31,403 matches
-
pe mine mă cheamă Ionel, îmi plăcea tare mult acea bucată de citire. Invățătorul nostru pe care Călugărul îl chema a pus-o pe colega Vaida Floare să citească lecția "Ionel", aceasta întorcând capul spre mine și arătându-mă cu degetul a bufnit în râs. Eu nici una nici alta am scos mingea din bancă, și, zbang, am aruncat-o drept în frunte la colega Vaida. Invățătorul a luat virgașul (o nuia groasă ca degetul) și mi-a tras 4 la palmă
SATUL MEU NATAL de IONEL CADAR în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/ionel_cadar_1422796178.html [Corola-blog/BlogPost/376062_a_377391]
-
capul spre mine și arătându-mă cu degetul a bufnit în râs. Eu nici una nici alta am scos mingea din bancă, și, zbang, am aruncat-o drept în frunte la colega Vaida. Invățătorul a luat virgașul (o nuia groasă ca degetul) și mi-a tras 4 la palmă de s-au cunoscut urmele și o săptămână. Mi-aduc aminte, cum, de Crăciun, umblam a cucuța, umblam cu colinda din casă în casă, ori cât de mare era zăpada. Primeam de la cei
SATUL MEU NATAL de IONEL CADAR în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/ionel_cadar_1422796178.html [Corola-blog/BlogPost/376062_a_377391]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > NECESITATE Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Simt nevoia să mă atingi, să te simt aproape în fiecare deget de clipă, să ni se atingă sufletul în întinderea splendorilor, în întinderea dezastrelor, până la marginea temerilor, până în centrul bucuriei, de parcă din atingerea noastră s-ar naște lumea , într-o prelungire a sinelui dintr-unul în altul, de la reper până la poziția
NECESITATE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1480252027.html [Corola-blog/BlogPost/384263_a_385592]
-
lumină... Bunica cu năframă neagră, Cu părul nins și fața blândă, Stă aplecată pe răzorul, Ce n-a lăsat-o-n veci flămândă... Se bucură de-a mea venire, Îi joacă lacrima-n priviri, Și tremurând mi- atinge chipul Cu degetele ei subțiri... Mă ia de mână și mă duce Să îmi arate bătătura... E plin de maci și margarete, Căci darnică a fost natura! Privesc în jur la pomi, la flori, ... Citește mai mult Pe dealul cu livadă verde,Revăd
GABRIELA MUNTEANU by http://confluente.ro/articole/gabriela_munteanu/canal [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
în lumină...Bunica cu năframă neagră,Cu părul nins și fața blândă,Stă aplecată pe răzorul,Ce n-a lăsat-o-n veci flămândă...Se bucură de-a mea venire, Îi joacă lacrima-n priviri,Și tremurând mi- atinge chipulCu degetele ei subțiri...Mă ia de mână și mă duceSă îmi arate bătătura...E plin de maci și margarete,Căci darnică a fost natura!Privesc în jur la pomi, la flori,... II. ÎN VEȘNICIE...ÎNVĂȚĂTOR, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția
GABRIELA MUNTEANU by http://confluente.ro/articole/gabriela_munteanu/canal [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
să-și țină gura, limba, cum să răspundă la ce face partenerul în brațele căreia se afla. Cu o mână îi mângâia sânul și cu cealaltă cobora, mângâindu-i abdomenul spre solduri, apoi îi alinta mătasea crescută rar și, când degetul acesteia a ajuns să cerceteze scoicuța surorii mai mici, mângâindu-i țâmburușul, aceasta se retrase brusc și fugi de lângă Eleonora. - Nu mai vreau. Lasă-mă în pace. Maria, în ciuda lipsei de experiență, sub mângâierile surorii mai mari, simțea cum ceva
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1389789314.html [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
țâmburușul, aceasta se retrase brusc și fugi de lângă Eleonora. - Nu mai vreau. Lasă-mă în pace. Maria, în ciuda lipsei de experiență, sub mângâierile surorii mai mari, simțea cum ceva începea să o furnice prin tot corpul, iar când a simțit degetul surorii că-i mângâie țâmburușul, parcă a fost electrocutată, de aceea a și fugit din îmbrățișarea ei. Nu putea să-și explice ce s-a întâmplat. Scăpată din brațele mijlociei, putea acum să-și dea seama că totuși i-a
