1,797 matches
-
venit, să știi. De ce m-au tulburat acele vorbe voi spune îndată. În urmă cu treizeci de ani, în amfiteatrul Odobescu, după terminarea ultimului curs din viața noastră de studenți, Velea îmi scrisese pe un caiet, parodiind stilul lăcrămos al dedicațiilor de album, versurile următoare: „În viitorul trist și rău / să nu uiți vremile acelea / când te-a iubit amicul tău / N. Velea.“ Am râs, i-am admi rat rima plină „acelea / Velea“, i-am scris și eu ceva, mult mai
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în timp ce Teodor Manea și-l domina pe al său într-un fel care calma, care aducea liniște. Astfel îl vedea pe marele librar brăilean Ury Benador, vorbind în plus despre căl dură, blândețe și omenie, într-o febrilă și patetică dedicație așternută pe prima filă a unui exemplar din Subiect banal, aflat în posesia mea de mulți ani. Transcriu: „D-lui Teodor Manea, nu, nu «domnului», ci prietenului, omului de caldă, frățească omenie, și pentru copilăria petrecută sub privirea sa blândă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în care V. Voiculescu și G. Tutoveanu apar alături, pe spatele căreia medicul-poet a așterut versurile, datându-le, 1938 București : Menționând-o și Marius Pop, acesta spune că în prim-planul fotografiei se află G. Tutoveanu și că la sfârșitul dedicației acesta făcea următoarea mențiune: «Încredințez fotografia aceasta prietenului meu I Torouțiu, G. Tutoveanu». Înregistrată sub cota 19.950, fotografia și dedicația autografă, reproduse mai sus, zice M. Pop, probează odată mai mult, fondul sufletesc ales al lui V. Voiculescu, poetul
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
-o și Marius Pop, acesta spune că în prim-planul fotografiei se află G. Tutoveanu și că la sfârșitul dedicației acesta făcea următoarea mențiune: «Încredințez fotografia aceasta prietenului meu I Torouțiu, G. Tutoveanu». Înregistrată sub cota 19.950, fotografia și dedicația autografă, reproduse mai sus, zice M. Pop, probează odată mai mult, fondul sufletesc ales al lui V. Voiculescu, poetul «Destinului» și creatorul lui «Zahei orbul», al unor povestiri unice în literatura română, crezul său nestrămutat în înalta virtute a prieteniei
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
apare un volum de epigrame schimbul de carte dintre cei doi reflectă nu numai prietenia dintre ei, ci și starea de bine, între ei permițându-se amabilitățile care se folosesc în asemenea împrejurări. Pe volumul oferit poetului Cincinat îi scria dedicația: , la care Voiculescu îi răspundea: (C. Păunescu, „Voiculescu epigramist”, în Argeș nr. 3,1980). Cum din 1927 Voiculescu are afinități pentru Gândirea lui Nichifor Crainic, fără însă a-l fi inspirat în realizarea Poemelor, entuziasmul ideologilor și teoreticienilor de aici
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
în urmă cu 9 ani. El se află și în conducerea prestigioasei reviste americane Journal of History of Ideas. În același timp, William Connell este profesor la Seton Hall University din New Jersey, anterior fiind profesor la Princeton. Pasiunea și dedicația cu care profesorul abordează problematică italiană se reflectă în aproape toate lucrările sale, dar preocuparea intensă pentru studiul Renașterii l-a făcut să se aplece cu o deosebită dăruire asupra cunoașterii lui Nicccolò Machioavelli. William Connell este și un cercetător
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
volum], în care și-a exprimat intenția de a dedică Principele lui Giuliano de' Medici, fratele noului Papă Leo al X-lea, în speranța că Giuliano va găsi o modalitate să îl angajeze. Acesta este și mesajul posibilei scrisori cu dedicație pentru nepotul lui Giuliano, Lorenzo de' Medici cel Tânăr. Pentru a-și atinge scopul de angajare, Machiavelli a pus la lucru uneltele pe care le folosise anterior ca secretar: penița și cerneală. Giuliano de' Medici probabil a fost o cunoștințpă
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
fost revizuit Principele înainte să îi fie prezentat lui Lorenzo. Există o asemenea concentrare a gândirii și continuitate a stilului în Principele, încât anumiți cercetători consideră că textul a fost compus în întregime așa cum îl avem azi, inclusiv scrisoarea de dedicație, în perioada 1513-1514. Singură modificare pe care mulți dintre ei o acceptată este substituirea numelui lui Giuliano cu cel al lui Lorenzo în scrisoarea de dedicație, desi câțiva accepta că Machiavelli ar fi putut inseră o referință la Discursuri la
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
