104,572 matches
-
de sine. Orgoliul masculin este inestimabil! Greșesc cumva, domnilor? N-aș prea crede. Tocmai de aceea, el se învrăjbea din ce în ce mai tare, căci primise o sentință aspră și grea, pe care - credea el - nu o merita nicidecum. Dar, cum aceasta era definitivă, iar culpa inexistentă, se gândi să și-o dobândească! Atunci când un gând puternic ne intră-n cap, acesta persistă neobosit și ne subjugă cu stăpânirea lui și, fiind îndărătnic prea din cale-afară ca să mai iasă, singura cale de a scăpa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
poate, nici nu-mi aduc aminte prea bine ce anume am răspuns la întrebările, în general nesuferite, ale judecătorului. La final, Istorisiri nesănătoase fericirii 75 acesta, suflându-și sonor nasul și dregându-și cu greu vocea, mi-a pronunțat sentința definitivă și irevocabilă solemn, cu un glas cât o salvă de tun, pe care nu pot s-o tălmăcească în urechile învinuitului, decât vorbele acestea: douăzeci și cinci de ani de detențiune. Începând din clipa aceea, am devenit deținut și n-am mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
natura, din care răzbătea frumos parfumul teiului de mai, ce îi oferea o aceeași rece resemnare... El simțea același veșnic dor apăsător în conștiință și mistuitor în suflet, pe care fiecare om sensibil îl simte, atunci când se gândește la absența definitivă a cuiva iubit. Totuși, cu putere de stăpânire și cu demnitate sporite, el nu uita deloc să își repete în gând aceste cuvinte, ce îl mai întăreau un dram: „Nu m-am despărțit niciodată de nimeni, nici de cei ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tale odrasle. Și poate că acesta era și motivul pentru care izbucnea cu și mai multă forță dezaprobarea și nesusținerea sa, pe care tânărul le primea cu multă amărăciune și în tăcere, privindu-le ca pe o descurajare clară și definitivă. Însă să înăbuși o idee, punându-i brutal frână încă dinaintea ivirii zorilor ei, nu este, oare, cea mai mare greșeală, pe care o poate face cineva - mai 100 Rareș Tiron ales o mamă - față de tânărul ce clocotește puternic de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se desfășoară câteva luni de zile bune, fără întrerupere deloc, până ce abia cu greu primăvara o mai potolește cât de cât, domolind-o. Iar iarna despre care este vorba acum avea să aibă o înrâurire cu totul nebănuită, brutală și definitivă asupra tânărului Osvald. Se va vedea de ce. În luna ianuarie, adică în luna din iarnă cel mai greu de suportat, făcând o călătorie lungă la niște rude ale lui, pentru că se întâmplase să nu se îmbrace îndeajuns de gros, ca să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dea pe loc măsura imperfecțiunii acelui ceva, deoarece admite clar, încă de la început, neputința depășirii condiției în care se găsește lucrul acela la acel moment. - Ia așteaptă!, îl întrerupse brusc. Vorbele acestea nu înseamnă, oare, doar o condamnare limpede și definitivă la mediocritate?, întrebă ea nelămurită. - Întocmai asta înseamnă, însă un om mediocru, atunci când este înconjurat de alți nenumărați oameni mici, el se vede, de departe, cel mai mare peste ei, tot așa cum un om mare nu este mare, decât atunci când
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
viața sa, din care nu se pricepea nici cât negrul de sub unghie cum să iasă. Avea o stare de spirit jalnică, nu mai nădăjduia în nimic bun acum și se simțea aproape ca și compromis. „Și, dacă cumva, în loc de salvarea definitivă, va veni catastrofa definitivă pentru mine?”, tot rostea dânsul în gând. Pe scurt, se găsea într-o stare sufletească complicată. Până și de Sfânta Slujbă, la care tocmai participase, era dezamăgit și scârbit în suflet. Aceasta mai tare îl plictisise
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu se pricepea nici cât negrul de sub unghie cum să iasă. Avea o stare de spirit jalnică, nu mai nădăjduia în nimic bun acum și se simțea aproape ca și compromis. „Și, dacă cumva, în loc de salvarea definitivă, va veni catastrofa definitivă pentru mine?”, tot rostea dânsul în gând. Pe scurt, se găsea într-o stare sufletească complicată. Până și de Sfânta Slujbă, la care tocmai participase, era dezamăgit și scârbit în suflet. Aceasta mai tare îl plictisise și îl mohorâse, neputând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nouă! Văzând limpede asta, din ochii amândurora țâșniră și mai multe torente de lacrimi, ce li se rostogoleau peste obraji în jos, unele peste altele. Cu blândețe, Victoria își bătu părintește fiul pe creștet, în semn de reconciliere totală și definitivă. Ei se strânseră în brațe cu putere unul pe celălalt, rămânând nemișcați într-o stare mai mult decât minunată, cu trupurile strâns lipite, cu sufletele etern unite! „Și totuși, poate chiar există înger păzitor...”, mai gândi Șerban încrezător. august, 2013
