25,049 matches
-
care o ridicase cu măiestrie în sus, care apăra toată curtea de soare. Via aceasta îi era atât de dragă! Când veneau în ospeție și coborau spre casă pe acea cărare unde doar picior de om mai umbla, priveau din deal la căsuța lor, pe care via o acoperea de tot, lăsând să i se vadă numai acoperișul. Se opri la cuptorașul din lut, unde găteau mâncarea cu gustul căreia nu l-a mai simțit nicăieri în altă parte... Aici, la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se însura. Moș Ion începuse să se neliniștească. Dorea mult să-și vadă feciorul căsătorit și pus la cale, să vadă un schimb de nădejde în el. Peste ceva timp, cineva din cunoscuți îi lăudase o fată din satul de peste deal și îl sfătui să-și încerce norocul. Îi ajută să se cunoască și, nu trecu mult timp după aceea, că o și aduse mireasă acasă, numai că din cauza paharului, nici ei nu reușiră să lege un nod trainic. Istoria se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
întorceam acasă, ni se părea cea mai lungă uliță din lume, neavând răbdare să ajungem la sufletele dragi. La această uliță a copilăriei, din azi, mă întorc și eu de multe ori cu gândul. Ulița la capătul căreia, pe vârful dealului, se afla biserica satului nostru cu ușile pe care nu le mai deschidea nimeni de mulți ani și care semăna cu acea biserică, pe care Sfântul Grigore Dialogul o compara cu „o luntre veche sfărâmată de furtună, în care intră
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
om sfânt a spus că chiar cel mai rău membru al bisericii nu poate fi comparat cu nimeni din adunările omenești. Cât despre ulița copilăriei mele, care avea în capătul din vale casa mea cea părintească, iar în cel din deal, biserica, pot spune tare: - Da! Este cea mai frumoasă uliță din lume! Ploaia Se apropia ploaia. O așteptam de mult timp. Căldura și zăduful nu vroiau să-i cedeze locul, dar vântul îi veni în ajutor. „Adu-o, Doamne!” mă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se credea că ce avuse de rămas în urma alunecărilor de teren, rămase. Însă după cutremurul din 4 martie 1977, pământul și mai mult începuse a se aluneca, de data aceasta nu se salvaseră decât două case. Când erau privite din deal, se observa bine cum alunecările de teren le afectase, una din ele părea că, iată-iată, se va cârliga, dar reușiseră să rămână la locul lor falnice. Păreau ultimii doi ostași ce rămaseră biruitori în urma unei lupte crâncene. Așa au rămas
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care o ridicase cu măiestrie în sus, care apăra toată curtea de soare. Via aceasta îi era atât de dragă! Când veneau în ospeție și coborau spre casă pe acea cărare unde doar picior de om mai umbla, priveau din deal la căsuța lor, pe care via o acoperea de tot, lăsând să i se vadă numai acoperișul. Se opri la cuptorașul din lut, unde găteau mâncarea cu gustul căreia nu l-a mai simțit nicăieri în altă parte... Aici, la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
după 1966 au avut o serie de precedente. În 1906-1907, cinci gospodării din Axente Sever adoptă (cu ajutorul unui inginer italian, folosit, se pare, în scopuri similare la Șeica Mare) un sistem interfamilial de aducțiune a apei potabile în curți, de pe dealul apropiat. Instalația nu era prevăzută cu nici un dispozitiv de filtrare a apei; în 1957, cele cinci familii își aduc apa curentă în locuințe fără vreun sprijin din afară. Figura 3. Evoluția asociațiilor pentru aducțiunea apei potabile în comuna Axente Severtc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
realizeazămai greu. Capacitatea de acceptare a riscului este de asemenea redusă în aceste familii: inițial, 6 din 7 familii au fost înscrise în cadrul societății nr. 9; eșecurile temporare ale membrilor acestei societăți în depistarea unor surse de apă potabilă pe dealurile din împrejurimi le-au determinat pe cele șase familii să se retragă din asociație; ele și-au justificat acestcomportament prin existența unor nevoi gospodărești care nu permiteau blocarea unor fonduri pentru acțiuni cu reușită incertă. Având în vedere consolidarea economică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
