3,586 matches
-
fi putut efectua atacuri asupra regiunii petrolifere din zona Prahovei și a orașelor din estul României. Această acțiune a fost combinată cu ofensiva Armatei 3, care a atins litoralul Mării Azov, între Mariupol și Saharoka, după care a ocupat poziții defensive. Odată cu cucerirea Odessei, printr-un ordin al mareșalului I. Antonescu, o parte din efectivele militare românești au fost retrase din zona operațiilor militare. În zona de război a rămas Corpul 6 armată, pentru paza și supravegherea Transnistriei. Alte șase divizii
Bucovina: adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]
-
să învingă trupele Armatei Roșii infiltrate la vest de râul Doneț. O lună mai târziu, aceeași mare unitate românească a trecut la forțarea râului Doneț și a urmărit trupele sovetice până la râul Don, unde la 27 iulie, a ocupat poziții defensive între localitățile Cimliarisk și Potomkinskaia. La începutul lunii august, unitățile Corpului 6 român au continuat înaintarea și au intrat în contact cu pozițiile de apărare sovietice, organizate la sud de Stalingrad 1. În timp ce trupele româno-germane încheiau cucerirea peninsulei Crimeea, A
Bucovina: adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]
-
lui Jacques Le Goff - un imaginar oglindit de numeroasele creații "literare"), în spațiul românesc, mai ales istoriografia, cărțile populare, legendele și miturile preiau și păstrează tipologia locală a eroicului (laic; pentru cel religios, hagiografiile). Presiunea evenimențialului și a politicii mereu defensive generează câteva dihotomii situate în centrul sistemului reprezentărilor imaginare, sub semnul mitului întemeierii. Între eroul civilizator și forțele externe distructive, între voievodul creștin și alteritatea păgână este figurată aceeași distanță ca între lumină și întuneric (în sens teologic) sau ca
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
4.1.2. Structura echipei pe posturi În cadrul procesului de instruire se realizează o pregătire cu conținut general dar și o pregătire specializată pe posturi, posturi pe care jucătorii sunt repartizați în funcție de statura lor. Aceste posturi sunt: fundași ofensivi și defensivi, post pe care îl ocupă și conducătorul de joc, extremele dreaptă și stângă și pivoții. Această structură a echipei se adaptează la posibilitățile și particularitățile jucătorilor jucătoarelor din școala generală sau liceul respectiv aflați în lotul echipei, la valoarea lor
Repere structurale în conceperea echipei reprezentative de baschet by Ciocan Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/91616_a_92851]
-
reprezentative școlare de baschet determină și conținutul modelului de joc în apărare, diferit de la o școală la alta, de la o echipă la alta dar, în general cuprinde: 4.1. Acțiuni tactice individuale: - marcajul normal și diferențiat; - săriturile, frânările; - capacul; recuperarea defensivă. 4.2. Combinații tactice: - închiderea culoarului de pătrundere; - schimbarea adversarilor; - aglomerarea; - apărarea în inferioritate numerică. 4.3. Sisteme de joc: - apărarea om la om normală; - apărarea om la om agresivă pe V teren; - apărarea om la om agresivă pe tot
Repere structurale în conceperea echipei reprezentative de baschet by Ciocan Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/91616_a_92851]
-
1.5. Sarcini de joc (conținutul modelului de joc) Din conținutul modelului de joc în atac și în apărare revin sarcini tehnico - tactice fiecărui jucător pe postul pe care îl ocupă în echipă ca: fundaș ofensiv, conducător de joc, fundaș defensiv care asigură echilibrul ,, defensiv" în caz de pierdere a posesiei mingii, extremă dreaptă și stângă, pivot stânga - dreapta sau în căciulă. Pentru fiecare jucător în parte cele mai importante sarcini de joc sunt finalizarea (aruncarea la coș) și recuperarea mingii
Repere structurale în conceperea echipei reprezentative de baschet by Ciocan Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/91616_a_92851]
-
joc (conținutul modelului de joc) Din conținutul modelului de joc în atac și în apărare revin sarcini tehnico - tactice fiecărui jucător pe postul pe care îl ocupă în echipă ca: fundaș ofensiv, conducător de joc, fundaș defensiv care asigură echilibrul ,, defensiv" în caz de pierdere a posesiei mingii, extremă dreaptă și stângă, pivot stânga - dreapta sau în căciulă. Pentru fiecare jucător în parte cele mai importante sarcini de joc sunt finalizarea (aruncarea la coș) și recuperarea mingii în atac, iar în
Repere structurale în conceperea echipei reprezentative de baschet by Ciocan Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/91616_a_92851]
-
bune pregătiri pentru a avea rezultate de nivel național și internațional A) Factori fizici - Înălțime - Greutate - Forța- teste periodice - Viteza-teste periodice - Capacitate de lucru aerob-teste periodice Capacitate de lucru anaerob-teste periodice - Mobilitate - Rezistenta B) Cunoștințe tehnice - Experiența internaționala - Tactici ofensiveTactici defensive - Tactici de contraatac C) Caracteristici personale - Axat pe nevoia de a marca - Încrezător - Calități de lider - Motivat - Decis - Muncitor - Jucător de echipa - Plăcerea de a se antrena 2.6 Specificul procesului de instruire, educare și pregătire în jocul de polo
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
