1,656 matches
-
și pur și simplu nu o lăsă să-și expună ideile. Magi a sărit nervos în apărarea ei și i-a reproșat: - Dacă nu o lăsați, atunci cum vreți să vă răspundă! Acestea erau mici sau mari contraziceri care făceau deliciul clasei și îi ținea permanent atenți la această materie. În general ei, literații sunt mai conștiincioși decât majoritatea, însă toți, din ambele categorii își urmăreau evoluția și erau încântați când se întâlneau la școală sau în afara ei. Mai ales în
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ajuns la colegul Mănescu din păcate era numai o coincidență: - Aaa fiul domnului? Mimă că este uimit de rezonanța numelui ministrului și-i este teamă să-l pronunțe cumva: - Nu fiul tovarășului Mănescu! A sugerat serios și simplu colegul spre deliciul întregii asistențe. Era evreu, taică-său doctor, maică-sa ziaristă sau invers și așteptau viza pentru plecarea definitivă în Germania. Locuia în Rosseti cu Geo, caricaturistul grupei, prieten din copilărie și se întorceau adesea împreună de la facultate. Le-a scris
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
însă nu mă privește niciodată. Sper să o am și la anul profesoară! Băieții se distrau copios. - Probabil s-o fi îndrăgostit de tine și nu poate să ți-o spună, de e profesoara ta! spune Flora agasată dar spre deliciul tuturor și îi șoptește lui Laur: - Mergem și noi, că mă plictisesc? S-au ridicat nerăbdători și trec s-o lase pe Malvina. Au rămas doar ei pe strada învăluită în întunericul copacilor bătrâni și se sărută. Flora îi prinde
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
chițăi foarte vesel și o zbughi înapoi pe pragul ușii de la intrare, de unde își luă de la capăt chemările prefăcute. Maica Agripina se prinse în joc și mutatul de pe un prag pe altul ținu vreun sfert de ceas, spre veselia și deliciul de neînchipuit al copilului. În cele din urmă, văzând că mătușa sa dădea semne de oboseală, iar copilul se arăta dornic s-o țină așa mult și bine, Mariana strigă la el să se potolească și, ca să fie mai convingătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a trimis un mesaj la postul de comandă al cursei. Bréhat era la Plymouth, În plină pregătire. În ciuda Îndemnurilor oficiale de a se vorbi cît mai puțin cu putință despre cele Întîmplate la Lands’en, mediile de informare tăbărîseră cu deliciu peste pățania eroului a cărui căsătorie fusese anulată din pricina Îndolierilor succesive care loveau familia logodnicei sale, și lăudau curajul excepțional cu care celebrul skipper ținuse să ia startul, deși logodnica lui era Încă suferindă. Pasul hotărît al lui Christian făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îl ridică, Îl Întoarse Între degete și abia atunci Își dădu seama că tremura de frig. Cu briceagul În scobitura palmei, se strecură sub duș Într-un nor de aburi. Apa caldă curgîndu-i pe trup Îi dădu o senzație de deliciu, făcînd-o să-și spună fugar că, În pofida celor Întîmplate, plăcerea tot exista. Deschise mîna și se concentră asupra micului obiect. Îl frecă și descifră clar pe sideful care se ivea două inițiale: LK, Loïc Kermeur. Durerea se făcu simțită, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se cățără pe tăcute la bord. În partea din față a vasului, PM, cu brațele Încrucișate, Îl Înfrunta pe tatăl lui, delectîndu-se să-l vadă, pentru prima oară În viață, cum Își pierde aroganța Într-o agitație necontrolată și, culmea deliciului, imploratoare. - PM, te rog, fii rezonabil, te rog, hai să ne Întoarcem... - Nu vrei să discuți liniștit cu scumpul dumitale fiu? - Ba da, dar mai tîrziu, În altă parte, dragă Pierre-Marie, o să avem tot timpul... - Nu vorbeam de mine, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
împartă bucuria ei cu "el", s-o comenteze împreună, s-o întoarcă pe toate fețele, s-o valorizeze, s-o supună îndoielii, să-i dispute certitudinea. Iar eu, angrenat la rându-mi în conversația mea, încercam totuși să mă abandonez deliciilor firii și mâna mea alerga mecanic peste sânii de sub corsetul rugos al uniformei, apoi pe coapse, apoi pe genunchii proeminenți, pe gleznele ce zvâcneau anemic printre cutele ciorapilor groși și lăbărțați. Diferența dintre noi era că ea era perfect împăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-l organizau temeinic de dimineața până seara și-i administrau afrodiziace pentru a-i asigura numărul zilnic de pase somnambulice, în care se presupunea că virtuțile lui curative funcționează pe deplin. Jorge