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1389789314.html [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
la urmă, hai să ne roim, că nu prea mai e rost aici de cireșe! Într-adevăr, paznicii convoiului tăbărâseră pe bieții noștri cireși, îi ciopârțiseră, își înfundau sacii pentru provizii, unii se hârjoneau, țintindu-se cu sâmburi lansați printre degete. La un moment dat, un Feldwebel înalt, o adevărată gorilă, se apropiase de noi cu pași largi, fulgerele în formă de S îi străluceau pe guler. Ținea în palma lată o grămăjoară de fructe alb-roșietice, pe care și le vâra
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1491751360.html [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
hai? a răcnit ca turbat la mine. Porcul a găsit că subalternul său se manifesta exagerat. Schweig mal, Johann! a poruncit încruntându-se. Ce e cu gălăgia asta? A spus că au rămas în pană! m-a arătat Mopsul cu degetul. Unde? s-a interesat Porcul. Dracu’ știe, pe drum pe-aici... Verificați, a dispus imediat șeful convoiului. Ce p...a mea ați păzit până acum? prindeți-l și pe celălalt. Dar repede, că nu avem timp de zăbovit. N-au
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1491751360.html [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
La începutul legăturii De amor.A continuat Cu legătură și cu scrisul. Femeie bine, cu farmec Și deșteaptă; el ,un bărbat Chipeș, solid, impunător. Drumurile li s-au încrucișat, Căile lor s-au împletit. Trupul i l-a domesticit, Sub degete i-a vibrat, În suflet i-a pătruns. A învățat-o ce e tandrețea, Ce e voluptatea. Jurnalul i l-a dat. Un portret i-a lăsat. El la piept le-a păstrat Zi de zi a citit, Zi de
JURNALUL EI de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 by http://confluente.ro/adina_rosenkranz_herscovici_1438755596.html [Corola-blog/BlogPost/380221_a_381550]
-
se ascundea, cu modestie, sub o puzderie de pseudonime, în paginile publicațiilor. Câtor ucenici ai Cuvântului nu le-a aurit leagănele! Câtor torțe ale Muzelor nu le-a vegheat arderea! Câtor candele ale destinelor nu le-a șters, cu buricele degetelor împreunate la scris, ca într-o mută rugăciune, lacrima! Erudit și carturar? Înger păzitor al Mitropoliei Olteniei, care s-a sfiit să îi trimită o floare la Timișoara, la îngropăciune? Domnul Firescu Alexandru a fost creștinul care nu dăruia. Se
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Ferestre_in_constiinta_veacului_recenzie_la_volumul_povesti_muritoare_de_jianu_liviu_florian_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
sunt la mare căutare. Împresurat cu destulă sare, piper, chiar și ardei iute, sarcastic, umoristic, șarjant, ca un duel cu un adversar nevăzut și cu atât mai ispititor, pamfletul este gustat de toată lumea pentru că izvorăște din realitatea imediată și pune degetul pe rană. Degetul altuia, desigur. Și mâna altuia, fără doar și poate, care scoate castanele din foc. Dar e destul de gustat, se râde la el, în hohote, ori mânzește, pe sub mustață. Sau pe înfundate. Depinde pe cine vrei să înfunzi
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Ferestre_in_constiinta_veacului_recenzie_la_volumul_povesti_muritoare_de_jianu_liviu_florian_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
căutare. Împresurat cu destulă sare, piper, chiar și ardei iute, sarcastic, umoristic, șarjant, ca un duel cu un adversar nevăzut și cu atât mai ispititor, pamfletul este gustat de toată lumea pentru că izvorăște din realitatea imediată și pune degetul pe rană. Degetul altuia, desigur. Și mâna altuia, fără doar și poate, care scoate castanele din foc. Dar e destul de gustat, se râde la el, în hohote, ori mânzește, pe sub mustață. Sau pe înfundate. Depinde pe cine vrei să înfunzi. Cert este că
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Ferestre_in_constiinta_veacului_recenzie_la_volumul_povesti_muritoare_de_jianu_liviu_florian_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
