8,208 matches
-
sugerau esența proprie lumii în care au apărut și, fapt remarcabil, realizate cu mijloace scenografice minime. Tot inspirată a fost și partitura de dans contemporan creată și interpretată de coregrafă, care nu s-a mai servit de nici un detaliu de decor, ci a spus totul prin mișcare. Din păcate, intercalarea între fragmentele coregrafice a unor citate din Plotin, Jung, Platon și Spinoza a rămas fără nici o acoperire în economia spectacolului. Doar o pretenție, inadecvată contextului. Să fie dans - spectacolul conceput de
Înainte de potop by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5701_a_7026]
-
Regizorul Vlad Massaci și scenograful Andu Dumitrescu au construit acest spectacol ca pe o soap opera. Toată povestea, aniversarea de patruzeci și cinci de ani a Mamei, este plasată într-o cutie mare de televizor. Dincolo de „pînza” ecranului, într-un decor realist și convențional, asistăm la o sumă de minciuni, la o regie întreagă a falsului în care trăiește familia aceasta. Ca atîtea altele pe care le urmărim, uneori, momente în șir, pe geamul ferestrelor neapărate de perdele. Ca atîtea altele
Existențe trucate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5715_a_7040]
-
față de muzicienii români. Au fost răsplătiți cu aplauze deloc circumstanțiale dăruite din prea-plinul unei cordialități ce animă publicul multinațional sosit la Venezia cu prilejul acestor zile de Carnaval. Inclusiv în sală, costumația unei bune părți a publicului meloman amintea de decorul stilului galant de sfârșit de secol XVIII. Pelerinele negre, perucile albe atent pudrate, pantalonii bufanți ai bărbaților, rochiile cu crinolină ale doamnelor, pălăriile înalte, cu boruri largi, împodobite cu pene multicolore, tot acest decor bogat animat aducea un farmec aparte
Enescu - 130 - Muzica maestrului la Veneția by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5716_a_7041]
-
părți a publicului meloman amintea de decorul stilului galant de sfârșit de secol XVIII. Pelerinele negre, perucile albe atent pudrate, pantalonii bufanți ai bărbaților, rochiile cu crinolină ale doamnelor, pălăriile înalte, cu boruri largi, împodobite cu pene multicolore, tot acest decor bogat animat aducea un farmec aparte sălii Teatrului La Fenice; este una dintre cele mai frumoase săli de operă ale lumii. Nu de azi, nu de ieri, de mai bine de două secole! Teatrul își merită pe deplin numele. Și
Enescu - 130 - Muzica maestrului la Veneția by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5716_a_7041]
-
metri, puse în mișcare de bețe prelungi, sub lumina strălucitoare a unor proiectoare (lumina electrică pe scenă era o noutate); Isadora Duncan, în picioarele goale, purtând o simplă tunică, dansa pe partituri de muzică simfonică, singură în mijlocul unei scene fără decor și, în fine, nu după mult timp, Mary Wigman, exponentă a școlii expresioniste germane, scotea la iveală prin dans tensiuni lăuntrice, niciodată întrezărite până atunci pe scenă. În acest context, dansul clasic însuși a fost revoluționat de Mihael Fokin, sub
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]
-
Actori și spectatori. Spațiul este aproape gol. Ușa metalică, pereții și podeaua își arată, vag, strălucirea rece. Cîțiva copaci, devitalizați. Sub semnul acesta apăsător, metalic, gricenuș iu, selenar, regizorul își așază întreaga construcție. Extraordinară această idee de spațiu minimalist, de decor pe care Goga și-l imaginează! Strînge demonstrația, face ca tensiunea spectacolului să ajungă foarte repede și deloc diluată la spectator. Am privit în jur, pe furiș, de cîteva ori. Ochii celorlalți spectatori, o emoție în plus pentru mine, un
Mecanisme și mecanica lor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5744_a_7069]
-
știe vânat și pentru care orice gest de încredere poate ascunde primejdia trădării. Timpul trece greu nu numai pentru acești partizani, dar și pentru regizorul care înarmându-i nu prea știe ce să facă cu ei, și îi plimbă în decor, îi mai sacrifică pe câțiva și mai adaugă câțiva noi. În partea a doua a filmului lui Soderberg, Guerilla, nu se întâmplă mai nimic, vitalitatea campaniei de odinioară, nici ea spectaculoasă, dar victorioasă, cedând locul unei soi de abulii, iar
Picnic la marginea drumului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5894_a_7219]
-
electric își alimentează, brusc, circuitele cunoscute. Și totul începe să se miște, precipitat, halucinant, într-un basm cu tramvaie, televizoare și nostalgii. Îmi amintesc, fără să vreau, de un loc comun al comentariilor la Eminescu: natura nu este un simplu decor, ea participă... În cele vreo câteva poezii în aceeași formulă, de crescendo oniric, care nu trebuie să explice unde dispare, energie evanescentă, Cărtărescu dă măsura participării à la postmoderne. Viața nu doar că se reconstituie din spațiile, mai largi sau
Encore! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5916_a_7241]
-
