463,936 matches
-
funcției sale în Bucureștiul ocupat, să notez că Tzigara numește, în memoriile sale, desărcinarea lui Marghiloman, la 23 octombrie 1918, din demnitatea de premier, o "adevărată lovitură de stat". Dar înalte interese de stat au determinat această fericită (pentru țară) decizie a regelui Ferdinand, România revenind, astfel, alături de aliații săi firești și dobîndind reîntregirea patriei. Faptul că Al. Tzigara-Samurcaș își intitulează drept "lovitură de stat" un capitol al memoriilor sale (citînd o lungă scrisoare a demisului președinte de guvern), la trei
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
o acuratețe înfiorata, precum de o conștiincioasa școlărită a absconsului: "Dar ce era cu Vocile acelea luminoase deasupra mea?/ ceva precum un abur lăptos multicefal/ gîndea în dialog (dar fără vorbe, parcă)/ tot levitînd deasupra creștetului meu./ Și-am cunoscut decizia lor/ întîi în vis/ și-apoi recunoscută-n realitate./ Și-am plîns în vis și m-am speriat./ Dar nu-n realitate" (Zinoapte). Uneori apar momente de crispare livresca, de un artificiu scontat: "O, Chromios, Timodemos, Aristokleidis, Thimasarhos,/ Alkimidas, Sogenes
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
a dat mîna cu puterea în Iugoslavia, din pricina inamicului comun, iată că Vuk Drascovici, omul opoziției aflat în guvernul sîrb, și-a luat distanță de Milosevici și de propagandă care vrea să prelungească războiul din Iugoslavia doar pentru că aceasta e decizia președintelui. Cît despre susținerea pe care Milosevici o are în rîndul armatei, nici aceasta nu mai are consistentă inițială: din armata iugoslavă au loc, tot mai des, dezertări, dezertări care spun ceva despre esență regimului Milosevici. * Dacă ne întoarcem la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17940_a_19265]
-
și de la Honecker la Jivkov, erau împinși în lada de gunoi a istoriei! Acesta e un lucru clar. După cum la fel de clar e că, imediat după moartea lui Tito, sârbii majoritari au dus o continuă politică de provocare la adresa celorlalte etnii. Decizia dictatoriala de a restrânge drastic, până la anulare, în 1989, autonomia provinciilor Kosovo și Vojvodina, locuite, în majoritate, de ne-sârbi, a constituit momentul în care politică naționalistă iresponsabilă a aprins fitilul butoiului cu pulbere care-a explodat în martie 1999
Afacerea Tigareta Zero by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17943_a_19268]
-
să realizeze că toate aceste nenorociri pot fi anulate printr-un simplu gest: al înlăturării sângerosului dictator și a revenirii la masa tratativelor. N-o vor face, firește. Pentru că, din nefericire, au început să coboare dramatic pe spirală tragediei: nefasta decizie de a se alătura alianței Rusia-Belarus va constitui, vai, o catastrofă infinit mai mare decât aceea a podurilor dărâmate și a cazarmelor aruncate în aer. Pentru a scăpa de N.A.T.O. au de făcut un singur lucru: să-l elimine
Afacerea Tigareta Zero by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17943_a_19268]
-
ediției critice Eminescu au fost necesari 55 (cincizeci și cinci) de ani mai e de sperat că și celelalte ediții vor vedea, odată, cîndva, limanul încheierii sau zorile începutului. Însă revenind la ediția critică Eminescu, odată încheiată în 1994, singura decizie care s-ar impune ar fi reluarea ei, pentru că timpul a dezvăluit atîtea erori de sistematizare (de pildă, împărțirea liricii în antume și postume), erori de lecțiune, lacune - grave - de paternitate la secțiunile publicistica și traduceri. Dar, nenorocire imensă, dacă
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
spre oraș. Obedientei îi va pune capăt tentativă de incest a soțului care-și permite orice. Revoltă va fi (sîn)ucigașa, femeia hotărînd că prin moarte să-și salveze progeniturile de la o soartă de orfani urgisiți că a ei. Cumplită decizie deturnata suprarealist aproape de zăpadă ce se cerne în acordurile melodiei lui Adamo. O pastilă amară pe care într-o liniște religioasă au înghitit-o numeroșii cinefili veniți de fapt pentru incitantul Post coitum, animal triste. O peliculă ceva ceva mai inegala
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
și că viziune artistică, dar la fel de solid instalați în același discurs, unic tocmai prin faptul că este construit pe atitudini complementare. În acest sens, expoziția lor comună este consecința firească a unei stări de fapt și nu atît rezultanta unei decizii administrative sau a unei cochetării de stare civilă. Chiar și mecanică lăuntrica a acestei expoziții funcționează pe ideea unui mariaj, a unei polarități formale și simbolice. Într-o accepțiune foarte largă, Panaite Chifu este un teluric, un poet al germinației
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