existențial” din care „punem careuri întregului făcut bucăți/ și adunăm [...]întruna durerea despărțirii noastre.” Da! Templu este măreția misterioasă a cuvântului poetic, dar și a Cuvintelor profane: „Ca un brici cu lama tocită/ cuvântul a mai retezat/ o urmă din degetul mare, care/ arată spre lume acuzativ./ Mormane de cuvinte moarte/ se-nalță pană sub ferestre ude/ așteptând să-nfunde rigolele/ în timpul ploilor erotice.” Foarte frumos moment și manieră de a înfrunta o lume bârfitoare de iubiri profane. Și iubirea este
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 by http://confluente.ro/Ioan_toderita_doua_cart_ioan_toderita_1377432618.html [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
de libertate a dezbaterii vremii (timpului) bune (bun) de făcut copii: ploaia erotică. Optând forma romantică, m-aș alătura poetului cu sărmana mea conciziune a acestei teme: „Cu un brici cu lama de frunză/ tai tăcerea ce mă acuză/ Urma degetului arătător/ odihnește-n ochii lor/ Mormane de cuvinte stau la sfat/ și se-nalță, sub fereastra rece/ Așteptarea morții sfârșește curat./ Cu diluvii lumea schimbă omu-n pește”. Sunt adeptul frumosului relativ. Relativ la gust. Al gustului dirijat de intelect. Frumosului acceptat
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 by http://confluente.ro/Ioan_toderita_doua_cart_ioan_toderita_1377432618.html [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
chemat în judecătă pe Ionel pentru pensia alimentară.A venit la tribunal cu o pungă de covrigi penru aia mică, care n-avea încă nici un dinte; glasul sângelui a țipat și copila i-a zâmbit și i-a prins un deget cu mânuța ei de pui de om...Ionel se emoționase atunci și păreri de rău îl inundaseră...dacă e copilul lui , ce păcat mare a făcut! S-au împăcat și au plecat acasă să își vadă de familie și viață
GENŢIANNEBLUE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 by http://confluente.ro/Gentianneblue.html [Corola-blog/BlogPost/348146_a_349475]
-
mine. - E la braț cu Mioara Izverna, a adăugat un altul. - Bunicule! - am auzit-o pe Catincuța. Uite, știu și eu să înghit această bilă! Și nepoțica schița gestul de a înghiți bilă de cauciuc pe care o palmă între degetul mare și podul palmei, iar cu limba umflă falca, creandu-mi impresia că are bilă în gură. După care înghiți mimând. - Bravo! Ai învățat ceva... Întunericul se lașase peste oraș. Drumul spre casă ne alunecă sub tălpi. Vârcolacii Bătrânul Costică
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 by http://confluente.ro/Povestiri_pentru_copii_al_florin_tene_1344922780.html [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
repetat de ,,convivii de piatră“ de opt ori în 14 rânduri de text. Doamne, cât de repede se poate luneca pe panta rasismului, a extremismului... Culmea ironiei dramaturgului față de stirpea bărbaților, candida chelnerița Daisy (Iulia Lazăr-Bleonț) este cea care pune degetul de rană: ,, Dar v-am spus că aici nu-i nimeni rasist. Ați deplasat problemă, aici e vorba pur și simplu de-o pisică strivita de-un pachiderm. Mai precis, de un rinocer.“ Ipoteza lui Botard (Constantin Cicort, cu aceeași
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu by http://uzp.org.ro/primul-spectacol-robert-wilson-romania-rinocerii-dupa-eugen-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
Turme de rinoceri... Rinocerii! Rinocerii!“. Interludiul care face tranziția la actul III constituie, de asemenea, un segment inventat pe deplin de Robert Wilson. De astă-dată, din mlaștină răsare o singură căpățâna hidoasa, care perorează despre felurile de rinoceri: ,,...Au trei degete. Rinocerul de Singapore... Rinocerul african sau cu buza spartă... Rinocerul cu armura din Orientul Mijlociu... Rinocerul alb... Rinocerul asiatic... deget de 16,62 cm... aleargă cu o viteză de 45,63 km/ oră, adică 12,4 m/secundă...“ Actul III. Scenă