prin cenușă... care este zăpada imperiilor și a drumurilor eterne... La - puțin poet - avusesem viziunea aceasta... * La sud, în bucla mare pe care o face Tamisa se află docurile Indiei de Vest, unde se întindea teritoriul faimos supranumit „Insula câinilor”, decorul gata ridicat al filmelor de aventuri. „Răzbunătorii” au trecut pe aici, într-o noapte, în goana mașinii... Străzile sunt strâmte. Cotite. Cu ziduri înalte de cărămidă. Fără ferestre. Mergi și mergi prin ele cum ai merge printr-un burlan. Și
Mile End by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5919_a_7244]
-
de dorință, de deschidere, de cunoaștere, de o bogăție de imagini personale care să intersecteze lumea textului și a fiecărui personaj în parte. Rigoarea desenului, a cotelor la scară, macheta propriu-zisă, tridimensionalul, studierea amplasării spectatorului față de scenă, a actorului în decor, punerea luminilor, drumul de la parte la întreg și viceversa ne situează în fața unei profesiuni fantastice, cu o dinamică aparte. O profesiune în care talentul, vocația sînt necesare dar nicidecum suficiente. Este acel tip de lucru pe care îl naști creînd
Scenografie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6230_a_7555]
-
apărut, de altfel, în 1922...). Însă o anumită mezalianță de eroism cu găinărie se poate găsi în această poveste, la urma urmei, de întemeiere. Un erou fără nume ajunge, după un extaz romantic în fața nopții și-a potopului, într-un decor de roman noir, lângă cripta unei mănăstiri. Aici i se ivește, ca semn al vreunei iertări, nu un porumbel, ci o orătanie, o găină cu veleități de secretară. Bântuit, apoi, de modernul spirit de chiverniseală, se retrage într-un copac
Mica Odisee by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6245_a_7570]
-
spectrul unui Toledo livid, străjuindu-ne dinspre El Greco. Deloc trufaș, gestul prin care pictorul nostru își asumă rememorarea nu vrea să tivească în slavă barochizantă episoadele revolute, nu ține ca istoria să atîrne peste ele, amenințător postișă, ca pînza unui decor umflată de furtuni expansive. Dincolo de pathos, în sobrietatea unui înăuntru răspunzînd înăbușit sfîrtecărilor nemiloase, pămîntul către care se întoarce acum pictorul este acela care, la Putna, a dat un semnal de seism irepresibil, în noaptea uciderii mișelnice a lui Grigore
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
întîlnire, pentru repetiții, pentru un spectacol. Un spectacol-lectură, așa, simplu, consistent, aproape alb aș spune, este un exercițiu teribil. Și pentru actor, și pentru public. Actorul prețuiește parcă altfel cuvîntul, iar spectatorul este învățat să asculte cuvîntul. Fără mișcare, fără decor, fără nimic din angrenajul unui spectacol. Așa a fost într-o duminică, la prînz. Cu Rodica Mandache. Și tot ce a fost greu, urît, de neîndurat, s-a topit în metamorfoza Fainei. Și în zborul ei. Vînzoleala unor femei care
Fafocika- Papocika by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6037_a_7362]
-
Fereastra dinspre sufragerie unde se odihnește Gemma dă către o biserică, și de sfântul Ion se aude liturghia, sonorizată excelent ca în catedrală, alt exotism înfățișat de către Federico Bondi cu acribia unui etnograf. În rest, apele Dunării și stuful fac decorul acestui colț de lume, unde aterizează un agent destul de fragil al civilizației numai pentru a da binecuvântarea tribului. Ce lasă în urmă donna Gemma? Un cuplu pauper, dar fericit, o lume trăind cu secole în urmă, dar care pare dispusă
Blândețea mării by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6038_a_7363]
-
t stand the scene. And I'm neither left or right. I'm just staying home tonight, Getting lost in that hopeless little screen.* Leonard Cohen * „Sunt sentimental, de știți ce vreau să spun, Țara o iubesc, dar nu suport decorul. Nu-s nici de stânga, nici de dreapta. In astă seară stau acasă, Privind pierdut televizorul." (N.a.) In Rusia chiar a trăit o generație tânără, fără griji, care surâdea verii, mării și soarelui - și care a ales Pepsi. Acum, e
Viktor Pelevin - Generația P by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/6039_a_7364]
-
Davila într-o monarhie ereditară puternică, de vechime seculară, posesoare a unor tradiții bine sedimentate. Sensul demonstrativ rămîne evident: în mintea autorului, Valahia nu era cu nimic inferioară marilor monarhii apusene din perioada medievală. Iar cînd dă indicații concrete în legătură cu decorul piesei, dramaturgul sugerează somptuozitatea, strălucirea palațiană, ambianța princiară: „Actul al Il-lea: În fund, pe o prispă largă cu parapet de piatră sculptată străveziu, ușă mare. La dreapta, tot în fund, un larg pridvor boltit și susținut de coloane sculptate
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
în mijlocul ei, pe fund roșu, trei capete de arabi privind către stînga. Păreții sunt pardosiți cu pardoseală de stejar vechi, lustruit. Deasupra, covoare. Tavanul, cu grinzi vedețe, e bogat zugrăvit, în dreapta și în stînga ferestrei, trofee de arme ". În acest decor artificial și sofisticat e pusă în scenă o dramă nu mai puțin sofisticată și artificială. Pentru prima oară în teatrul românesc, exact ca la Racine, totul se joacă în replici pline de argumente subtile, de aluzii și de nuanțe. Nu