capitalului social al comunității satului, pentru a-l include într-un proiect de facilitare comunitară desfășurat de Centrul de Asistență Rurală. Mai evaluasem două comunități din județul Arad și așteptam să văd ce îmi rezervă satul acela pitoresc, așezat între dealuri, cu ulițe care urcau din strada principală spre deal. Așa cum era de așteptat într-un loc nu foarte generos pentru practicarea agriculturii, zimbranii cultivau cartofi, îngrijeau livezile de meri și creșteau animale. Sursa principală de venit a locuitorilor satului este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
într-un proiect de facilitare comunitară desfășurat de Centrul de Asistență Rurală. Mai evaluasem două comunități din județul Arad și așteptam să văd ce îmi rezervă satul acela pitoresc, așezat între dealuri, cu ulițe care urcau din strada principală spre deal. Așa cum era de așteptat într-un loc nu foarte generos pentru practicarea agriculturii, zimbranii cultivau cartofi, îngrijeau livezile de meri și creșteau animale. Sursa principală de venit a locuitorilor satului este exploatarea forestieră. Unii săteni lucrau ca angajați la cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
și accesibilitatea instituțională. Satele cele mai sărace sunt cele izolate în câmpie, departe de drumuri modernizate și de orașe mari și cu statut periferic în cadrul comunei de care aparțin. La celălalt pol, cu șanse sporite de bunăstare, sunt satele de deal/munte, apropiate de drumuri europene și de orașe mari, cu statut de centru la nivel de comună. Satele „centrale”1 în cadrul comunei sunt cele pe teritoriul cărora se află primăria și, de regulă, principalele centre de furnizare a serviciilor comunitare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
Tot în seria condiționărilor de dezvoltare de factură ecologică este de menționat și mărimea orașului vecin: satele apropiate de orașele mari tind să fie mai dezvoltate decât cele aflate în preajma unor orașe mici. Mediul natural, situarea satului în zone de deal/munte sau de câmpie, influențează șansele de dezvoltare prin intermediul structurii ocupaționale a populației. Ocuparea agricolă specifică zonelor de câmpie are asociate venituri mai reduse și, implicit, un nivel de viață mai scăzut decât în cazul satelor de deal-munte. Diferențierile asociate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
cu pondere mare de teren arabil în totalul terenului agricol) satisfac, tendențial, un număr mai mic de criterii de sărăcie, indiferent de regiunea istorică. Este, într-adevăr, sărăcia comunitară mai puțin prezentă la câmpie în comparație cu zonele de munte sau de deal? Sau imaginea rezultă pur și simplu din limitele pe care le are GRILA în a măsura sărăcia comunitară în funcție de relief? Este foarte probabil că tipul de relație statistică înregistrată indică o deficiență serioasă a GRILEI, și nu o realitate socială
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
ziua aceasta, își zice încercând să se liniștească. Drumul e mai lung ca niciodată. Ceasul ei interior ticăie asurzitor, timpul din afară se scurge moale, indiferent. Are senzația că duce în spate autobuzul cu toți oamenii aceștia, ba trage și dealul pe care se cațără autobuzul cu răsuflarea întretăiată, din moment în moment se va face praf totul, vor rămâne în mijlocul câmpului, la zeci de kilometri de oraș, nu, nu se va întâmpla asta, deși s-a întâmplat de atâtea ori
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
avere, se gândește țiganul, de aceea nu este în stare să poarte o vorbă cu miez cu acest om. Îl prețuiește fiindcă de câte ori îl întâlnește prin hotar sau pe ulițele satului îl ia în căruță și îl duce până în vârful dealului, acolo spre ultimele case, de unde poate ușor să se scoboare la vale să-și vândă măturoaiele. De câte ori îl îmbie pe Ilie cu un măturoi, acesta îl ia și îi dă de trei ori prețul pe el. De câte ori îl lua în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Dumnezeu" și a plecat din ograda binefăcătorului său știind că acesta i-a ales o Cale grea, dar că la capătul acesteia țiganul nu mai era atât de țigan. Va fi fiind și el om în rând cu lumea. Coborând dealul, se gândea în sinea lui: oare Ilie a dat mândrețea asta de mânz cui trebuia? Mă uit la tata și mă întreb dacă cei care militează pentru drepturile omului pot recrea povestea bunicului. Era un om fără școală și nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mari și se trezeau cu capul în primul prun, aceasta era fericirea de a te da cu schiurile, dar nu voiau să se facă mari fără să trăiască și o astfel de experiență, se făcea că era la poalele acelui deal din grădina vecinului, pajiștea verde strălucea ca o mătase, era atât de frumos în satul lui natal, îi venea să plângă și în vis, o parte din creierul lui era treaz, se uita la el cum visează, se amuza de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
