28,239 matches
-
spirituale care i-au absorbit. N-ar fi corect să limităm aceste preocupări, cultura adică, la cititul cărților. Problema mea e alta: de a-i convinge pe cei care nu citesc că merită s-o facă. Să le sugerez mai degrabă ce pierd dacă nu citesc decît ce cîștigă citind. De cîștigat nu cîștigă mare lucru. Și în orice caz nu ceva cuantificabil, care să poată fi măsurat, cu alte cuvinte, în termeni preciși. Și, apoi, n-am nici o șansă dacă
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
reproș și admirație în egală măsură. Lui Kermode, unele expresii, monologuri, replici îi displac teribil; altele îl încîntă. Și pe unele și pe celelalte le discută, le reașază într-un context istoric, le problematizează cu instrumentele unei retorici istorice mai degrabă decît ale unei stilistici contemporane, în nădejdea că în final vom avea o înțelegere mai nuanțată a operei celui care pentru mulți, mulți critici, fie că o recunosc sau nu, înseamnă Literatura. Principalul aliat al lui Kermode este Ben Jonson
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
de Arghezi. Același univers cariat, pustiit de frisoane, caduc și atroce în același timp - latențe din care "supurează" la suprafață un fel de horror sacrum. Tensiuni încriptate ermetic în frază forțează orizontul de așteptare al lectorului de azi, obișnuit mai degrabă cu organizarea inteligentă și controlată de idei a lui Ioan Es. Pop, de pildă, sau cu revolta outspaken a-mai-tânărului Marius Ionuș. Metafora din Călăuza e pe cât de originală, pe atât de debusolantă. Plastică și extrem de imaginativă, încearcă decuparea din contingent
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
misticii creștine și frumoasa simbolică a cifrei trei să-l fi inspirat pe șeful de cabinet, pentru că alte motive (constituționale ori tradiționale) de a se da în stambă n-a prea avut. Am impresia că dl. Năstase a dorit mai degrabă să palpeze mușchiul mereu imprevizibil al oamenilor din propriul partid, decât să înfățișeze populațiunii ocupate cu ochirea șteviei și ocrotirea urzicii marile sale isprăvi. Isprăvi pe care nu le dorim nici dușmanilor cei mai înfocați ai țării! Indiferent de ce-
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
de la Sidex; se spune că izbucnirea scandalului Reșița l-a făcut să se răzgândească și să treacă la privatizarea accelerată a unuia dintre cei mai grozavi bugetofori din Europa!) Așadar, fermitatea de ultim moment a d-lui Năstase e mai degrabă reflexul spaimei de a înfrunta dezastrul, decât al unei decizii politice raționale. Gestul său a fost întâmpinat, după cum spuneam, cu mârâituri înfundate de către "vechea gardă" a partidului. Jucând încă un rol impresionant în PDSR, bătrânii iliescieni nu se vor da
Țara puciurilor liniștite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16222_a_17547]
-
despre de-ale gurii. În romanele dumneavoastră numărul personajelor feminine complexe, subtile, cultivate și pline de viață - aș putea adăuga chiar, șturlubatice, pentru că păreți să vă placă făpturile șturlubatice - depășește cu mult numărul personajelor masculine echivalente (personajele masculine sînt, mai degrabă, rigide, fără trăiri zguduitoare). Ce să înțelegem de aici? Că nu-mi plac bărbații, dar ador femeile. Tată n-am avut - am fost crescut numai de femei. Încerc eu acum să scriu un roman cu bărbați, dar nu știu dacă
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
ale politicii românești. În care bibliotecă din România putem găsi toate cărțile dumneavoastră? Nu știu. Se plîng oamenii ca nu le găsesc... poate că le fura Securitatea să le dea cadou. Cărțile dumneavoastră cresc unele din celelalte ori aveți mai degrabă niște teme fundamentale în jurul cărora dezvoltați substanța cărții? Temele le observ abia după ce cărțile au fost scrise, dar alții-s mai buni la acest fel de joc. Fără să mai trudesc la clasificare, pot să spun, da, cărțile cresc una
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
a doua. Gelu Colceag a găsit soluția unei tratări armonizate, slujindu-se și de foarte sugestiva scenografie. Dificultăți a întâmpinat însă, după cât se poate bănui, atunci când a fost să alcătuiască distribuția. Aici nu mai putem vorbi de armonizare ci mai degrabă de discrepanțe și inadecvări. Interpreții tineri nu conving nici unul și cel mai puțin interpreta Mașei. Este frumoasă, ce e drept, și are voce, dar e crispată și exterioară. Frământările ei sunt strigate. Actorii maturi, în schimb, Simona Bondoc, Ilinca Tomoroveanu
Un Protasov memorabil by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16238_a_17563]
-
