2,257 matches
-
parc - ai fi o doamnă din trecut și nu o biată țărăncuță care Nici să citească slova n‐a știu PENTRU MAMA Tare necăjită ai fost, mamă, Iarna, vara, orice timp trecând Cât era de frig sau de căldură Tot desculță te‐am văzut umblând‐ N‐ ai purtat o haină mai ca lumea, O scurteică veche doar aveai, Dar și pe aceeaʹtotdeauna 81 Doar la sărbători o îmbrăcai. Ochii tăi ardeau ca două stele. Le mai văd luminile și azi. Boabe
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sudoare. De zestre a primit o sapă, o furcă, o coasă și se lupta cu viața și soarta‐i nemiloasă Tot răscolind pământul să‐i afle taina lui, Storcând mereu din struguri licoarea vinului. A lustruit pământul umblând pe el desculți, Făcându‐ l drept și darnic prin anii ei cărunți. Așa e școala vieții; e‐o luptă, un război Care adună anii și fapte de eroi. și țintirimul nostru cu bocete și gropi, Cu cântece de slavă, de dascăli și de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
înăuntru și se îneca, în nopțile când ploaia umplea șanțul până sus. Cineva anunță imediat familia băiatului. Vecinii curioși de pe Strada Scursurilor începură să năvălească din case ca apa dând în clocot dintr-un cazan, iar părinții ieșită în fugă, desculți. Era o nenorocire. Dar, când sosiră, băiețelul fusese salvat deja. Arăta ca o rădăcină de lotus smulsă din nămol și suspina zgomotos. Copilul și doi misionari erau împroșcați cu noroi pe mâini și haine. Al treilea misionar, care sărise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
grăbeau să arunce undițele. Însă, chiar dacă observa, Hideyoshi nu făcea altceva decât să treacă mai departe, zâmbind. Adevărul este că, dacă n-ar fi fost în acel loc anume, și lui i-ar fi plăcut să pescuiască și să umble desculț. În unele privințe, încă mai era un băiețandru, în adâncul sufletului, iar asemenea scene îi aminteau de plăcerile din copilărie. Peste râu, începea pământul provinciei Owari. Sub soarele de toamnă, mirosul pământului din ținutul său de baștină îi ațâța simțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
căruță pe drumul nesfârșit și întreb dacă există în zonă un sat cu numele căutat de mine. Da, există. Dar mai e de mers pe atât. La o răscruce o să fac la stânga. Picioarele mă dor de-mi vine să merg desculță... Înotând prin pietre ascuțite, un toc atârnă vinovat, ca o rană deschisă... bat cu putere în pământ, făcând pe-a cizmarul de ocazie... Și simt un cui care-mi străbate îndrăzneț prin călcâi... Îmi vine să urlu de durere... dar
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
răvășit, ieșit de sub basmaua decolorată de vânt și ploi. Prea multe ploi pentru un suflet descălțat de vise. Hainele îi atârnau în dezordine pe un trup împuținat de zbucium, iar picioarele îi erau crăpate până la sânge, pentru că o vedeam veșnic desculță. Tablou sumbru al copilăriei mele, Dura devenise ostatecă în nebunia ei și în una din zile i-am aflat povestea tristă ca o lacrimă pierdută pe un colț șifonat de batistă. Se spunea că a fost cândva cea mai frumoasă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
doar ele îi mai aminteau zborul. Îl privea, mereu, și ar fi vrut să-i fure doar o clipă din viață, pe care să șio îndese, pe ascuns, în buzunar. Apoi să fugă prin imensitatea viselor lui ca un copil desculț.... și să râdă, de parcă cineva a pierdut o într-un magazin de jucării, printre păpuși despletite, îmbrăcate în rochii de iluzii... Ar fi vrut să treacă peste iernile albe și reci, peste toamnele uscate și pline de melancolie, peste verile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mei de joacă. Voioșia lor mă cutremură. Tata îmi îndeasă în picioare sandalele noi: “Ca să nu mai suferi!” îmi șoptește și îmi mângâie obrazul cu multă căldură. Arunc, așa cum fac întotdeauna, sandalele peste gard, în tufa de regina-nopții și pornesc desculț, să simt țărâna și ierburile uscate. Alergăm, alergăm și ne umplem de viață. De ce oi fi vrut să-mi supăr mereu tovarășii de joacă, nu știu. Trup tuciuriu și cu tălpile înspinate, chiar nu te puteai opri? Spre seară ne