că textul a fost compus în întregime așa cum îl avem azi, inclusiv scrisoarea de dedicație, în perioada 1513-1514. Singură modificare pe care mulți dintre ei o acceptată este substituirea numelui lui Giuliano cu cel al lui Lorenzo în scrisoarea de dedicație, desi câțiva accepta că Machiavelli ar fi putut inseră o referință la Discursuri la începutul capitolului 2. Dezbaterea continuă pe aceste probleme, dar majoritatea cercetătorilor accepta acum că Machiavelli a scris probabil capitolele 1-25 avându-l în minte pe Giuliano
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
inseră o referință la Discursuri la începutul capitolului 2. Dezbaterea continuă pe aceste probleme, dar majoritatea cercetătorilor accepta acum că Machiavelli a scris probabil capitolele 1-25 avându-l în minte pe Giuliano între 1513 și 1514 și că a adăugat dedicația și capitolul 26 (intitulat "Îndemn") înaintea prezentării cărții lui Lorenzo. Inserții în textul existent pe care este posibil ca Machiavelli să le fi făcut în 1515 includ referință în capitolul 2 la Discursuri, pe care începuse să le scrie până în
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a dat-o lui Lorenzo nu pare a fi supraviețuit, primele copii manuscris care există au fost scrise la scurt timp după aceea, în 1516 și 1517. Nu există nici o indicație că Lorenzo ar fi citit vreodată tratatul lui Machiavelli. Dedicația lui Machiavelli și prezentarea cărții par a fi fost un eșec total. Potrivit unei relatări care pretinde că oferă chiar versiunea lui Machiavelli asupra lucrurilor, si care este în acord cu ceea ce se știe despre caracterul lui Lorenzo, atunci când Machiavelli
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
pentru conducătorii Florenței din familia de' Medici. Încurajându-i pe de' Medici să fie tirani, Machiavelli a sperat să contribuie la conspirațiile care ar duce la căderea lor. Pare rezonabil să respingem această explicație în lumina a ceea ce știm cu privire la dedicația intenționată pentru Giuliano și încercarea disperată a lui Machiavelli de a obține o numire 1513. Totuși, este interesant să observăm că vârstnicul Machiavelli era jenat de mesajul deschis al Principelui și s-a simțit obligat să inventeze unul ascuns. Într-
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
trebuie să fi fost finalizată între 1 ianuarie 1515 (moartea lui Ludovic al XII-lea) și 13 septembrie 1515 (bătălia de la Marignano). Dar, ar putea fi posibil să reducem în continuare perioadă sugerată, dacă privim dincolo de text, la dovezile privind dedicația lucrării. Faimoasa scrisoare a lui Machiavelli către Vettori din 10 decembrie 1513 a indicat că el intenționa să dedice Principele lui Giuliano de' Medici. Mai mult decât atât, așa cum s-a observat deja, la 31 ianuarie 1515, Machiavelli a scris
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de' Medici în ceea ce anticipa a fi o slujbă în guvernarea unui principat în partea central-nordică a Italiei. Machiavelli încă speră la o poziție cu Giuliano. Deci, este improbabil, așa cum arată Dionisotti, ca Machiavelli la acea dată să fi schimbat dedicația lucrării sale către nepotul lui Giuliano, Lorenzo cel Tânăr 52. Astfel, speranța pentru o poziție alături de Giuliano a rămas vie, cel puțin până la 14 februarie 1515, data unei scrisori de la Pietro Ardinghelli către Giuliano de' Medici. Era o scrisoare în
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Connell (ed.), Bedford/St. Martins, Boston, 2005, pp. 19 și 29 n. 46; și W.J. Connell, Dating "The Prince": Beginnings and Endings, "Review of Politics", 75, 2013, pp. 497-514. Ultimele ce au fost adăugate în 1515, au inclus o dedicație, referirea fiind la, Discorsi șu Livio din capitolul 2, anumite modicări la capitolul 3 au fost introduse după moartea lui Ludovic al XII-lea, la care se adaugă poate cuvântul ("douăzeci de ani") din capitolul 26. 6 N. Machiavelli, Lettere
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
agreabil atât în teren, cât și în tribune, chiar zilele trecute vorbeam despre publicul nostru că e cald, că știe să ne susțină, iar astăzi și băieții și publicul s-au autodepășit. “ Gabriel Armanu a Ținut să facă și două dedicații cu tâlc: “Sunt două persoane importante în viața mea cărora vreau să le dedic victoria. Unul este cumătrul meu, Rică Pârâianu, care și-a sărbătorit ziua de naștere și mi-a urat succes aseară, iar al doilea este președintele asociației
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
