10,581 matches
-
Ștefănescu e în dialog cu propria conștiință aflată la încheierea unui ciclu: șase șeptimi din durata vieții i-au trecut, i-au mai rămas ultima șeptime, și nici aceea roză sub unghiul sănătății. Cu gîndul morții în fața ochilor, criticul își desface amintirile spre a le aduna într-un portret a cărui principală trăsătură e lipsa intenției autobiografice. Ca să-ți măsluiești trecutul e de ajuns să-l prinzi în tipare autobiografice, din dorința de a-i da o coerență pe care n-
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
pornită din gât, care s-ar fi auzit până departe. Dar cum Calu nu era nici om, nici cal, păstra câte ceva din fiecare, încât, dintr-o parte, umerii săi păreau un greabăn bolovănos, iar, pe de altă parte, greabănul se desfăcea în umeri plecați, de parcă purtătorul lor ar fi tras la edec. Colțurile gurii tot trăgeau să-i acopere dinții uscați de bătaia vântului, încât aveai impresia că se opintesc în zăbală. Ai fi câștigat bani buni cu el la bâlci
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
mesianism în poezia sa, atunci el se manifestă prin voința cuvântului întruchipat. Un gest intim o duce spre tradiția iudaică, de care se simte legată dar cu un plus de libertate, ca într-o alt mit autohton românesc: „când îmi desfac eșarfa de un albastru palid/spre Sud/ Ierusalimul mă cuprinde cu temple și cântece sacre// am mai mult de cinci mii de ani/ eșarfa e un leagăn de mătase/ când închid ochii/ către Sud/ Ierusalimul îmi arată colinele sale/ are
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
înainte de moartea femeii: „După una dintre partidele de table pe care le-a câștigat, mi-a făcut semn că are nevoie de oliță. Am privit-o rușinat, iar ea a clipit înțelegător. S-a așezat liniștită pe spate, i-am desfăcut capotul și i-am ridicat pijamaua. Carnea îi stătea moale pe oase și petele care se formaseră de-a lungul venelor arătau starea în care se afla [...] Am împins încet oala metalică, de fapt o tigaie cu bot ascuțit și
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
cabinet? B.I.: Stați că m-ați pierdut! Ce fire? Să vă scot firele? O.V.: Da, da, da! Mi-ați zis să vin astăzi la 9! B.I.: Da! Mă așteptați sau stați puțin, că-l rog pe P. să vă desfacă că eu am treabă, da? O.V.: Da, da, da!.[...]
Stenograme din dosarul Spitalului de Arși: Vaginoplastia, 800 de euro by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/34212_a_35537]
-
filmului să poarte cu sine și să reflecte autenticitate, astfel încât, i se explică Alinei, chiar și într-o scenă în care ea apare în fundal, ceea ce ea joacă, o anumită stare, răspunde acelorași exigențe cineveriste. Aproape maniacal, Paul face și desface una și aceeași scenă în secvențele care o compun, urmărind motivația psihologică a trăirii celui mai mic gest, a fiecărui detaliu. Scena discutată se reia din unghiul unei improvizații, însă fără să o vedem realizată integral și este o scenă
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
descompunerea a ceea ce trebuie descompus pentru a înțelege întâi de unde ți se trage un rău, un eșec (sau toate), o neputință, un trecut ratat și un viitor fără speranță. Când vorbesc despre descompunere, vorbesc despre o operație cumva matematică: a desface în părți elementare ceea ce este excesiv împletit și de aceea e nerezolvabil. Până și abisul, dacă poate fi cumva parcelat, aproximat, pus în cuvinte, devine măsurabil și, în felul acesta, controlabil. Încetîncet, marele necunoscut care ne înconjoară și ne cutremură
Interviu cu Ioan Es. Pop: „Sînt un ins care în Sparta ar fi fost aruncat de pe stînci“ by Vasile Proca () [Corola-journal/Journalistic/3113_a_4438]
-
este./ Când cuvântul moarte înseamnă chiar moartea,/ cuvântul glonte ucide iar cuvântul sânge/ este chiar sânge./ Gura nu mai rămâne decât un petic de ceară fierbinte./ Cuvintele țâșnesc, de parcă pescarul/ își sfâșie năvodul, lăsînd peștii slobozi,/ de parcă pescarul de oameni desface plasele sale./ Cele fără trup, cele spuse, rotesc peste lume,/ se năpustesc către buze, spre pleoape și piepturi,/ către orice poate face cu putință tăcerea./ Coboară un clopot, o temniță, o ureche întoarsă/ care silește fiecare gând să se audă
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
reflectării, al reprezentării corporalității e cât se poate de elocvent în Portret de femeie, desen emblematic al organicului pur, al concreteții carnalului ce adastă, ca într-un palimpsest, dinaintea unor sugestii și irizări ale unei transcendențe abia bănuite: „Ne-am desfăcut atunci. Ne-am închinat/ ca după o masă cu bucate curate,/ ca după o mărturisire spusă cu buzele celuilalt,/ deci fără ocolișuri./ Tu nu știi că în acest răstimp perdeaua din templu/ s-a despicat ca un tunet/ lăsând pereții
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