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în altul. Înjurând înăbușit, traversez peste lemnele umezite alunecoase, pentru a-mi continua drumul. În răscrucea cu șoseaua, cineva mă fluieră îndemânatic din spate: Mergeți în oraș, domnu’? Una dintre fetele mici ale lui Țârțâc iese din râpă fugind mărunt, desculță și îmbrăcată numai într-o cămașă jilavă. Da, mă duc să-mi iau țigări. Păi de ce n-ați spus (zâmbește șui), că acuma a plecat sor’-mea, tot după țigări s-a dus, pentru nea Țârțâc... Ei, nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mărite într-o familie bogată, unde nu va trebui să meargă pe jos, ci va fi purtată într-o lectică. Picoarele cât un lotus de șapte centimetri și jumătate sunt un simbol al prestigiului și clasei. Fata e curioasă. Stă desculță pe un taburet. Se joacă cu degetele de la picioare în grămada de cârpe, ia o fâșie, apoi îi dă drumul jos. Mama amestecă într-un borcan cu terci lipicios de orez. Fata află că terciul va fi folosit ca lipici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
draperiile sunt trase. Mao e în pijamale. Stă așezat cu fața spre ușă, în scaunul lui din ratan. Musafirul e o femeie. Stă cu spatele la Jiang Ching. Are o jachetă bleumarin în stilul Mao. Văzându-și soția, Mao își încrucișează picioarele desculțe pe un taburet și zice: Vulpea siberiană a venit să ia parte la primăvară cu noi. Musafira se întoarce și se ridică în picioare. Tovarășă Jiang Ching! Tovarășă Fairlynn! Ce mai faci? Mai bine ca niciodată! Doamna Mao își ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dintr-un elementar fair-play profesional! În plus, sunt curios despre cine-i vorba! Fericiți cei ce nu vèd și cred! cèzându-mi privirea peste textul acesta simplu tresar brusc, ca și cum, în plinè noapte, într-o camerè fèrè luminè, aș fi cèlcat, desculț, fèrè sè-mi dau seama, pe cioburi sparte de sticlè, Fericiți cei ce nu vèd și cred, piatra a fost aruncatè, atenție la Dumnezeu, Matei și nu la Diavol! Ffmess.htm, Cette traduction des messages est plutôt littérale que littéraire (21
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
tine? Cum, nici măcar ea să nu te bage În seamă? Și tu, care toată noaptea ai sărit dintr-un tren Într-altul, te-ai ascuns sub banchete, În trenuri păzite de soldații cu arma, ai venit până aici În pijama, desculț, cu obrazul plin de clăbuc, ras doar pe jumătate! Ca dintr-o altă viață, ca dintr-un vis Îți amintești tot ce ai pătimit pe acest drum nesfârșit, și ea nici măcar să nu te Întrebe: Ești tu, dragul meu? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dau să se apropie, șușotesc Între ei, strigă toți, deodată, vocile li se acoperă. — Al cui spui că ești? — Pretinde c-ar fi din familie! — Dar valizele unde-ți sunt? — Dacă ai fi el, n-ai fi venit neras și desculț la nuntă! — Cu cine a zis că e neam? Dacă ai fi el, ai avea Rolex la mână și ditamai Merțanu-n poartă! — Nu e el, nu vezi ce pantofi lucioși are? Nu vezi ce haină scumpă? — Un impostor, vedeți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai mare a Helgăi, dar ce incredibil de elastic, parcă fără oase era trupul ei! Rușinat că uitase de Întâlnire, a dat s-o ridice, dar se ghemuise toată, Încolăcită ca o pisică, și a purtat-o așa În brațe, desculță și cu părul desfăcut, până la pat. Unde altundeva s-o fi pus când masa, scaunele, parchetul erau acoperite de cărți deschise, hârtii dactilografiate, probe de laborator, pahare cu vin ieftin, cești cu urme de cafea și sendvișuri scorojite? Fesele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Închizi În urma ta ușa grea a casei Dobrotă, Îți dorești să fii el, dar să rămâi tu. Și nici măcar nu bănuiești că Menadele Îi vor dărui ani grei de Închisoare, tortură, infirmitate, că după evadare va fi prins și ținut desculț, În carcera plină de apă Înghețată, piciorul cangrenat, amputat, fără anestezie... — ...Sfârșitul poveștii lui Anton este atât de trist, Încât n-are sens să vi-l povestesc Într-o asemenea seară festivă. L-am aflat În această călătorie de la fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