apartenența la alianță. Lărgirea N.A.T.O. reprezenta un pas înainte către obiectivul de bază al Alianței, de creștere a securității și extindere a stabilității în spațiul euro-atlantic. Aceasta nu reprezenta un pericol pentru nimeni. N.A.T.O. va rămâne o Alianță defensivă al cărei ecou fundamental este acela de a menține pacea în zona Euro-Atlantică și de a asigura securitatea membrilor săi. 1. Politica „ușilor deschise”. Îl reprezintă summit-ul de la Madrid din 1997 - eveniment major în istoria Alianței. Elementele definitoriii ale
România în NATO by Mihaela Rauschi () [Corola-publishinghouse/Science/91628_a_92325]
-
era realizată, în termeni identici, în pastorala patriarhală elaborată la scurtă vreme după declanșarea celui de-al doilea război mondial. Justificarea „războiului de apărare” se explică prin faptul că frontul militar se apropia vertiginos de România, armata română adoptând poziții defensive. Preocupat de organizarea postbelică a lumii, Nicodim Munteanu consideră că pacea interstatală are la bază pacea dintre oameni, după cum rezultă din fragmentul următor: „Pentru ca o pace temeinică să se așeze pe pământ între popoare, trebuie negreșit ca aceasta să pornească
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Coajă Costel () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92814]
-
care articulează: „Două linii, două tendințe istorice apar din ce în ce mai clar în evoluția socială. Una este linia progresului social, a păcii și a creației. Cea de-a doua este linia reacțiunii, a asupririi și a războiului”. Ea are și o funcție defensivă, de uz intern, atunci când un conducător comunist se servește de formule stereotipe pentru a răspunde în mod codificat atacurilor detractorilor săi. înainte de orice, limba de lemn servește la camuflarea abisului care se cască între doctrina marxist-leninistă și realitate. Pentru aceasta
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
inevitabil în favoarea propriei burghezii”. Pentru evitarea impasurilor moralismului, el carcaterizează un conflict determinând „condițiile istorice din care rezultă un război, clasele care-l duc și scopul pe care acestea îl urmăresc”, pe atât este de adevărat faptul că „nu caracterul defensiv sau ofensiv al războiului, ci interesele luptei de clasă a proletariatului sau, mai degrabă, interesele mișcării internaționale a proletariatului sunt cele care constituie singurul punct de vedere posibil”. în 1914, Lenin dă întâietate sloganului „transformării războiului* imperialist în război civil
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dispozitive anti-vehicul. Ansamblul este păzit de o „poliție a frontierelor” compusă din „forțe antifasciste încercate”, ea însăși plasată sub comandament sovietic. După părerea experților militari, „zidul de protecție antifascist” este absurd din punct de vedere al rolului său de fortificație defensivă. în absența oricărei funcții strategice și militare, el nu servește decât la încarcerarea cetățenilor RDG, împiedicând atât pe ei, cât și pe cei ai altor țări comuniste să aleagă libertatea. în total, 1.065 de persoane au fost ucise încercând
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la 25 ianuarie 2006, a „unei condamnări internaționale a crimelor regimurilor comuniste totalitare” ce s-a lovit de vii reticențe, chiar și în afara taberei comuniste. Istoricii înșiși au și astăzi păreri divergente în privința analizei pactelor. Dacă unii percep aici prudența defensivă a unui Stalin decepționat de slăbiciunea democrațiilor în fața Reichului în timpul acordului de la Munchen, alții văd îndemânarea strategică a unui expert în contradicții inter-imperialiste care nu renunțase la maxima leninistă potrivit căreia drumul Berlinului trece prin Varșovia, iar dezvoltarea Revoluției mondiale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ca urmare a teribilelor evenimente din 11 septembrie 2001. Una dintre provocări o constituie amenințarea securității naționale în interior și în exterior; o alta - la adresa democrației și societății deschise. În timp ce prima necesită noi sisteme de protecție internă, cealaltă implică acțiuni defensive și ofensive la nivel global. Ambele solicită o perpetuă vigilență, în caz contrar drepturile omului și libertățile fundamentale fiind în pericol de a fi limitate. Dincolo de pretențiile de claritate și fermitate, nimic nu este simplu în această întreprindere. Foarte recent
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
poziție dominantă în Europa prin alianțe destinate să prevină un război de revanșă din partea Franței. În 1879, Germania și Austria au semnat o alianță pentru apărare reciprocă împotriva Rusiei, iar în 1894, Franța și Rusia au intrat într-o alianță defensivă împotriva aranjamentului germano-austriac. Teama (de ambele părți) că cealaltă alianță și-ar propune să schimbe statu-quoul, în timp ce susține că vrea să-l protejeze, a fost unul dintre factorii principali care au condus la conflagrația generală a primului război mondial. Tratatele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care le avea la începutul conflictului. Finalitatea politicii respective este transformarea relațiilor dintre învingător și învins, existente la sfârșitul războiului, într-un nou statu-quo al acordului de pace. Astfel, un război care a fost declanșat de învingător ca un conflict defensiv - pentru menținerea statu-quoului antebelic - se transformă de la sine, odată cu apropierea succesului, într-unul imperialist, purtat pentru obținerea unei schimbări permanente. „Pacea cartagineză”, prin care romanii au modificat permanent relațiile de putere față de Cartagina în favoarea lor, a devenit expresia proverbială pentru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
