1,551 matches
-
cu aspirațiile ei, fiind înțeleși și apreciați mai tîrziu, dar aceasta nu pentru că au creat ciudățenii, ci pentru că au creat altfel decît era obișnuită și orientată conștiința filozofică sau artistică în momentul în care au creat. 343 Vechile teorii în legătură cu demonicul artistic (cf. și lucifericul, la Blaga) sînt, desigur, niște metafore. Ele au fost însă exploatate de unii critici, precum Titu Maiorescu, care, pentru a-și insinua un rol cultural, interzicea autorului emiterea unor opinii în legătură cu creația, ca și cum acesta ar acționa
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o cronică lirică a procesului de renaștere a românilor de peste Prut. În acorduri patetico-publicistice, solemn-civice sau mânios-etice, ea exaltă idealurile naționale și veștejește gesturile imperiale, hăul, minciuna, vanitatea, nepăsarea, mediocritatea. Această Jeanne d’Arc a renașterii basarabene, cum era privită, demonică, necruțătoare, a semnat versuri care, chiar inegale din punct de vedere artistic, au înfiorat ani în șir mulțimile. După cum observa Marin Sorescu în prefața la volumul Lira și păianjenul, poezia se confundă în cel mai înalt grad cu viața poetei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
e, nici incapacitatea (mai mult enunțată decât reală) de a o iubi. Incurabila lui boală se numește luciditate. Scenariul dezastrului e clar În mintea lui de la bun Început. Nici o surpriză, nici o modificare, cât de mică, a traiectului Întrevăzut cu o demonică luciditate. Și totuși, În ciuda finalului ușor de prevăzut, Drieu nu cedează. Nu renunță la malefica implicare În nenorocitul scenariu politic și refuză să se retragă, din spirit al onoarei, atunci când totul e realmente pierdut. Cu toate acestea, el nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nimic. „Mi-e imposibil să mă atașez vreunei femei, mi-e imposibil să mă abandonez ei. N-am găsit-o pe nici una suficient de frumoasă. Destul de frumoasă interior sau exterior. Am sacrificat totul unei idei nebunești despre frumusețe”. Un personaj demonic, așadar, un posedat, un damnat din familia marilor romantici. Nu lipsește din repertoriul său - ba chiar prisosește - terifianta problemă a morții. Anul 1940 Începe sub dublul semn al frustrării artistului și al spaimei individului prins În plasa fără ieșire a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
coșmar pentru lume”, apa unei ploi, care de fapt se dovedește a fi vin euharistic, cuprinde pământul ca un „giulgiu, martor al cosmosului înjunghiat”, o somptuoasă catedrală se refuză credincioșilor și se metamorfozează într-un munte inexpugnabil, râsul unui personaj demonic născut din smârcuri provoacă un teribil cutremur de pământ ș.a.m.d. Narațiunile sunt teatrul unei competiții fără sfârșit: spirit și materie, benefic și malefic, paradisiac și infernal. Ele exprimă, în ultimă instanță, competiția autorului cu el însuși: lupta dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
în emfază și în irațional agită solilocviul din Cartea întunerecului (1940). Este, cu spasmele unui epic hipernevrotic, jurnalul unui sceptic, torturat de incertitudini, absorbit de reverii, glorificând „tensiunea astrală a nopții” care declanșează resorturile profunde ale vieții, dar și ațâță, demonic, instinctele. Romanul Avram Iancu (1940), cu o prefață scrisă de Liviu Rebreanu, îmbină ficțiunea cu documentul, într-o narațiune împinsă spre confiniile basmului. La moartea Regelui Munților, „durerea cuprindea cerul”, amplificând printr-o metonimie uriașă semnificația unui destin. SCRIERI: Acteon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
Blaga” din Sibiu. C. scrie o poezie discretă, fină, livrescă, ușor sentimentală, cultivând cu rafinament imaginile plastice. E vorba despre „stampe lirice” expresive, atmosferă romanțioasă, blajină, pe alocuri cu o scriitură chiar prețioasă: „Mâna care scrie (când odihnește) / îmi pare demonic de transparentă; / sub piele venele, ca într-un acvariu / câteva plante - și sângele / curge în interior și irigă / tăcerea” (Autoportret). Undeva, definindu-și implicit lirica, C. afirmă că poetul de azi operează o schimbare de perspectivă și mută accentul de pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
bază este că lumea este corectă și toate se întâmplă cu un scop, iar lucrurile se întâmplă cu un motiv bun (Lerner, 1980)285. Această credință poate fi distrusă de evenimente care pot părea lipsite de sens, nejustificate, sau chiar demonice, precum un atac terorist într-un centru de îngrijire a copiilor. A treia ideea este că oamenii care sunt buni și care trăiesc "conform regulilor", nu vor fi supuși la evenimente rele. Victimele traumelor vor căuta adesea explicații la ce
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