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
este inalienabil: bunătatea umană. Pentru a fi atent cu cel de lângă tine nu ai nevoie nici de bani, nici de timp, nici de motivații suplimentare. Aceasta ar trebui să ne fie singurul etalon etic. Cu vreo două săptămâni înaintea întoarcerii definitive în România, am mers în oraș cu autobuzul. Trebuie să va spun că sistemul de plată din Japonia s-ar prăbuși în câteva zile dacă ar fi transplantat în România, pentru că se bazează direct pe încrederea și pe spiritul civic
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fața plină de sânge cu mâneca, și-a revenit, reluând atacul asupra lui Zombo, strigând: -Predă-te, zdrențărosule! Nu mai ai pe nimeni. Zombo nu ceda, lupta continua. Cei doi se învârteau, fiecare pândea pe celălalt, pentru a-i aplica lovitura definitivă. -Ai să mori de gât cu mine! strigă Zombo. -Asta doar tu s-o crezi, mojicule! a răspuns Uran. Când a văzut Uran că Zombo a obosit, din două mișcări i-a înfipt paloșul în pulpa unui picior și, repetând
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
zeci de ani am putut studia Biblia și Tradiția, filozofia și teologia, iar acest lucru mi-a umplut viața. Rezultatele se pot vedea în cărțile mele. Una din ele se referă la "Simbolul apostolic": profesiunea credinței care, în forma sa definitivă, există doar începând cu secolul al V-lea. Cine este interesat să cunoască mult mai exact cele douăsprezece articole de credință (cum ar fi, de exemplu, nașterea feciorelnică, coborârea în infern, înălțarea la cer...), înțelese în lumina Sfintei Scripturi și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nivel global -, cât mai ales să poată păstra sensul vieții și să-i dovedească valabilitatea în toate crizele, iar în anumite circumstanțe să-l poată căuta și găsi din nou. Pentru ca acest lucru să se înscrie în perspectiva unui sens definitiv, final, care să includă moartea și să-i dea un sens acesteia. Iar în această privință știu că nu sunt de unul singur. Știu că multe alte persoane, ca și mine, simt o dorință sufocantă de dreptate definitivă, de pace
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
unui sens definitiv, final, care să includă moartea și să-i dea un sens acesteia. Iar în această privință știu că nu sunt de unul singur. Știu că multe alte persoane, ca și mine, simt o dorință sufocantă de dreptate definitivă, de pace eternă și fericire durabilă. Poate fi îndeplinită o astfel de dorință? Iată o întrebare la care voi încerca să răspund în următorul capitol, dedicându-mă problemei fundamentului vieții. Capitolul 5 Fundamentul vieții "Ce știu despre Dumnezeu și despre
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Aristotel despre un motor prim și un scop al tuturor lucrurilor, sau la Plotin și al său concept de Unu. Totul un non-sense, lipsit de sens? Și imensa nostalgie a omului față de pacea eternă, față de un sens ultim, o dreptate definitivă trebuie într-adevăr să fie respinsă? Nu am nimic împotriva faptului că se critică "metafizica", dacă aceasta este înțeleasă ca un fel de "lume înapoiată" sau ca o "suprastructură" condiționată de interese. Și nu am nimic nici împotriva faptului că
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
respect în fața unei statui a lui Buda, înaintea căreia budiștii se închină. Buda Gautama prin intermediul iluminării, a atins Nirvana care este accesibilă încă din această viață -, iar după aceea a mai trăit ani buni în calitate de Trezitul, Iluminatul, până când atinse Nirvana definitivă, Parinirvana, printr-o moarte absolut normală. Trăise, deși nu fără durere și suferință, o viață armonioasă și încununată de succese, în sensul cel mai clar și serios al expresiei, la sfârșit fiind respectat de cei puternici; doctrina lui se răspândise
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a fost supus suferinței extreme a abandonului de către oameni și Dumnezeu, atunci și cel ce urmează exemplul său, pe baza unei credințe raționale, nu va muri. Într-adevăr, doar credința îmi dă speranța că suferința nu este realitatea ultimă și definitivă. Și eu consider că realitatea ultimă este speranța unei vieți lipsite de durere, o viață pe care nici eu însumi, nici societatea oamenilor nu va fi vreodată în măsură să o realizeze, dar pe a cărei împlinire o pot spera