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
Act. II, sc. 8). Dincolo de abilitățile verbale și prozodice, reușita ultimă a acestei drame rezidă în arta combinării a două domenii existențiale și estetice extrem de diferite. Tragedia raciniană, niciodată adaptată pînă atunci teatrului românesc, a fost localizată nu doar în decor național, ci și într-o piesă cu mai multe personaje decît cea clasică, cu suflu istoric și cu o ideologie naționalistă. Ca și la Racine, drama la care asistăm nu reprezintă decît apogeul și finalul unei lungi evoluții, doar sugerate
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
Națională ne-a propus, la sfârsit de stagiune, spectacolul cu opera TURANDOT de Giacomo Puccini, care se reprezentase cu 40 de ani în urmă, în regia de excepție a lui Jean Rânzescu. Avem încă în minte acel spectacol superproducție cu decoruri fastuoase, cu o regie deosebită, conținând câteva nume de mari artiști trecuți în eternitate, precum: Mariana Stoica, Teodora Lucaciu, Ludovic Spiess, Nicolae Florei, dar și ale altor interpreți de marcă cum sunt: Maria Slătinaru Nistor, Maria Șindilaru, Ioan Hvorov. De
Turandot la Opera Națională București by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6171_a_7496]
-
Hvorov. De această dată, inițial, evenimentul a fost gândit ca un concert pe scenă, așa cum s-a mai făcut în anii trecuți și cu alte titluri. Ulterior, ideea a fost redimensionată la nivelul unui concert-spectacol, cu o regie, cu un decor minimal însoțit de proiecții. De la început, ținem să menționăm că la reușita acestui concert-spectacol contribuția primordială i-a aparținut tânărului dirijor Tiberiu Soare, care a preluat o grea sarcină de care s-a achitat excelent. Dacă cu ani în urmă
Turandot la Opera Națională București by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6171_a_7496]
-
opinia noastră, ca un simbol al basmului românesc „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte". Impresionant a fost și corul de copii pregătit de maestrul Vasile Corjos. Ștefan Neagrău a asigurat o regie inteligentă, suplinind cu talent și imaginație lipsa decorurilor și a costumelor prin proiecții, prin-tr-o amplasare a corului pe o scară în trepte, sugerându-ne astfel, un templu budist. Impresionantă a fost ieșirea din scenă, după moarte, a lui Liu care capătă o valoare metaforică, de simbol, ea urcându
Turandot la Opera Națională București by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6171_a_7496]
-
transmisiile TV în direct, totul e impregnat de formule ritualice. Deosebirea este că, în aparență, riturile moderne au fost golite de miez mistic, cînd de fapt, la o privire atentă, substanța ocultă li s-a păstrat intactă, mascată fiind de decorul laic al împrejurărilor sociale. Lardellier merge chiar mai departe, spunînd că omul este în esență o ființă ritualizantă, un soi de paing care secretă rituri cu aceeași ușurință cu care formulează ipoteze. Din acest motiv, tendința fiecărui om este să
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
instituire (acordarea de decorații, titluri academice etc.) și slujbele profane (parada modei, decernări de premii, întreceri sportive). În fiecare caz, ritul e un algoritm (succesiune) de gesturi care, pentru a atinge pragul ceremoniei, are nevoie de cinci elemente: 1) un decor menit a prefigura atmosfera specială a evenimentului; 2) o lentoare aparte ce contrastează cu ritmul alert al vieții (orice ritual se derulează lent, motiv pentru care nu există ceremonii rapide); 3) un protagonist, adică persoana centrală din a cărei autoritate
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
intensitatea trăirii celor care iau parte la el. De pildă, decernarea premiilor la Festivalul de la Cannes stare de extaz cvasi-religios: laureații izbucnesc în lacrimi, fizionomia le iradiază a fericire, iar întreaga butaforie e impregnată de prezența celor cinci elemente anterioare: decorul, lentoarea, protagoniștii, numenul și charisma. Trăirea e autentică, emoția e peste pragul obișnuit și senzația participanților e de electrizare a aerului în numele unor valori perene, chiar dacă nici unuia nu-i trece prin minte că se află prins în urzeala mistică a
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
răcește pînă la indiferență, participanții amintindu-și cu nostalgie de o stare ce li se pare irepetabilă. Aceleași trăsături le întîlnim la paradele militare, la festivitățile politice sau la pelerinajele făcute la moaștele unui sfînt: scenografie mistică camuflată în spatele unui decor mai mult sau mai puțin laic. Și dacă acestea sînt trăsăturile ritului, atunci cum îl putem defini? Definiția lui Lardellier, ticsită de serbezimea drugilor semantici, e exasperant de inexpresivă: „ritul va fi înțeles aici ca un context social particular, instaurat
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]