este imaginea camerei lui Păturică, viitor câmp de acțiune al ciubucciului. Ca analist, Filimon este însă mediocru. El recurge la dizertații, la invocații, iar eroii sunt de tipul infernal, din aceia care-și strigă teatral izbânda, acoperiți de o paloare demonică, sau, dimpotrivă, de genul angelic. Rezistența romanului se explică prin marea siguranță a desenului și a tonurilor fundamentale. Totul formează un album de ilustrații de neuitat, pe care cititorul le traduce în termeni epici: așteptarea ciocoiului în pridvor, întrevederea administrativă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de tradiție franceză. Un student își pune în gând să seducă pe frumoasa fată a gazdei sale și izbutește simulând un duel și o falsă rănire. Peste spiritul libertin al farsei se aruncă un văl romantic, constând într-o maliție demonică și în decor teatral. Umorul rece, imperturbabil al dialogului e excelent. Ca om de știință, Hasdeu are mari merite. Enorma lui străduință de a culege documente, îndeosebi slave, în a sa Archiva istorică a României, consultabilă și azi, tehnica de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în ceea ce criticii numesc "speculație": Când suflă-n mine vântul cel curat Venit din Alpii cugetării pure, Sunt în adâncul meu ca o pădure Din care păsările guralive au zburat. Poetul fuge după năluca Gloriei, văzută romantic, ca o putere demonică: O simt mereu în mine cum se zbate Și gheara ei sub fruntea mea străbate Și-mi răzvrătește gândurile toate... Mă scurmă gheara-i otrăvită și adâncă; Și sufletul, bucată cu bucată mi-l mănâncă; Și-n mine-ntemnițată ca-ntr
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
figură retorică (ce va fi dominantă În Basme). Ea se bazează, aș zice, pe un evident gust al vălmășagului, pe o sensibilitate la frenezia dezordinii. În Florile Bosforului universul este Închis, lucrurile parazitează. În Basme fantezia fabrică un univers „turburos”, demonic, stăpînit de forțe misterioase. Să cităm pe drept celebrul blestem al babei din balada Mihnea și baba: „Oriunde vei merge să calci, o, tirane, Să calci p-un cadaver și-n visu-ți să-l vezi, Să strîngi tu În mînă-ți
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o indeterminare absolută. Îngerul n-are gen, serafia este o stare de beatitudine În care poftele trupului nu pătrund. Agresiunea instinctului se oprește (se topește) În „raiul fierbintei sărutări”. În rest o castitate totală. Erotica alecsandriană nu cunoaște nici latura demonică. Îngerul nu formează, ca la Eminescu, un tandem cu demonul, adesea sub același chip. Puținele poeme În care este vorba de sburător, de duhul străin, de strigoi, de iubirea dintre două ființe din lumi diferite, nu sînt deloc demonice. Dragostea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
latura demonică. Îngerul nu formează, ca la Eminescu, un tandem cu demonul, adesea sub același chip. Puținele poeme În care este vorba de sburător, de duhul străin, de strigoi, de iubirea dintre două ființe din lumi diferite, nu sînt deloc demonice. Dragostea este manifestarea unei vîrste și Alecsandri n-a Înfățișat-o decît rareori și superficial „bolnavă”, agresivă, cotropitoare. Copilita (pentru care are predilecție) este blîndă și neștiutoare de misterul pe care Îl ascunde. Pasiunile se consumă În afara poemului. În poem
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
neoclasică. Rămîne, repet, numai efortul de a cuprinde noima unui concept ce ajunge la el călare pe mituri facile. Anton Pann ține și el amorul În sfera „urgiei”. Mai ales cînd amorul se instituționalizează În familie. Acolo, apare, fatal, chipul, demonic al nevestei mincinoase. Romanticii minori de după 1840 nu Încetează să se Întrebe ce e amorul?! O „esență trăitoare”, un, mister pus În oameni de Dumnezeu, zice I. Catina. O flacără cerească, „misterul din sufletul cel mare”, o „beție”, zice facilul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pentru a obține Îndurarea femeii („Nu mai am cu ce cuvinte spre-ndurare să te-aduc”), promițînd chiar moartea voluntară („poruncește că se poate / pentru tine să și mor”), Pann jălalnicul, așadar, va deveni curînd un neîmpăcat critic al femeii demonice. Nevasta rea este obsesia lui, apropiindu-se În această privință de Creangă. Și romanticii notează seismele de ordin fiziologic pe care le provoacă amorul. Costache Negri vorbește despre turbarea omului Înciudat, contrariat În iubire: „Căci eu zac afară-n poartă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ca atare, înainte de a o iubi efectiv, poetul îi vorbește femeii despre despărțirea inevitabilă (și despre "aspirația nesatisfăcută" pe care o nutrește pentru ea, într-o manieră care împrumută mult din limbajul comediilor lui Caragiale: "Femeie adorată, care, cu nimic demonic, mă turmentezi totuși, pentru că turmentarea e în mine și va muri odată cu mine". De altfel, mizeria (nu doar "sentimentală") în care trăiește poetul s-ar datora, după cum crede evreul Nusăm (personaj secundar, cu rol de raisonneur în ambele romane), pasiunii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