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nr. 11 din 31 iulie 1990, singura formă de adopție recunoscută în această ordonanță este cea închisă. Adopția internațională este acum și mai mult facilitată, prin procedura impusă. Astfel, dacă pentru familiile adoptatoare din România se cerea ca anterior declarării definitive a adopției, copilul să fie încredințat o perioadă familiei și monitorizat, pentru adoptatorii din celelalte țări această perioadă nu se solicita. Un act important pentru întregul sistem de protecția a copilului este Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26 din
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
negativ pe care îl are asupra dezvoltării copiilor. Cu toate acestea, pentru mulți copii formele alternative de protecție, în familiile substitut nu sunt considerate eficiente sau au eșuat în protejarea lor. Mulți dintre ei nu sunt adoptabili, măsura de protecție definitivă stabilită fiind reintegrarea în familie. Nici atunci însă când în numeroase rânduri reintegrarea eșuează sau nici un membru din familie nu se mai interesează de ei măsurile din planul individualizat de protecție nu se schimbă. Astfel copiii petrec o lungă perioadă
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
din dosarele de adopție, înregistrate în cadrul Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din țară. Am operat cu trei criterii de selecție a documentelor: Un prim criteriu a fost cel temporal. Ne-am oprit asupra cazurilor de adopție declarate definitive în perioada ianuarie 2005 iunie 2008, încheiate în baza Legii nr. 273 din 21 iunie 2004 privind regimul juridic al adopției. Rațiunea pentru care am făcut această selecția a fost aceea că, noile reglementări, introduse în special de normele metodologice
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Brașov. O situație similară a fost și pentru aria culturală Harghita Covasna. La nivelul celor șase județe am realizat o analiză exhaustivă a documentelor din dosarele puse la dispoziție de către DGASPC-uri. Am avut în vedere cazurile de adopție declarate definitive. În final, numărul de dosare de adopție la care am avut acces și care au intrat în analiză a fost de 121. În 112 dosare s-a făcut referire atât la mame cât și la tați adoptatori, iar în 9
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
apărat într-un mod extravagant în fața Consistoriului Mitropolitan. Întrebarea care se pune față de această întâmplare este dacă Arghezi se referea la aceeași persoană cu cea a arhimandritului. Lipsa altor surse asupra acestei întâmplări nu poate duce însă la o concluzie definitivă (de pildă, la 1911, Șerboianu nu mai era student, ci ierodiacon, după cum precizează Arghezi întrebarea este dacă nu cumva Șerboianu intervenise pentru a îl apăra pe acel student sau era vorba chiar de persoana sa). Conform altor surse, Calinic I.
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
continuându-și fosta viață terestră, ca suflet, într-o altă lume mai bună șu superioară celei de aici, ceia ce-l îndeamnă la meditație și rugăciune. Ceva mai mult încă. În puterea obișnuinței, nu se poate deprinde cu ideea dispariției definitive a cadavrului său după moarte și sub înrâurirea magică a renașterii naturii în primăvară, i se pare că trupul celui dispărut va reînvia și el, așa cum va fi odată și odată. De aici au născut multele și frumoasele concepții despre
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
odată și odată. De aici au născut multele și frumoasele concepții despre "lumea cealaltă", despre suflet și trup, cum și diversele monumente funerare și opere de artă. Creștinismul, vorbind despre moartea fizică a omului, o socotește nu ca o dispariție definitivă, ci pur și simplu un somn vremelnic, după care va urma strălucita înviere a tuturor corpurilor. Marele și învățatul Apostol Pavel vorbind despre cei morți zice: Fraților! Nu voiesc să nu știți voi despre cei ce au adormit (au murit
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
arcelor, pe întreaga suprafață a zidurilor pronaosului, un arhipelag al morții. Să nu ne lăsăm înșelați: împroșcăturile de ciment ce împrăștie în cele patru colțuri, asemenea unor mădulare dislocate, fragmentele mărturisirilor, bunelor vestiri și botezurilor nu sunt provizorii: este starea definitivă a locurilor care ni se înfățișează sub aparența consternantă a acestei semnificații sfărâmate, a acestei unități plastice făcute fâșii, pulverizate. Ce se petrece? În virtutea progresului său teoretic nedefinit, știința oferă astăzi posibilitatea, grație diverselor metode comparative, de a data un
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]