el poate fi convertit în mărturie istorică, chiar dacă la origine nu a avut o intenție de a consemna ceva, de a înregistra. Încă o distincție importantă ține de aceea că monumentul istoric își capătă acest statut ca urmare a unei decizii luate de istoric și artistul amator sau expert, care îl selectează dintr-o masă de obiecte nediferențiate și îl declară monument, în vreme ce monumentul propriu-zis nu are necesarmente vreo legătură cu arta sau cu criteriile de valoare ori delectare promovate de
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
și monument istoric e interesantă din cîteva puncte de vedere, firește în primul rînd pentru că fiecare presupune un tip aparte de conservare. Monumentele, de pildă, sînt inevitabil victimele timpului real, trăit, în sensul că pot fi distruse de intemperii, prin decizie politică, abandonate, uitate. Monumentul istoric încearcă, într-un fel, tocmai să contrapotenteze această inevitabilă precaritate a monumentului, deși nu o poate face cu adevarat, pentru că ar anula implicit o distincție insurmontabila. Însă un alt motiv pentru care mi se pare
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
caz, totuși, diversitatea tipurilor de texte e mult mai mare; în plus, multe dintre ele nu sînt scrise exclusiv în și pentru circulația "electronică"; reviste apărute simultan în formă clasică, pe hîrtie (de pildă, chiar "România literară"!), cărți, bibliografii, acte, decizii - sînt doar depozitate în noua formă. Din punct de vedere lingvistic, mi se par interesante mai ales textele scrise special pentru paginile rețelei electronice, caracterizate fie de încercările de a adapta o terminologie de specialitate engleză și deci internațională, fie
Limba română în Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18007_a_19332]
-
doua scrisoare păstrată, din 1876, poetul se plîngea că a fost înșelat în simțămintele sale, ca Veronicăi îi plăcea să se știe, la Iași, că e iubita de Eminescu, iar ea "în realitate iubești pe cine știe cine." Urma, apoi, vestea unei decizii: "Dar cred că trebuie să sfîrșim odată" pentru că are convingerea că, pentru ea, el este "un capriț al d-tale, nu mai putea rămîne astfel, pentru /că/ nu mai șunt de 16 ani, nici de 70. Ei bine, ce-ai
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
fi grosolan, umilitor, neonorabil pentru un gentlaman. Dincolo de cochetăria feminină se află avertismentul sinelui că s-ar putea oricînd retrage, chiar înainte de a se fi manifestat. Cochetăria este, astfel definită, o stare de permanență potențialitate a eului, pe care oricare decizie definitivă o anulează. Autenticitatea identității se găsește în această potențialitate, deci cochetăria este tot o semnalizare a interiorității. Mi-am pus, în treacăt, întrebarea cum ar fi citit Simmel, în acest volum, de către feministele vremii noastre, si cred ca raspunsul
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
În timp ce noi ne-am lipit de partitura ingenuei abandonate care s-ar mărită și cu Zmeul Zmeilor, numai să nu rămână față bătrână, Făt-Frumosul occidental își face niște calcule care, probabil, ne par și azi rizibile: seriozitatea procesului democratizării, fermitatea deciziei de a decomuniza țară (au apusenii propriii lor comuniști, de ce-ar tânji după ai noștri?!), deconspirarea sistemului represivo-securisto-politienesc și alte fleacuri de acest gen, care, desigur, pe noi nu ne deranjează nici cât o scama pe rever. Greșeală enormă
Medalia N.A.T.O., clasa a II-a by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18034_a_19359]
-
de simplu, intuitiv și atractiv, rezultatele unor teorii și analize specializate) presupune anumite strategii persuasive: de pildă, o inevitabilă doză de simplificare, renunțarea la a descrie mult prea numeroasele puncte de dezacord în interpretarea unor fapte de istoria limbii. O decizie explicită e și cea de a privilegia în expunere aspectele lexicale: strategie de captare a cititorului, cu siguranță mai interesat de evoluția cuvintelor și a sensurilor, în legătură cu istoria și mentalitățile, decît de detalii "tehnice" ale foneticii și morfologiei - dar și
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
98, ediția ^99 n-a fost una grozavă. N-au fost evenimente - chiț că ziarul festivalului, ca-ntotdeauna, scotea "revelații" și din piatră seaca. Și n-am fost de acord, ca de obicei cînd merg la Clermont-Ferrand, cu multe din deciziile juriilor (francez și internațional). Dar sînt gata să iert toate premiile "obligatorii" care-au luat drumul Iranului, Algeriei și periferiilor Parisului pentru acest formidabil Phil Touches Flo (SUA/ "Prix Recherche")!... Catalogul festivalului îl descria așa: "Flo e un cîine. Stăpînul
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