40. Dumnezeu - o creație a supraconștientului - își dezvăluie dorințele prin mijlocirea Fiului. Prin intermediul celor două personaje testamentare vorbește, de fapt, vocea sufletului uman. În cazul lui Iisus, ea parcurge drumul transfigurării subconștientului tenebros în supraconștientului maiestuos. Mântuitorul ,,a învins tentația demonică (subconștientul) și a realizat elevația divină (supraconștientului) a naturii umane..."41. Iisus a devenit - susține Paul Diel în deplină contradicție cu tradiția dogmatică - omul ,,divizat" simbolic ,,omul-dumnezeu"42. Interesantă îmi pare a fi simbolistica subdiacentă discursului și textului teologic pe
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
41. Iisus a devenit - susține Paul Diel în deplină contradicție cu tradiția dogmatică - omul ,,divizat" simbolic ,,omul-dumnezeu"42. Interesantă îmi pare a fi simbolistica subdiacentă discursului și textului teologic pe care Diel o ,,deconspiră" cu eleganță și măiestrie. Astfel, tentațiile demonice sunt simboluri ale subconștientului, iar ,,elevația divină" simbol al supraconștientului. La rândul său ,,Cerul" testamentar ar fi semnul manifest al contemplării supraconștiente. Convingerea lui Paul Diel este că toate textele evanghelice conțin referințe secrete, oculte, la misterele vieții psihice omenești
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
de ,,Dumnezeu - om" al teologilor, a fost asumat și argumentat de inginerul Kirilov, unul dintre personajele Demonilor lui Dostoievschi. Kirilov se va ,,sinucide pedagogic" (A. Camus), lăsând astfel celorlalți șansa de a deveni (la rândul lor) ,,oameni - dumnezei". O cale demonică, din punctul meu de vedere, indicată de un personaj demonic al magistralului roman dostoievschian. 43 Paul Diel, op. cit., p. 155. 44 Ibidem. 45 Ibidem, p. 175. 46 Ibidem, p. 14. 47 Ibidem, p. 42. 48 Ibidem, p. 14. 49 Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
de inginerul Kirilov, unul dintre personajele Demonilor lui Dostoievschi. Kirilov se va ,,sinucide pedagogic" (A. Camus), lăsând astfel celorlalți șansa de a deveni (la rândul lor) ,,oameni - dumnezei". O cale demonică, din punctul meu de vedere, indicată de un personaj demonic al magistralului roman dostoievschian. 43 Paul Diel, op. cit., p. 155. 44 Ibidem. 45 Ibidem, p. 175. 46 Ibidem, p. 14. 47 Ibidem, p. 42. 48 Ibidem, p. 14. 49 Ibidem, p. 19. 50 Ibidem, p. 39. 51 Ibidem, p. 40
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
voinței, prin intermediul căreia primim sau respingem ispitele lui. Serenus adaugă la toate acestea ajutorul lui Dumnezeu, care este cu mult mai mare decât mulțimea acelora ce luptă împotriva noastră. În Convorbirea a VIII-a, Avva Serenus analizează stăpâniile sau puterile demonice și subliniază că Dumnezeu nu a creat nimic rău, prezentându-ne modul căderii îngerilor, care au devenit diavoli (cap. 6 - 8). Precum îngerilor buni li se dau nume după ranguri, slujbe, merite sau demnități, existând îngeri vestitori și arhangheli, la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pe nas și pe gură”. Capriciile lui, pe măsura ritualurilor golite de noimă ale existenței, capătă, nu o dată, tentă absurdă. În încercarea de a fora în propriul său suflet cu percepția acută a limitelor (eros-moarte), metamorfozând sexualitatea într-o forță demonică și ridicându-se împotriva tabuurilor prozei, B. a lăsat pagini de un modernism de substanță. Dar seducția exercitată asupră-i de reducerea vieții la grotesc s-a transformat în manieră. Cochetând cu grimasa, romancierul a pierdut mult din adâncimea la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
pe mîna magistrului, aceasta cu degetele diavolesc rășchirate: capul și mîna, atît, suficiente pentru sugerarea demoniei. Șarja lui Ross, virtuos profesională, augmentează expres masca: un Mefisto văzut de un nordic Kirchner. Fotografia maturului Nae Ionescu, monden-fascinantul magistru, induce același aer demonic. E greu să te sustragi acestei hipnoze, amplificată de mîinile cu degete viril-agile, de prestidigitator, de papionul cu buline, de batista butonierei, hipergonflată. Dar mai ales... mai ales... de privirea brună, părelnic brună. Părelnic, pentru că mărturia fostului student Mihai Șora
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de forțe. Cu această viziune voi configura modelul imaginarului medieval (cu trimitere la fenomenul românesc), urmând tipul de organizare a relațiilor din lumea reală, semnificațiile transformate în conținuturi simbolice, raportul dintre perceptibil (existent sau posibil existent) și non-perceptibil (divin sau demonic). Privirea rapidă asupra modului în care narațiunea, ca noțiune, s-a inserat în filosofia istoriei contemporane validează strategia după care am introdus aceeași formă a acțiunii în studiul proiecțiilor identitare colective. Cum vom vedea, imaginarul și realitatea, fiind într-un
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]