vei găsi între paginile ei nici coerența unei realități odihnitoare, nici tertipurile unui limbaj cu care s-a obișnuit literatura contemporană, și până la urmă - poate nici un fel de răspuns la zecile de întrebări ale conștiinței postmoderne. E de descoperit mai degrabă un gen aparte de ficțiune, care își dezvoltă din resurse intime un suflu puternic până la ultima pagină, ca o "încercare de a asigura continuitatea unui vis și așa fără noimă, dar pompând impresia copleșitoare că pe urmă nu mai e
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]
-
-l faci cu cineva anume? Nu. Dar duc cu mine un personaj aproape real, o formă pe care nu știu dacă o voi concretiza: gramatica limbii române. Poate apuc să fac un spectacol cu acest personaj. Un regizor este mai degrabă generos sau mai degrabă egoist? Un regizor este generos. Altfel nu se poate. Teatrul este o creație colectivă, al cărei efect final - care nu este numai spectacolul - este posibilitatea de a face, ce rămîne înăuntrul celor ce lucrează împreună. Ca
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
anume? Nu. Dar duc cu mine un personaj aproape real, o formă pe care nu știu dacă o voi concretiza: gramatica limbii române. Poate apuc să fac un spectacol cu acest personaj. Un regizor este mai degrabă generos sau mai degrabă egoist? Un regizor este generos. Altfel nu se poate. Teatrul este o creație colectivă, al cărei efect final - care nu este numai spectacolul - este posibilitatea de a face, ce rămîne înăuntrul celor ce lucrează împreună. Ca un cor cu un
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
tempo-urile rapide, ci mai ales de incisivitatea ritmurilor și de diversitatea culorilor timbrale folosite cu peniță fermă ca într-o gravură de secol 18. Marșul funebru articulat cu sobrietate în nuanțe gradate fin are o dimensiune lirică, sublimată mai degrabă decât dramatică, iar finalul încheie ciclul simfonic nu fără momente spectaculoase, însă păstrând tot timpul cumpăna estetică a clasicismului. Să mai adaog că auzul este mângâiat de calitatea sound-ului orchestrei, de maleabilitatea cu care se desfășoară scara intensităților, consistente în
O reușită by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16260_a_17585]
-
i-a inspirat pe cei trei scenariști, mai puțin interesați de stricta respectare a istoriei, cît de ilustrarea nobilelor sale convingeri stoice, demne de a fi repuse în circulație. Măcar pe ecran! Suflul eroic (care, într-adevăr, apropie filmul mai degrabă de modernul Braveheart decît de clasicul Spartacus) se impune printr-o simplă formulă de salut între camarazii de arme: "Putere și onoare!". Russell Crowe și-a adjudecat premiul de interpretare pentru că a izbutit într-un mod defel spectaculos să parcurgă
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
conștientă a poemului nu pledează în favoarea ei. E nevoie, așadar, s-o vedem înfruntînd nu doar celelalte materii productive imaginar, ci și celelalte registre ale poemului. Vocația ei fantasmatică se relevă cu adevărat acolo unde ea lucrează fără contract, mai degrabă în ilegalitate decît cu investitură și mai curînd boicotată decît programată". Aventura apei ajunge astfel a reflecta nu doar natura imaginarului pillatian, ci și ambiția hermeneutului său. Apa își descoperă o valență lirică în planul critic! Un exemplu mai potrivit
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
cele două elemente ale combinației. Voi reveni la ele, după un ocol pe care-l cred necesar în lămurirea problemei înseși a nevoii de autodefinire care apare în anumite culturi. Tony Judt e de părere că Europa Centrală e mai degrabă un concept decît o realitate cu granițe determinabile (sau, cu atît mai puțin, unanim admise), unul din acele concepte care le fac trebuință, bunăoară, fizicienilor ca să descrie atomul sau astronomilor ca să descrie unele fenomene din univers la care nu au
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
gesturi romanțioase riscate, dar și o admirație invidioasă oarecum pentru cei ce fac astfel de gesturi, totuși. La fel ca Fowler în The Quiet American, Jonathan "câștigă" în final, dar se simte ca și cum ar fi eșuat. Cred că e mai degrabă un roman despre morală și valori decât despre politică sau credință ca atare. L.V.: Romanele dvs. iau cititorul prin surprindere, îi demonstrează că gustul romanțios e desuet. Vă propuneți să surprindeți lectorul? E surpriza un scop major? D.L.: Consider că
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
pe care unii îl poartă în loc de indispensabili și de care Funar își freacă prin parcuri turul pantalonilor, un alt expozant, să-i zicem Matei, dar, spre a fi expliciți, să-i spunem și Câlția, a realizat o instalație simplă, mai degrabă o instalație psihologică decît una obiectuală, cu sfîntul tricolor, da data aceasta avînd registrele așezate pe orizontală, peste care a suprapus stema Ungariei. Ceea ce s-a întîmplat mai apoi, nu este greu de bănuit. Instalația lui Matei s-a transformat