către pacea mondială. Cealaltă greșeală fundamentală în care sunt predispuși să cadă decidenții în chestiunile de politică externă este opusul celei discutate mai devreme. Confundă o politică a statu-quoului cu una imperialistă. Făcând acest lucru, statul A aplică anumite măsuri defensive ca intenție față de statul B, cum ar fi înarmarea, crearea de baze militare și alianțele. Cel din urmă recurge la riposte, deoarece consideră că primul aplică o politică imperialistă. Aceste răspunsuri întăresc perceperea inițial eronată de către statul A a politicilor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
evitată tendința către un sfârșit catastrofal. Istoria diplomației europene între războiul franco-prusac din 1870 și declanșarea primului război mondial în 1914 ilustrează această situație. După câștigarea conflictului din 1870 și înființarea Imperiului German, politica externă germană a fost în principal defensivă. Era preocupată de menținerea pozițiilor câștigate de Germania în Europa și de contracararea pericolului celebrului cauchemar des coalitions, conform căruia o coaliție ostilă, în special între Franța și Rusia, ar putea contesta poziția respectivă. Tripla Alianță dintre Germania, Austria și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de Germania în Europa și de contracararea pericolului celebrului cauchemar des coalitions, conform căruia o coaliție ostilă, în special între Franța și Rusia, ar putea contesta poziția respectivă. Tripla Alianță dintre Germania, Austria și Italia a fost instrumentul acestei politici defensive. Ea a fost sprijinită și prin Tratatul de Reasigurare, în care Rusia și Germania și-au promis una celeilalte neutralitatea dacă ar fi intrat în război cu o putere neutră. După demiterea lui Bismarck în 1890, Wilhelm al II-lea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
-lea a decis să nu reînnoiască tratatul, mai ales pentru că se temea că reînnoirea lui ar fi înstrăinat Austria și ar fi distrus Tripla Alianță. Ca atare (în 1891 și 1894), Rusia a încheiat un acord cu Franța, cu caracter defensiv, determinat evident de teama față de intențiile Triplei Alianțe. Prevederile Convenției Militare din 1894, în special, anticipau posibilitatea transformării Triplei Alianțe dintr-un instrument defensiv într-unul imperialist. În consecință, trebuia să rămână în vigoare atât timp cât funcționa și alianța. Principalele sale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Alianță. Ca atare (în 1891 și 1894), Rusia a încheiat un acord cu Franța, cu caracter defensiv, determinat evident de teama față de intențiile Triplei Alianțe. Prevederile Convenției Militare din 1894, în special, anticipau posibilitatea transformării Triplei Alianțe dintr-un instrument defensiv într-unul imperialist. În consecință, trebuia să rămână în vigoare atât timp cât funcționa și alianța. Principalele sale prevederi stipulau că: dacă Franța ar fi fost atacată de Germania sau de Italia sprijinită de Germania, Rusia ar fi acordat asistență militară Franței
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Triplei Alianțe. Apoi, frica de dizolvarea acesteia a determinat Germania să înceteze menținerea relațiilor prietenești cu Rusia. În cele din urmă, teama de intențiile posibile ale Puterilor Centrale a condus la apariția alianței franco-ruse. Teama reciprocă dintre aceste două alianțe defensive și insecuritatea generală creată de natura imprevizibilă a declarațiilor imperialiste lansate de Wilhelm al II-lea au inspirat manevrele diplomatice din timpul celor două decade de dinaintea primului război mondial. Aceste manevre au încercat să obțină fie noi combinații care să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
consolida și proteja dominația locală, să obțină o preeminență la o scară tot mai mare și se poate considera în siguranță doar dacă își construiește un imperiu global. Există frecvent în imperialism o forță dinamică, raționalizată în termeni agresivi sau defensivi, care pornește de la o regiune limitată la un continent și apoi la nivel mondial. Imperiul macedonean sub Filip și Alexandru și imperialismul napoleonian intră în această categorie. Pe de altă parte, o politică imperialistă globală, care trezește opoziția unei forțe
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
lui 1940-1941, Marea Britanie era vulnerabilă în fața unei invazii, prestigiul său, depășind de departe puterea sa reală, a fost probabil cel mai important factor individual care i-a descurajat pe germani să-i invadeze teritoriul. Ulterior, menținându-și aparența de putere defensivă, a fost capabilă să capete forță reală. Trebuie remarcat totuși că norocul a venit în ajutorul politicii de cacealma sub forma greșelilor lui Hitler și că această politică nu a fost neapărat aleasă de Marea Britanie, cât impusă ca o măsură
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]