Mircea Mihăieș Nu împărtășesc, nici pe departe, entuziasmul atâtora dintre tenorii vieții publice față de recentele, spectaculoase, decizii ale justiției române. Sunt cu totul sceptic în fața unor declarații sforăitoare à la Brucan, care nu dovedesc nimic altceva decât că politologul român are entuziasmul facil și că e gata să sacrifice, de dragul unor figuri retorice, până și ultima fărâma
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]
-
fine, ca iliescienii au cam pierdut partida și că ieșirile lor lamentabile la rampă arată că nu mai au nici un viitor, slujbașii din justiție au basculat, cu arme și bagaje, în tabăra lui Emil Constantinescu. Aproape că aș salută această decizie tardivă a echipelor de mercenari din justiție, daca nu m-ar îngrijora puseurile antioccidentale tot mai necontrolate ale actualului președinte. În celebra "Ediție specială" de la TVR, din 12 februarie, omul politic ce jură pe valorile democrației de tip occidental spune
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]
-
Dacă ne aducem aminte de modul în care, în 1848, Richthofen i-a protejat de pogrom pe cei vizați, atunci nu poate să ne mai surprindă faptul că și de data aceasta el a intervenit pentru evrei și pentru legitimitatea deciziei luate în favoarea lor. Atunci cînd Bluntschli susține că aici ar mai fi ade exercitat o datorie a omeniei și civilizatieiă și că situația juridică din România ar impune o reformă radicală, în cazul în care țara dorește să fie socotita
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
pe Tuculescu, care fusese dat afară din Uniunea Artiștilor Plastici, ca dușman al poporului, bolnav de cancer și devenit muritor de foame. Ion Musceleanu, cu care eram bun prieten, avusese aceeași soartă, ca și pictorul Vânătoru și Valentin Hoeflich, prin decizia lui Perahim, Maxy, Boris Caragea etc. Am stat alături de Anghel în ultima parte a vieții lui, arestat în camera de spital de la Filantropia, cu diagnosticul falsificat (infarct în loc de cancer la ficat), pentru a-l izola complet. Am spus cîteva cuvinte
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
presa occidentală, îl răpeau pe băiat, obligîndu-mă să mă întorc în țară. Evident, am întețit atacurile, aceasta fiind singura tactică eficace. De atunci, "brațul lung al revoluției" a încercat în fel și chip să mă lovească. Ultima mișcare a fost decizia eliminării mele fizice, în 1989, împreună cu alți șase "bandiți" din exilul politic, decizie din fericire anulată de revoluție. Decizia fusese luată în urmă denunțului public pe care il făcusem la Mitingul Prieteniei între Popoare, de la Rimini, împotriva lui Ceaușescu, condamnat
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
am întețit atacurile, aceasta fiind singura tactică eficace. De atunci, "brațul lung al revoluției" a încercat în fel și chip să mă lovească. Ultima mișcare a fost decizia eliminării mele fizice, în 1989, împreună cu alți șase "bandiți" din exilul politic, decizie din fericire anulată de revoluție. Decizia fusese luată în urmă denunțului public pe care il făcusem la Mitingul Prieteniei între Popoare, de la Rimini, împotriva lui Ceaușescu, condamnat penal și închis la Doftana pentru a-și fi înjunghiat patronul, pe cînd
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
tactică eficace. De atunci, "brațul lung al revoluției" a încercat în fel și chip să mă lovească. Ultima mișcare a fost decizia eliminării mele fizice, în 1989, împreună cu alți șase "bandiți" din exilul politic, decizie din fericire anulată de revoluție. Decizia fusese luată în urmă denunțului public pe care il făcusem la Mitingul Prieteniei între Popoare, de la Rimini, împotriva lui Ceaușescu, condamnat penal și închis la Doftana pentru a-și fi înjunghiat patronul, pe cînd era ucenic cizmar. Nicăieri în lume
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
prețuite de Ibrăileanu și tot cercul revistei (în care Hogaș era un senior cu statut special), dar și de Caragiale. Nenorocul continuă să-l țină însă sub aripa să. Pentru că în 1912, cînd, la 63 de ani, Viața Românească adopta decizia de a-l debuta în volum, autorul are nefericită idee de a-și face singur corectura cărții și, fatalitate, la tipărire Ibrăileanu constată, îngrozit, că volumul e înțesat de erori de tipar. Cartea a fost, deci, topită cu întregul ei
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
în adânc, modificând imaginea ideală a Reformei, punând sub semnul întrebării democrația însăși. Vechile habitudini și-au cerut drepturile, cu bună credință la unii, că tactica la indemnii profitori ai trecutului, deveniți peste noapte lbieri întreprinzători, vârfuri capitaliste, elemente de decizie în economie. Aceștia primesc acum un nesperat tribut de la masele confuzionate după ce măcar o clipă n-au fost obligați să-și mărturisească regretul și căința pentru faptele lor din trecut. Serviciilor secrete ale statului li se adaugă altele, particulare, mai
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]