5,637 matches
-
și păsări, cu bezmăn (impozit) tuturor acelora care erau fețe bisericești: preoți de mir, diaconi, dascăli, clopotari, călugări care doreau să se mirenească etc. Astfel că și părintele Panuș căpătă o bucată de pământ, în 1835, pe care construi casa descrisă mai sus. Peste doi ani, în 1837, un diacon primi pământ de la aceeași epitropie și construi și el o casă cu “două cămări și una în spate”, acoperită cu stuf - viitoarea bojdeucă a lui Ion Creangă, situată pe strada Țicăul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
elemente chimice distincte, formate din atomi de mase diferite, combinați în moduri variate, dau naștere unei multitudini de molecule care alcătuiesc întreaga lume fizică. De-a lungul secolului al XIX-lea, pe măsură ce tot mai multe elemente noi erau izolate și descrise, chimiștii au manifestat preocupări sporadice în direcția clasificării lor. Deși între diversele metale, nemetale și gaze păreau să existe relații profunde, caracterul acestora a rămas multă vreme un mister. Totuși, spre 1860, după ce descoperiseră 63 de elemente și dobândiseră o
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
nu v-ați dori să fiți considerat un membru al "publicului general" și nici nu sunteți. Nimeni nu poate fi, pentru că nu există un astfel de public. În schimb, sunteți membru al mai multor publicuri, care pot fi definite și descrise." 109 Mai mult, cei din urmă susțin că este necesară o diferențiere între "audiență" și "public", argumentând că o audiență este, în mod inerent, pasivă, atitudine care nu convine specialiștilor în RP, care încearcă să determine o participare puternică a
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
o accepțiune secundă, mai clasică, se adaugă adjectivul "social" termenului "reprezentare", care este astfel asociat cu diferența dintre grupuri și, în consecință, cu pozițiile pe care acestea le ocupă în societate. O formă de acest fel este evocată de cea descrisă anterior de către Doise. Cel de-al treilea tip formalizează consensul intragrupal. Aici, reprezentarea va fi calificată fără a se ține cont de "social" sau de "colectiv", deoarece nu se poate discerne dacă aceasta desemnează valori împărtășite la scară mai largă
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
lucrării prezentate anterior, nu ar fi o îndrăzneală, dacă nu chiar un risc, să pretindem că abordarea simbolizărilor non-verbale nu face decît să atingă în treacăt realitatea unui astfel de ansamblu? O reprezentare este, după studiul lui Moscovici despre psihanaliză, descrisă ca o entitate cu două fețe: figură/sens, "la fel de indisociabile ca recto și verso la o foaie de hîrtie" (Moscovici, 1976, p. 63). Să adăugăm că aspectele figurative pot consta și în forme sonore sau non-vizuale și că sînt amestecate
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
este obiectul a cărui RS este studiată? Analiza contextului (problematizare, definiția obiectului) 2. Un anume obiect corespunde unei RS într-un grup dat? Examinarea configurării grupale de activare a unei RS (structurală sau conjuncturală) 3. Care este RS care trebuie descrisă? Reperajul reprezentării 4. Care este imaginea unui anumit obiect? Studiul imaginii După P. Moliner, Images et représentations..., op. cit., p. 169 Procedăm mai întîi la o analiză a RS asociate imaginii. Evaluăm apoi pertinența interpretărilor acesteia, sprijinindu-ne pe rezultatele unui
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
subiecților Este un grup ideal 21% 73% Nu este un grup ideal 79% 27% După P. Moliner, "Validation expérimentale de l'hypothèse du noyau central des représentations sociales", Bulletin de Psychologie, vol. XLI, nr. 387, 1989, p. 762. Un grup descris ca simpatic, coeziv, dar avînd un șef nu apare ca "ideal". Dacă îl caracterizăm prin divergențele de opinii, grila de lectură a RS studiate nu este pusă în discuție. Primul element, mai abstract, face deci parte din NC, cel de-
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
situație citează totuși cuvinte din rîndul acestora, într-un grad statistic mai semnificativ decît pentru elementele SP. Aceste "false restituiri" tind să confirme validitatea teoriei nucleului central și arată că RS sînt procese, reconstrucții mentale, anticipatoare ale realității ce trebuie descrisă și furnizoare de sens. Moliner, în continuarea acestor lucrări și a celor ale lui Solomon Asch despre formarea impresiilor, propune metoda inducerii prin scenariul ambiguu sau ISA (Moliner, 1993). Această procedură se aplică la obiecte polimorfe, prost definite, surse de
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
dintre aceste persoane contribuie în felul său la funcționarea acestei organizații, recunoscută drept una dintre cele mai importante din ramura sa." Ibid., p. 12 Controlul prealabil al ambiguității textului dă satisfacție, deoarece determină răspunsuri foarte diverse referitor la natura organizației descrise (asociație, întreprindere, organizație internațională, centru de cercetare etc.). Sînt apoi instituite două condiții: una în care se face referire, la sfîrșitul textului, la noțiunea de "întreprindere", și alta în care se neagă o astfel de legătură. După lectura acestor două