doarme ca un pașă într-o grădină a deliciilor, într-un baldachin cu umbrelă și plasă pentru a fi protejat de insecte. În jurul lui foșnesc trepădușii ce-i administrează în mod regulat afrodiziace în cupe cu ambrozie, sub formă de sucuri de fructe exotice amestecate cu miere în culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nebolnavi răsfățați de bolile lor închipuite sau efemere sau pur și simplu atrași de lumina de aur arsă, ce conturează colinele din Ouro Prieto, de aerul irizat de pulberea închisă a aurului răspândit peste tot în atmosferă. Poți vizita grădina deliciilor ca pe un muzeu, în orele în care Jorge nu somnambulizează sau în zilele lui libere. E o adevărată grădină botanică cu arbuști exotici și pomi fructiferi. Dar numai și pentru asta te așteaptă cozi interminabile, doar pentru a atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
întoarce și a fi luată anume de el de la aeroport. Pentru că numai el avea să știe că ea se întoarce. "Astăzi plec, chiar acum. L-am întâlnit pe Jorge și nu cred că am pierdut nimic nevizitându-l în grădina deliciilor. Totuși cred că am pierdut mult neaflându-i numele pe care nici el nu și-l cunoaște. Nu am anunțat acasă că mă întorc. Poți să vii tu să mă aștepți la aeroport?"... Două luni mai târziu. O cameră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
serviciu, demonstrând că bietul, minunatul public britanic se poate ridica la Înălțimea unui dénouement care să fie mai mult decât o tușă de culoare trandafirie“. Cu aceeași ocazie, Îi trimise lui Alexander scenariile scurte pentru alte două piese, dar, spre deliciul său, acesta Își concentră fără ezitare atenția asupra Eroului. Era, după cum afirmă În scrisoarea de acceptare, „cea mai frumoasă piesă lirică scrisă În această țară de la Olivia Încoace“. În mod evident nu știa, sau uitase, că Henry scrisese o cronică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ianuarie. Oricât ar fi fost de iritante veștile, ele Îi ofereau un pretext pentru a-și scurta vacanța și a se Întoarce la Londra - și anume pentru a investiga cauzele amânării -, căci considera că, pentru moment, se Înfruptase destul din deliciile oferite de Whitby și Împrejurimile lui. A doua zi, când Îi explică situația, Du Maurier Își manifestă compătimirea. — Ce mod neplăcut de a trata un scriitor de valoarea ta. Dar, după cum Îi spun mereu lui Gerald, nu se poate conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a le lectura în cruciș. Iată ce era scris chiar și pe cel mai insignifiant dintre ele: "24 februarie 1988, ziarul europeano-romînesc Scînteia" (adnotare făcută cu un pix cu pastă verde în colțul din stânga sus al micii notițe). Citi cu delicii. "Astăzi știe orișicine din biologie că în trupul fiecăruia dintre noi se găsesc peste 100 de miliarde de celule. În orișicare dintre aceste celule se găsesc peste 200 000 de organite celulare (polisomi, ribosomi, formațiuni Golgi, acizi nucleici). Pe toate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de privilegiul de-a se opri în șezut, oglinda apei îi trecu, cu două palme, peste creștet. Iar în curentul care-o rostogoli de 5-6 ori de-a lungul fundului inundat al grădinii, cu ochii deschiși, Gabriela cugeta, nu la deliciile unei guri de aer. Ci la felul uneltei ce i-ar permite să curețe încîlceala tufelor de iasomie și iarmaroc de puzderia de pești tropicali (în special Pomacantlaus imperator și Antennarius scaber, specii beneficiind bineînțeles, de totala ei ignoranță). Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acela care-i ședea în putință cu Sinistratul, în cea de-a doua locuință, cea în care-l cazase), se dezurnea cu regrete de sub cârlan, atunci când o surprindeau aici zorile. Își scutura pieile slabe (care, treptat, îl umpluseră de delicii și pe Genel, făcîndu-l să-și uite prima caracterizare, aceea că Nicoloaica arăta de parcă era mâncată de pești). Prepara două bardăci de cafea. 343 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Am simțit fierbințeli peste tot... - N-a stat degeaba. A
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai mari tc " Filfizoni mai mici, mai mari " Înghesuindu-se În foaierele teatrelor și ale Operei, forfotind la ore fixe prin parcurile și bulevardele șic, Împânzind cafenele și cluburi, indiferent de numele pe care Îl poartă, dandy-i gustă toate deliciile a ceea ce se cheamă „viață pariziană”. Ei reușesc să stilizeze cotidianul cu atâta frivolitate și inconsistență, Încât Își atrag o puzderie de porecle: gandins, gants jaunes, cocodès, petits crevés1. Grandoarea Leilor pare să se fi stins, dispărând În spatele unor biete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
