că, despre partea deciuplinei, e mai mult ocnă decât alta. Încă iera ziurelu cu noaptea În țeastă, că io am și dat să deștept brelanu dă gașcă, ăla de stă la cotezzo d’amore tomna la cucurigu și-și trece ziua toată scălâmbăindu-l pă Năsosu și șuetând toți dă football. Poa să nu mă credeți matale, da flegmaticii au perdutără panarama și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Ale nimănui, cu excepția celor ca el, deși bătrîni, cu miros fin, chiar dacă li-e capul plin de abureala vinului. După cele cinci pahare băute, îndoiala sa cu privire la vin se spulberase, numele și renumele își reluaseră vechiul loc, în schimb se deșteptase o îndoială mult mai puternică, mai sîcîitoare decît oricare alta nu cumva Bîlbîie ăsta era pe cale să intre între cei "puțini aleși", cum erau porecliți cu răutate și invidie oamenii lui Mihai Mihail, o figură misterioasă și enervantă nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un loc țara, bucatele ce se împart, stă pe la uși, stă pe la ferești și se bucură că e măcar prima dintre slugi. Știa ce urmează. Era la mintea cocoșului. Nu mai era decît un pas de făcut ca să li se deștepte în creierașul lor plin de rotițe și șaibe gîndul că trebuie făcut ceva ca să iasă din nenorocire, din mucegaiul, din balta stătută în care au fost împinși ușurel-ușurel, să iasă și să se așeze în fruntea mesei, acolo unde le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nopți, își zise ea, dar nu îndrăzni s-o spună cu voce tare. — Ei bine, puștoaico, dacă nu-ți făceai griji în legătură cu noul proiect al lui Jack Allen, acum ar fi cazul să-ncepi. E o chestie a naibii de deșteaptă! Stevie trânti pe biroul lui Fran un exemplar demonstrativ al noului ziar. — Uite, zise arătându-i prima pagină care anunța, cu litere de tipar, campania „SĂ NE CURĂȚĂM STRĂZILE“ inițiată de ziar. Pur și simplu le spune cititorilor să adune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Pe cine l-a mușcat? — Un băiet al lui Horga, de zece ani... Ce spune? Ce zice că a mușcat? Pe cine? Nu știu!... aud că a mușcat zece copii... Și goană, și țipete, și fluierături - și iată că ulița deșteptată în capătul celălalt se ridică în picioare ca un singur om și oprește fuga urmăritului cu o grindină repede de pietre. Cânele se întoarce, dar de dincoace dușmanii s-au întețit și printre răcnete răzbate o vorbă spăimântată: „Turbat! E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în malul hleios. —Asta-i luntrea mea! rosti deodată vânătorul. Mai încolo am ascunzișul vâslelor... Și uite, colea pe mal, între sălcii, deasupra stufului bălții, căsuța mea... Atât mi-a mai rămas!... Și mă privi întunecat, cu hârâitu-i de durere deșteptat în glas. Omul îmi plăcea, cu toate că vorbea așa de puțin și mă privea așa de ciudat. Din toată înfățișarea lui cătrănită, din glasu-i adânc, se cunoștea că trecuse prin dureroase furtuni. Amărăciunile-i săpaseră brazde pe față și-i secătuiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prin crâșmă, unde mă aștepta Marin și gălăgiosul sfat al lui Sandu, umpleam pentru pușcaș o gărăfioară de țuică și plăteam două pacuri de tutun, și ne coboram spre pânza stufăriilor. În liniștea bălții întinse, țipătul singuratic al unei paseri deștepta ca un răcnet singurătățile și mă făcea să tresar. Cu ochii deschiși mari, cercetam văzduhul la linia pămătufurilor roșcate, spre asfințitul înflăcărat, ori cărările lungi în trestii, ori bolțile întunecoase ale sălciilor, în care se cerneau stelele, florile de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Cum te cheamă? —Chiva! Eu mă gândeam: Ce să mai spun? — Am să vorbesc cu neica Marin, să nu te mai ție așa ascunsă... Nu, nu! răspunse ea pripit; să nu-i spui nimic! Și în glas deodată i se deșteptase un fior de spaimă. —De ce? Mă ucide taica, când o afla că ți-am dat drumu-n casă... — Atunci de ce mi-ai dat drumul?... Ea parcă sta la îndoială. Dacă zici că te-a pătruns ploaia... Și ochii mari, întorși spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
liniștea amurgului, de pretutindeni, de pe dealuri, începură a crește chiotele și a tremura prin văzduh; se încrucișau peste vale, parcă se depărtau, și ecourile deșteptate clocoteau prelung. Vin flăcăii și fetele de la cules... murmură, nemișcat, moșneagul. O vreme valea se deșteptase în tremur; apoi chemările se răriră, slăbiră, se stânseră. În tăcerea care se întinsese pretutindeni până în depărtări nesfârșite, pe roșața din fund, din apus, începură a trece rațele sălbatice. Veneau din zarea Dunării, din bălțile Brăilei, și treceau prin smârcurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]