exemplară, scriitorul nutrind perpetuu convingerea că experiența sa, ca om, cetățean, scriitor și bun român, într-un cadru locativ și temporal dat, va fi folositoare generațiilor viitoare, el fiind un martor credibil, și nu un model. Intenția reiese clar din Dedicația (pentru copiii săi) care însoțește volumul Zile trăite: "Cui aș putea mai bine să închin această carte care cuprinde descrierea celor mai frumoși ani ai vieții mele decât vouă, iubiților mei copii, chemați a intra pe urma mea în vălmășagul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Rosetti, N. Gane, A. Naum și Iacob Negruzzi înființează la Iași "Tipografia Națională". 1873. Apar în Convorbiri nuvela istorică Domnița Ruxandra și poezia La lună. La tipografia ieșeană H. Goldner se publică volumul Poesii de N. G. (160 p.) cu dedicația "amicului meu I. B.". Cuprinde 41 de lucrări scrise între 1867 și 1872. "Tipografia Națională" (unde Gane se întâlnea mai târziu cu Eminescu și Creangă) publică volumul Încercări literare (160 p.). Cuprinde : Domnița Ruxandra, Fluierul lui Ștefan, Piatra lui Osman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Hugo), Gloria când (versuri). 1880. Apar în revista "Junimii" două din cele mai bune nuvele: Aliuță și Petrea Dascălul. La aceeași "Tipografie Națională" din Iași se publică prima ediție a Novelelor lui Gane, în 2 volume (317, 341 p.), cu dedicația "amicilor mei din "Junimea"". Volumul întâi cuprinde: Domnița Ruxandra, Fluierul lui Ștefan, Piatra lui Osman, Comoara de pe Rarău, Privighetoarea Socolei, Vânătoarea, Aliuță, Hatmanul Baltag, Șanta, Astronomul și doftorul; volumul II cuprinde: Două nebunii, Duduca Balașa, Petru Rareș, Andrei Florea Curcanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
autorii străini, apoi prostiile ce fuseseră publicate în cursul săptămânii prin diverse foi periodice, broșuri, placarde etc., spre a se lipi la dosar, și în fine scrierile de ocaziune aduse de membrii "Junimei", între care eram și eu cu o dedicație adresată lui Iacob Negruzzi, pe care îmi permit să o reproduc mai la vale, căci ea dă notă exactă a stărei noastre sufletești de atunci. LUI IACOB NEGRUZZI 111 Suflă vijelia-n geamuri, eu pe-o carte stau plecat Urmărind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
suflu în cur, io îi băgam pur și simplu în mă-sa. Acum, în spital, nu am spus decât doctorului că am scris ceva la viața mea, ca să fiu infatuat până la capăt. Care viață? I-am dat chiar și o dedicație doctorului. Colegilor de salon nu le-am spus nimic, nu știu ce efect ar putea să trezească asta. Colegii mei de salon, acum îmi dau seama că trebuia să fac prezentările. Ar fi unul care seamănă cu Danny de Vito, cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
e o minune că încă mă mișc, încă mai respir și mă țin de prostii, cum ar fi, bunăoară, scrisul. Că am liniștea necesară era uluitor pentru el, care trăia într-o agitație continuă. I-am dat cartea cu o dedicație, am amintit ce spunea critica, că am o ureche formidabilă. Am amintit, sperând la o reacție. Am îndoieli mari că a citit-o. Probabil a dat-o vreunei asistente, când a împărțit șpaga. Altfel, ar fi comentat-o. Nu ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
semi-intelectuală aici „La lemne“. Barmanul, de pildă, se laudă că citește Dilema, că are acasă toată colecția. Spune asta tuturor. Și toți sunt prietenii lui. Și io sunt prietenul lui, scriitorul. Mi-a cumpărat vreo șapte cărți. I-am dat dedicații pentru toată familia. Mapa lui Pif ar mai fi un obiect de decor care merită menționat. Veche încă din liceu, pe ea scrie: „My dying bride“. Era supărat rău pe atunci. Și încă nu i-a trecut. Rar imagine mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la Întoarcerea În țară a intrat În viața universitară, cu un intermezzo impus de Primul Război Mondial. La sfârșitul războiului se reîntâlnește cu Lucreția și-i dăru iește o Biblie, ediția 1914. Pe ultima pagină notase o sem nifi cativă dedicație: „Lucreției, 1918 Iunie, Mircea“, Însemnare pe care am admirat-o ca pe un ecou al unor evenimente trecute. Lucreția era, totuși, o fată fără avere și care, În concepția vremii, nu avea o si tua ție socială remarcabilă. Era o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bănești, Încălzirea localului etc. Pompiliu a fost salariat la Preșe dinția Consiliului de Miniștri, unde l-a cunoscut personal pe generalul Averescu. Amintirile acestuia au fost bătute la mașină de Pompiliu, care a păstrat toată viața un exemplar tipărit purtând dedicația lui Averescu, În semn de recunoștință pentru ajutorul primit. Constantin Beldie a ținut legătura cu Stroeștii toată viața și se simțea bine printre stroeșteni. Uneori ajun gea acolo cu una din mașinile lui, aducând și prieteni. În 1938, Costică a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]