era atât de frumos în satul lui natal, îi venea să plângă și în vis, o parte din creierul lui era treaz, se uita la el cum visează, se amuza de prostiile care îi treceau prin cap, stătea la poalele dealului și se uita în sus, aștepta să pice ceva din văzduh, deși știa că în afară de ploaie și de zăpadă ce altceva poate să cadă din cer, dar el aștepta, era prizonier la poalele dealului și prizonierul visului său străveziu, aștepta
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
treceau prin cap, stătea la poalele dealului și se uita în sus, aștepta să pice ceva din văzduh, deși știa că în afară de ploaie și de zăpadă ce altceva poate să cadă din cer, dar el aștepta, era prizonier la poalele dealului și prizonierul visului său străveziu, aștepta ca un prost să cadă ceva din cer, aștepta, când deodată un cașcaval uriaș începu să se rostogolească din vârful dealului la vale, sta cu sufletul la gură, privea cașcavalul cum se prăvale, începea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
altceva poate să cadă din cer, dar el aștepta, era prizonier la poalele dealului și prizonierul visului său străveziu, aștepta ca un prost să cadă ceva din cer, aștepta, când deodată un cașcaval uriaș începu să se rostogolească din vârful dealului la vale, sta cu sufletul la gură, privea cașcavalul cum se prăvale, începea să aibă emoții nu cumva să se întoarcă din drum, ca și cum nu ar fi știut că așa ceva nu era posibil, legea gravitației l-ar fi împiedicat, nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lumii, mă voi scurge pe lângă pereți, apoi voi sta în capul mesei ca Iisus Cristos, mă voi uita la bărbatul de lângă mine și mă voi întreba cine e străinul acesta, e tatăl copiilor mei, mestec mâncarea de parcă aș mesteca un deal de argilă, am să mă duc în satul acela și am să stau cu burta la soare, zece zile în șir, cât o dura secerișul, am să le spun verde în față: "nu mă bag în viața voastră, voi turna
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Zinzin se ghemuiește la pieptul lui cu teamă, cu un fel de oboseală. Zinzin trage arcușul pe strunele viorii, sunetul scrâșnește în creierul ei, se uită la cei din sală, și-i imaginează plutind în văzduh, siluete haotice, planând peste dealuri, cântând ca îngerii în bezna lumii, și-a înfipt picioarele în podea, își lasă mâna să conducă arcușul ca într-un fel de transă, ascultă vocea profundă a viorii, aceasta tresare într-un suspin, muzica începe să curgă în aer
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
teracotă verde, din burta căreia seara se răspândea lumină și căldură, acolo, în jurul focului, ca în jurul focului din stepele imense ale Australiei, ascultam poveștile bătrânilor, întotdeauna miraculoase, fiecare poveste crea o lume fabuloasă, trăiam în cerc, în covata dintre două dealuri, nu au trecut nici cinzeci de ani de atunci, și eu, născută la lumina lămpii cu petrol, comunici prin internet, mă plimb prin realități virtuale cum se plimbau bunicii prin povești, ficțiuni și acelea, și acestea, numai că saltul e
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mare taină, că mama ei, pe când avea doar șaisprezece, ani s-a îndrăgostit de un ofițer maghiar, foarte frumos, așa, dintr-odată, ca străfulgerată, acesta a apărut în poarta casei, mama ei l-a luat de mână, au urcat povârnișul dealului, s-au cufundat în poiana din inima pădurii și au petrecut cele mai frumoase ceasuri ale vieții lor, din acele ceasuri s-a zămislit ea, apoi a venit urgia războiului, ofițerul ungur a executat doisprezece partizani, prinși într-o încercuire
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
foc încins. Au străbătut prin vreme și prin lume până au ajuns aici unde suntem cu toții astăzi, dar nu și-au uitat zestrea de suflet. - Viața noastră este agățată de soare, de verdele luncilor, de drumurile colbăite, fără capăt, de dealuri și văi, încălzită de cântecul strecurat prin site de jale și de nădejdi. Oricâte necazuri s-au abătut peste șatre, niciodată nu am îngenuncheat sub stele, fiindcă mândria noastră e mai înaltă decât Cerul. - Eu știu toate aceste înțelepciuni de la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]