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
ideologică și "dezordine" a reprezentărilor Coerența doctrinară apare mai degrabă ca un fapt minoritar comparativ cu dezvoltarea reprezentărilor. Pentru a clarifica această idee, să precizăm cîteva puncte pe marginea noțiunii de ideologie, adesea confundată cu obiectul de care ne ocupăm. Descrisă, la început, ca știință a genezei ideilor și a influenței lor, de către Antoine Destutt de Tracy, ideologia a devenit, mai apoi, un obiect de analiză și de dezbatere asupra originii ideilor false, în principal sub influența gîndirii marxiste: se vorbește
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
au mai fost folosite în istoriografia autohtonă din perspectivă imagologică, de cercetare a mentalităților. Amintim aici, printre alții, pe Adrian Majuru, care în studiul "Bucharest: Between European Modernity and the Ottoman East" valorifica contrastul dintre civilizația orientală și cea occidentală descris cu vervă de intendentul misiunii franceze Lamy cu privire la capitala Principatelor Unite 20. De asemenea, în volumul nostru, Imagini ale identității naționale. România la Expozițiile universale de la Paris (1867-1937), am încercat să aducem în discuție stereotipurile orientalismului societății românești, cu tot
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de artă desăvârșite 90. Prin intermediul arhetipului, în toate sistemele religioase ale lumii funcționează o serie de imagini specifice, care scot în evidență substratul de sacralitate al experiențelor creatoare umane. În lumina acestor idei, celelalte două elemente esențiale ale modelului ideal descris, mitul și simbolul, determină creația artistică să-și exteriorizeze semnificațiile intrinseci în temerara sa încercare de atingere a desăvârșirii (prin dobândirea caracterului sacru 91). Ca elemente primordiale, arhetipurile pot mijloci între lumea spirituală și cea materială, între sacru și profan
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
a explica în mod concret fenomenele enigmatice sau sacre, descoperite de entități spirituale superioare omului, încă din timpuri imemoriale 95. Clasificate în diferite categorii 96, la Kernbach miturile se disting printr-o vădită trăsătură de sacralitate, care le unește. Astfel descris, mitul oglindește în viziune proprie forțele supranaturale ce își trag esența din transcendent și erup în lumea reală, imanentă. Atribuindu-i-se trei funcții 97 majore cea narativă, prin care se povestește și descrie, cea inițiatică, ce scoate la iveală
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
atât, importanța hotărâtoare a simbolului se dezvăluie în mod efectiv la nivelul imaginii, prin legătura pe care acesta o instituie cu realitatea simbolizată, în cazul de față, cu sacrul. Chiar și numai din această perspectivă, putem să ne afiliem formulei descrise de Paul Ricoeur, care susține o anume dependență între funcțiile gândirii și simbol 116, legătură ale cărei înțelesuri încercăm să le descoperim într-o idee a lui Michel Meslin, care accentua faptul că principala menire a simbolului este aceea "de
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
un simplu imitator al realității. El a accentuat în schimb caracterul ideatic, intern și transcendent al artei, în care a văzut un intermediar către lumea spirituală, ulterior, inspirând prin filosofia sa și programul estetic al artei bizantine. În contextul filosofic descris, artele lumii antice au dat un răspuns propriu dilemelor existențiale ale culturilor din care proveneau, raportând problematica reprezentării vizuale la cea a credințelor legate de religie. La greci, spre exemplu, așa cum relatează Egon Sendler, "reprezentările lor provin fără îndoială din
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
măsură încât, în perioada Evului Mediu, operele de artă religioasă, realizate în deplină consonanță cu particularitățile gândirii creștine, aveau să ofere maselor de credincioși o adevărată învățătură prin imagini, sensibilizându-le prin valoarea înaltelor doctrine pe care le slujeau. Astfel descrisă, arta greco-romană a introdus o viziune artistică nouă, care s-a răsfrânt și asupra imageriei dedicate sacrului. Acestui context cultural-artistic i se datorează primele încercări de redare a unei perspective liniare ce sugerează ideea tridimensionalității, imaginile divinităților reflectând îndeaproape etalonul
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
iar pe de alta, acela al Bisericii aflate în situația de a adopta o poziție mai fermă cu privire la operele perioadei moderne, reflectând capacitatea creației artistice de a exprima zbuciumul epocii și de a răspunde problemelor timpului său450. În contextul cultural descris, aceste ultime decenii ale secolului XX au însemnat o consacrare a expresiei de artă contemporană 451, fiind o certitudine faptul că aceasta reprezintă consecința unei multitudini de evenimente produse la nivel cultural, economic și social. Fenomenul artei contemporane 452 constituie