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu by http://uzp.org.ro/primul-spectacol-robert-wilson-romania-rinocerii-dupa-eugen-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
deplin de Robert Wilson. De astă-dată, din mlaștină răsare o singură căpățâna hidoasa, care perorează despre felurile de rinoceri: ,,...Au trei degete. Rinocerul de Singapore... Rinocerul african sau cu buza spartă... Rinocerul cu armura din Orientul Mijlociu... Rinocerul alb... Rinocerul asiatic... deget de 16,62 cm... aleargă cu o viteză de 45,63 km/ oră, adică 12,4 m/secundă...“ Actul III. Scenă e dominată de fereastră imensă, de pe fundal, si de vocea tunătoare cu care Ilie Gheorghe rostește (în numele Autorului) strigătele
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu by http://uzp.org.ro/primul-spectacol-robert-wilson-romania-rinocerii-dupa-eugen-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
disperare fără margini a unui suflet, în agonie. Șoptea pierdut, cu capul între palme: Nu e posibil! Deșire nu ar fi ascuns un lucru atât de grav. A gemut el, strângând spasmodic în mâini spătarul scaunului, de i se albiseră degetele. Cine e ticălosul și să nu-mi spuneți că era un prieten al ei. Sunt gata să vă ascult domnule, dar să știți că ea nu avea un astfel de prieten. Îi cunosc prietenii și nu este niciunul capabil de
PARTEA A II-A( CONTINUAREA LA ,,PETRECERE NEFASTĂ 11 -ROMAN ÎN LUCRU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1487627791.html [Corola-blog/BlogPost/375439_a_376768]
-
ce se mai putea repara cu starea sa fizică, Săndica încercă să facă câteva exerciții de gimnastică aerobică. Trase adânc și cu putere în piept aerul, ridica brațele deasupra capului, se ridica pe vârfuri apoi se aplecă și-și atinse degetele de la picioare, repetând mișcarea de mai multe ori. Era mândră că reușise, la cât de leneșă devenise în ultimul timp și cât de tare o dureau mușchii gleznelor de la coborâtul de pe munte, să facă și aceste câteva mișcări. - Tu cum
LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1403412337.html [Corola-blog/BlogPost/343080_a_344409]
-
și este rodul a zece ani de călătorie la Petroșani pentru a viziona spectacolele de la Teatrul Dramatic I.D.Sârbu, unde era director prietenul Dumitru Velea, scriitor, poet și dramaturg de o mare finețe. Când ne naștem Dumnezeu ne pune cu degetul pe frunte o pecete,pe care noi o numim destin. În limita acestuia fiecare dintre noi ne jucăm rolul primit.Oamenii de știință spun că pecetea pusă de Dumnezeu se numește ADN. Însă acest rol îl putem modifica, nu în
CRITICA LITERARĂ DĂ CONTACTUL CU OPERA CA LUCRU ÎNFĂPTUIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/Critica_literara_da_contactul_cu_opera_ca_lucru_infaptuit.html [Corola-blog/BlogPost/369279_a_370608]
-
Acasa > Orizont > Selectii > PYGMALION Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 395 din 30 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Pygmalion Gândurile au luat-o razna în timp ce mâinile mele pipăie cu degete de lună trupul tău violin. Le port și culeg vibrațiile armonizând între noi și le prefac în albastră lumină de cântec. Încet te respir cu miresmele tale, apoi te plămădesc în azimă și te coc în țestul inimii, ca să te
PYGMALION de LEONID IACOB în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Pygmalion_leonid_iacob_1327951473.html [Corola-blog/BlogPost/340631_a_341960]
-
și să nu te temi de urmări? O meserie cu ifos, însă subjugată. - Totuși... - Nici un «totuși»! Poți cultiva floricele în rândurile tale, poți emancipa sau camufla o indicație, însă mizeria comenzii, aceeași mizerie dintotdeauna, rămâne. Excepțiile le poți număra pe degete. Iar cei ce ies din rând pătimesc... Și tare mă tem că nu suntem decât eroi ai unor cauze perisabile, caduce odată cu trecerea timpului. Unica salvare a sufletului nostru: avem adesea orgoliul lucrului bine șlefuit. Scribul rămâne scrib, în secolul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/in-balansul-vremurilor/ [Corola-blog/BlogPost/93101_a_94393]