conserva sănătatea și vindeca o grămadă de boli precum tusea măgărească, spaima, cancerul, cârceii și sughițul. Concluzia nu putea fi decât una: să se lase pe mâna medicului. Acceptase de bună voie să se scoale înainte de răsăritul soarelui, ca să alerge desculț prin iarba udată de roua nopții, înghițise licori foarte amare sau foarte dulci, suportase băile de șezut cu paie de ovăz sau cu flori de fân, îndurase îngrozitoarea manta spaniolă, împachetările, turnările de apă pe membrele inferioare și superioare, băile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Mai exact, unul. Cortina de chembrică scârțâi pe sârmă, dezvăluind o arcadă din pietre neregulate prin care se vedea zbuciumul înflăcărat al infernului. De mare efect asupra publicului. Și lângă acea arcadă stătea Nanone. Păr despletit, revărsat peste brațele goale. Desculță. Trup drapat într-o mătase ivoire cu falduri ample, prinsă pe umăr cu o fibulă. Lacrimi strălucind în lumina tremurată a lumânărilor. O paloare de ființă supranaturală, de înger sau zeiță, perfectă întruchipare a unei triste iubiri și a muzicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cămășuță lungă, Gaiané îl privea cu ochii ei foarte mari și foarte negri. Dintre toți copiii, ea era slăbiciunea lui. Puse Biblia pe gheridon, luă fetița pe genunchi și îi încălzi piciorușele în palmă. Ca să nu atragă atenția doicii, lipăise desculță până la el. Așa făcea în fiecare seară. Dar era secretul lor. ― Azi unde mai mergem? ― Azi?... Da, da, da!... Cred că știu unde vom merge astăzi, iubita mea. Tocmai am aflat despre o poiană îndepărtată, un fel de grădină mare-mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
gâtul lui. Ah, teribil intrument tzambalul! A desferecat totul în mine. Mi-a căzut încet blana, mi-au alunecat șalvarii, mi-au pocnit cupele bustierei, căci n-aveam pe mine decât costumul național de harem, și am dansat goală și desculță pe acea zăpadă cernită direct din rai... Da, draga mea Catherine, a fost o veritabilă răpire pe care, cu siguranță, el n-o va uita niciodată. Și nici eu. Am făcut o pneumonie soră cu moartea. Aproape șase săptămâni n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cumplit de el, de privirea lui catifelată, atât de pătrunzătoare, de tachinările și taifasurile lor de taină. Mai mult ca sigur, acum se pregătea să se mute sau se mutase deja la reședința de vară. Îl vedea ieșind dimineața devreme... desculț... simțind iarba plină de rouă a luncii... aspirând toate acele „poeme în stare născândă” din jur... îngemănându-și dublul alb cu apele negre ale lacului... În sfârșit, se îndură să desprindă pecetea și citi. Nicolae îl avertiza că avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spunea că-i prea devreme, să mai rămână domnișoară un an, doi, trei, să se bucure de viață, de fetie - dansând, dansând...) - dar a fluierat-o el, la portiță, Într-o noapte? A fluierat-o. A ieșit mama, pe fereastră, desculță, Într-o mână cu pantofii, În cealaltă cu o boccea? A ieșit. Iar când tata i-a zis: «Am venit să te iau -suie!», ce-a făcut mama? A suit! Adevărat, nu pe Murg, nici pe țintat, nici pe Bălan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
car, sub el. Aud și alt zgomot: unul care vine de depaaarte, se apropie, ne acopere - apoi ne descopere la loc și se tot duce. Atât că n-am apucat să văd ceva din zgomot. Mama, În cămașă de noapte, desculță, nepieptănată, iese În ușă, Îndărătul meu și-mi strigă: - Nu sta acolo, Doamne-ferește! Intră i-me-di-at! Nu intru - și Încă i-me-di-at - ce, -s prost? Mai ales că mama, pentru o bună bucată de vreme, are altă ocupație: deschide, larg, toate ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ușă, Îndărătul meu și-mi strigă: - Nu sta acolo, Doamne-ferește! Intră i-me-di-at! Nu intru - și Încă i-me-di-at - ce, -s prost? Mai ales că mama, pentru o bună bucată de vreme, are altă ocupație: deschide, larg, toate ferestrele casei, apoi traversează, desculță, curtea și, după un timp, o văd cum deschide ferestrele școlii, toate. Voi fi Întrebat-o sau nu de ce deschide ferestrele? Poate că da - În care caz, nu mi-a răspuns; poate că nu - fiindcă știam: „sunetul” ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
apucă trunchiul dintr-o parte și mama din cealaltă și-ncep amândouă să scuture, galbenul curge, se mută, de sus, din rotund, jos, În iarbă, pe Întins. Sunt atât de deși plumbii galbeni În iarba verde, Încât nici tălpile mele desculțe și, orice-ar zice: de copil, nu se pot strecura fără să-i strivească - de aceea Încep adunatul de pe margine; Doamna și cu mama de la rădăcină Încoace. Doamna este și ea Învățătoare. Și directoare-Înlocuitoare - ca mama. A fost colegă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]