Victimele tricolorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16262_a_17587]
-
incredibilă. Exprimându-se ca un automat - se zvonește, în mediile politice, că oricum va fi schimbat cât de curând, în virtutea faptului că soția sa ar fi implicată în ceea ce presa numește "Filiera SINTOFARM" a drogurilor - generalul Zaharia a părut mai degrabă o Mafaldă decât un polițist al statului român. Dând nu doar informații contradictorii, ci și mincinoase, el a dovedit cât de mare e deruta polițiștilor plătiți cu bani serioși pentru a ne asigura liniștea. Prins cu minciuna în sac, generalul
Împușcături în cutia Pandorei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16291_a_17616]
-
se apropie de suta de zile de grație, criticile la adresa sa devin tot mai acide. Premierului i se reproșează gafe, iar disponibilitatea sa de a se întîlni cu presa nu mai e privită ca o dovadă de transparență, ci mai degrabă drept o probă de orgoliu personal al prim- ministrului. Pe de altă parte, însă, la această oră Adrian Năstase se află pe primul loc în topul personalităților în care au încredere românii. Asta dacă dăm credit sondajului realizat de IMAS
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16288_a_17613]
-
de fapt despre proză) și despre imperioasa nevoie de "situare" a prozatorilor, mai ales a celor "recuperați". La afirmația lui Al. George cum că se simte mai apropiat de "generația războiului" decât de "leatul" său, Cornel Regman observă că mai degrabă este vorba despre o "înrudire cu Șerban Cioculescu, urmaș direct al școlii lovinesciene, prin pasiunea pentru glosarea faptelor de istorie literară (...), cu precizarea că la înaintaș, implicarea susținută a eului, cu toate ale sale: orgolii, resentimente, incriminări, joacă un rol
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
însă adevărat că nici numărul respectiv al Dilemei nu a făcut ca această distincție indispensabilă să transpară cu suficientă claritate. Pe prima pagină a revistei, titlul, cu litere de-o palmă, EMINESCU, îl face pe cititor să se aștepte mai degrabă la vreun număr festiv, dintre cele cu care sîntem așa de bine obișnuiți, colecții de eseuri exegetice mai mult sau mai puțin conjuncturale. Poza bancnotei de 1.000 de lei, cu chipul poetului, așezată sub titlu, într-o cam prea
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
a o modifica, de a propune, cum se zice, o �viziune nouă" (editarea unor articole care �au un sănătos aer de prospețime")? La rîndul lor, contribuțiile semnatarilor, luate fiecare în parte, și orchestrarea acestora în ansamblu, au făcut adesea mai degrabă trimitere implicită și polemică la "documentele" de receptare avute în vedere, de la serbările școlare la felul în care apreciem monumentele ridicate în cinstea poetului. Grupajul trece rapid peste demersul constatativ, zorindu-se către un efect provocator. În paranteză fie spus
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
nici măcar în perioada cînd avea de partea ei toate avantajele posibile, Securitatea n-a fost în stare să alcătuiască mari strategii, ci simple soluții de criză. Ca putere malefică, Securitatea a folosit, pe vremea lui Ceaușescu, o violență care mai degrabă îi trădează slăbiciunea decît forța. Iar ca putere "pozitivă", aceeași instituție n-a fost în stare să asigure o trecere lipsită de violență de la totalitarismul lui Ceaușescu la haosul care a urmat. Singura și ultima șansă a Securității pentru a
Misterele Securității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16289_a_17614]
-
la începutul secolului XIX, a însemnat, aproape mereu pentru noi, redescoperirea Franței. Chiar dacă nu toată lumea e de acord cu această idee, eu cred că și integrarea în Uniunea Europeană va fi trăită de români ca o apartenență la comunitatea francofonă mai degrabă decît la oricare alta din sînul noii Europe. Limba franceză, în care au scris pașoptiștii și care a fost limba diplomației în secolul XIX, pentru noi limba culturii, a elitelor, a cremei intelectuale de pe toate meridianele. Nu e vorba de
Iașii în francofonie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16308_a_17633]
-
sunt adunate și păstrate însă cu grijă într-un muzeu interior. Acesta este și titlul unuia dintre ultimele poeme, în care Ioan Es. Pop se-ntoarce în Ieudul fără ieșire, se-ntoarce la Mircea, colegul de cameră, care pare mai degrabă a fi, și aici ca și acolo, un dublu, o ipostază a poetului: "noi doi ne-am născut amestecați, vîrîți/ unul în altul, înghesuiți în sacul aceluiași trup/ cu neputință de descîlcit unul din celălalt.// și ca să nu se spună
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]