imbecililor”. Recapitulând Împreună cu acesta starea nobilimii franceze, aproape ruinată, nu se poate abține să nu comenteze pișcat de invidie luxul pe care și-l pot Îngădui totuși un Boni de Castelane sau cei din familia Montesquiou. Biografii care caută cu delicii de colecționari amănuntele doveditoare ale dandysmului matein vor fi răsplătiți pe deplin. Portretul pe care i-l face Ion Vartic În Clanul Caragiale e atât de bine compus din asemenea detalii, Încât l-am transferat aproape În Întregime, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
hârtie, aveam afaceri prospere, relații la palat și o casă așezată la malul Nilului. Credeam că ajunsesem în oaza izvoarelor răcoroase. ANUL CIRCAZIENEI 920 de la hegira (26 februarie 1514 14 februarie 1515) M-ș fi lăsat pe veci toropit de deliciile și chinurile de la Cairo dacă o femeie n-ar fi ales în anul acela să împartă cu mine taina ei, cea mai primejdioasă cu putință, deoarece putea să mă lipsească și de viața de aici, și de cea de dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
avea cam zece minute până acolo. Nu s-a obosit să sune înainte: nu avea sens să-i dea sursei șansa de a spune nu. Mai bine să ajungă în persoană acolo, să se trezească cu el în prag. Iar deliciul acestor șosele era ușurința lină a călătoriei. Nu semăna cu aglomerația și nebunia care se lasă cu fluturări de pumni de pe autostrada Ierusalim Tel Aviv. Dar ce era asta? O mașină în spate, exact în coada lui, trimițându-i semnale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
stadiul de prezumție, de aspirație sau de teorie. Practica ne omoară, just au grăit strămoșii noștri ingineri. Și, pe deasupra, această Eveline, sau Eva, sau cum o fi chemând-o În realitate, care stă În fața mea, calmă și senină, mestecând cu delicii bucăți mici de prăjitură... - Dăunează la siluetă, mă aud spunând fără nici o noimă și fără nici o legătură cu ce gândesc și mă preocupă. - Domnul profesor Adam are ochi și pentru silueta contemporanelor sale? mă persiflează tipa. Ba bine că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
timp record. Oliveira Martins scrie inspirat, cu un neîntrecut talent literar, prezentând istoria patriei sale în tablouri dramatice, colorate, pregnante. Regii sunt zugrăviți în câteva fraze incisive, politica lor e rezumată în formule lapidare, pe care cititorul le memorizează cu deliciu, pentru că într-adevăr proza lui Oliveira Martins e fermecată și cărțile lui exercită o influență magică. Are o extraordinară voință și o inepuizabilă putere de muncă. Inginer autodidact, lucrează patru ani într-o mină din Andaluzia rămânând de atunci un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
unde se sfârșește piața gării, o umbră supradimensionată, tot cu manșon, aleargă pe lângă sanie, se cațără peste un nămete de zăpadă și dispare, lăsând-o pe Mademoiselle să fie Înghițită de ceea ce ea va pomeni mai târziu, cu groază și deliciu, sub numele de la steppe. Acolo, În Întunecimea nemărginită, licăririle intermitente ale luminilor satului din depărtare Îi apar ca ochii galbeni ai unor lupi. Îi este frig, e Înghețată tun, „Înghețată până În măduva oaselor“ - căci se lansează În cele mai ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ruinându-te. Sau, situații mai rare, te părăsesc ele. Fug din tine, scârbite, ușor mâhnite de neputința de a le urma, de a le cinsti cum se cuvine. Așa cum a plecat fumatul. Eram un înrăit al fumatului. Dar fără nici un deliciu, fără nici un meșteșug, fără pic de bucurie. Fumam cu gesturi automate, inconștient și într-o prostie deplină. Încercasem de nenumărate ori să renunț la fumat. Mai la insistențele celor care țineau la mine, mai din rușine (un bătrân îmi vânduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pentru bomboane. I-am luat o pereche la fel colonelului prin '39, la Pop și Bunescu. Cum se simte Florence? ― E cam indispusă. Natural, a fost o noapte de pomină. Luă loc încîntat pe cel mai comod fotoliu savurând dinainte deliciile celor ce aveau să discute. ― Când mă gândesc prin ce am trecut... Bătrâna îl întrerupse cu un surîs: ― O să ne punem imediat pe pălăvrăgit, dar dă-mi voie ca înainte de asta să fiu o gazdă amabilă. Budinca ți-am împachetat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]