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
putere secretă, care este comunicată întregii civilizații, și care, influențând inclusiv acele forme de artă ce, aparent, nu au nici o tangență cu sacrul, creează stilul artistic al unei civilizații tradiționale. Prin aceasta, societățile fundamentate pe ideea de tradiție în sensul descris mai sus nu departajează sacrul de profan în modul în care societățile moderne o fac, întrucât întreg mediul înconjurător, întreaga viață, existență și creație sunt axate pe respectarea principiilor divine, iar ca o urmare firească a acestui fapt, arta tradițională
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
caracter de sacralitate, cel puțin în sensul strict al termenului, însă recunoaștem totodată și calitatea acesteia de reactualizare și concretizare a anumitor fapte, evenimente sau personaje de importanță majoră în cadrul cultului religios, capabile să anime trăirile spirituale ale privitorului. Tendințele descrise nu se limitează însă la exemplele oferite, care tratează, în mod evident, subiecte de ordin religios. Există însă o multitudine de alte creații cinematografice, care, în aparență, nu prezintă nici o tangență cu sfera sacrului, dar care, în mod subtil sau
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în majoritatea marilor muzee ale lumii, de a "sacraliza" prin simpla lor prezență mediile în care sunt expuse, raportarea lor la spațiul profan al muzeului sau al galeriei, nereușind, cu toate acestea, să epuizeze calitatea lor de obiecte sacre. Astfel descrisă, această situație îmbogățește sfera de sensuri a crezului artistic exprimat de artistul francez Christian Boltanski, care afirma că "muzeele sunt noile biserici"533. La rândul său, psihologul francez Serge Tisseron remarca această asemănare actuală dintre atmosfera muzeelor și cea a
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
și ale artiștilor, aflați în căutarea unor noi forme de exprimare. Fig. 37. Imagine din expoziția Dialog cu Sacrul. 2011. Biserica Adormirea Maicii Domnului, Galata, Iași Fig. 38. Eugen Harasim, Lumină lină De această dată, interpretarea care se oferă situației descrise este inversă celei prezentate în cazul anterior, când făceam referire la consacrarea spațiului expozițional prin prezența operelor de artă sacră în el. În acest caz, spațiul sacru este cel care oferă o viziune diferită asupra operelor, lucrările expuse în cadrul cultic
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
tracțiune și împingere Aceste forme de deplasare a unor obiecte sau persoane se caracterizează prin faptul că obiectele/persoanele păstrează tot timpul contactul cu solul. Datorită acestei deosebiri, unii autori le descriu ca grupă independentă. Aceste exerciții, ca și cele descrise anterior, au caracter de forță, cu efect asupra întregului organism. Tracțiunile se execută în perechi sau în grup, având întotdeauna caracter de întrecere (exemple: stând de o parte și de alta a unei linii, pe perechi, de mâini apucat: tragerea
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
încorporată în scurgerea timpului. Dar un act de privire trebuie să aibă și o motivație exterioară. Trebuie să existe suficientă lumină, astfel încît personajul să poată observa obiectul. Prin urmare, o fereastră, o ușă deschisă, un unghi de vedere trebuie descris și deci motivat. Mai mult, personajul trebuie să aibă și timpul sau motivul să privească un obiect de unde personajele curioase, oamenii fără ocupație, șomerii și plimbările de duminică. Dată fiind arbitrarietatea fundamentală a elementelor lumii ficționale, nevoia de motivație nu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
elemente să fie explicită. Cum aceste legături nu sînt evidente în textele ficționale, nu pot fi niciodată motivate îndeajuns drept care motivația este, în final, arbitrară. O retorică a descrierii Descrierile constau dintr-o temă (de exemplu, "casa") care este obiectul descris, și o serie de sub-teme (de exemplu, "ușa", "acoperișul", "camera"), care sînt componentele obiectului. Luate împreună, sub-temele constituie nomenclatura. Ele pot sau nu pot fi acompaniate de predicate (de exemplu, "frumoasă", "verde", "mare"). Aceste predicate sînt calificante cînd indică o
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mai pot avea și altă funcție. Atunci cînd nu completează o elipsă sau o paralipsă spre exemplu, lipsa de informații cu privire la o linie laterală dar prelucrează în schimb informații deja furnizate, ele par a fi o repetiție. Repetarea unui eveniment descris anterior e folosită de obicei pentru a schimba sau a pune accentul pe semnificația acelui eveniment. Același eveniment e prezentat ca fiind mai mult sau mai puțin plăcut, mai nevinovat sau mai important decît am considerat anterior că ar fi
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]