a pierdut și ce n-a avut,/ acum stă în ogradă cu ochii în gol și/ îmbată ciorile cu țuică, le dă pîine înmuiată în țuică,/ pe una a prins-o și i-a turnat țuică pe gît,/ i-a desfăcut ciocul și cogîlț, cogîlț.../ N-a murit cioara, din contră, de a doua zi i-a/ cerut de băut. Acum bea cu ea împreună și la cîrciuma/ din sat - noaptea, cioara se transformă/ în femeie tînără. El/ și-a pregătit
Etnobotanicele lui LIS by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3141_a_4466]
-
4 ani, deci cu care am colaborat 12 ani strânși și eficient, aș spune, în multe cazuri. Greșelile acestui om, prieten al meu, s-au repetat. În primul rând, a demisionat din PNL fără un motiv suficient, că s-a desfăcut USL. Nu pe toată lumea a mulțumit treaba asta, eu am și declarat că dacă aș fi fost președintele partidului în perioada aceea aș fi încercat să găsesc niște soluții, care se puteau găsi. Este adevărat, cu niște parteneri care au
Quintus, despre greșelile lui Tăriceanu. "A primit arginți de la PSD" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29504_a_30829]
-
rătăcirea exilului, ca într-o halucinație care nu este a mea. Dar nopțile sunt mai nemiloase, căci gândurile mi se întorc toate înspre tine și te visez și te simt cu toată viața mea. Visez mereu că o râpă se desface între noi și mă deștept înfricoșat strigându-te... (Scrisoarea din 24 ianuarie 1955). La o scrisoare în care Pia îl îmbărbătează rugându-l să nu se lase doborît, Mihai răspunde dezlegând oarecum enigma despărțirii lor: Îmi vorbești de țară și
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
să nu se vorbească deloc despre unul cuminte. Strategia aceasta scandaloasă (la propriu) nu a folosit-o numai Marius Ianuș. Spre deosebire de mulți „nonconformiști”, poetul fracturist chiar dovedea că are talent, forță creatoare, o anumită viziune, cu totul particulară, ce se desfăcea într-un V de bombardiere lirice, detonîndu-și încărcătura în capul cititorului. Era suficient să deschizi volumul său de debut, Manifest anarhist și alte fracturi (1999), pentru a constata originalitatea de recuzită și de substanță a tînărului autor. Autorul realizează primele
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
de șoc și de top, cu violență și sex la limita pornografiei, alți actori, alt regizor, alt producător, dar același scenarist, abia dezmeticit din coșmarul comunist și aiurit de sălbăticia noilor realități. Andreï Makine ne dezvăluie această poveste ca și cum ar desface o matrioșkă: împărăteasa Rusiei, „păpușa” cea mai mare, ascunde multe alte „păpuși”, fiecare cu povestea ei. Cea mai consistentă este a scenaristului Oleg Erdmann, rus de origine germană, dintr-o familie de nemți dezrădăcinați încă din vremea Ecaterinei, al cărui
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
lui Marion, clipa lui Kierkegaard și nimicul heideggerian, elegant încadrate la începutul și sfârșitul cărții de parabolele lui Borges, stau drept ocazii culturale ale unei întrebări unice a autorului privind limita experienței umane a sensului: ce este absurdul? Întrebarea se desface pe paliere: de ce absurdul apare drept ceea ce ne bruiază auzul, rostirea ne trezește gustul respingerii, se mișcă de la apariția sa sub chipul prostiilor de nesusținut până la paradoxele gândirii, de la dezvelirea limitelor limbii și sublinierea tăcerilor care dau sens comunicării, sau
Despre hrană, bucurie și sens by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2918_a_4243]
-
remarcă însuși scriitorul. Dar nicăieri nu-și mai permite acesta dezlănțuirea senzorială, iluzionismul imagistic, manierist, escherian până la indiscernabil, nicăieri labirinticul, metafora, enigma vizuală nu sunt mai privilegiate ca aici. Roman-poem, cu un schelet narativ-pretext pentru infinitele volute imagistice, care se desfac unele dintr-altele în jerbe de culoare, antrenând în permanență semnificații suplimentare, menținând mereu în alertă simțurile cititorului, conștient că se află în preajma unui secret teribil care nu i se dezvăluie până la final. Planurile narative curg în paralel - unul pe
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
îngerul (fie, și alcoolul...). Asemenea celui atotputernic, se retrage în sine până la un punct, tocmai pentru ca iubirea să fie posibilă: „te privesc și părul tău crește, crește/ se unduie ca fumul de țigară./ ochii îți ard și părul tău/ se desface în rotocoale/ ca fumul de țigară./ eu mă fac mic. mă rătăcesc/ ca o sălbăticiune./ atenție, fumatul e dăunător/ spun și eu așa./ în timp ce ne ținem în brațe/ prizăm trupurile noastre, ne drogăm./ spun și eu așa,/ drogurile sunt un
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
un editorial programul aberant pe care noul redactor-șef îl propunea în chiar primul număr al publicației care îi fusese încredințată de Consiliul Județean. De la teorie, discriminatorie și insultantă, Mircea Arman a trecut repede la fapte, cenzurându-și colaboratorii și desfăcându-le ilegal redactorilor contractele de muncă. Confruntat cu o reacție masivă a scriitorilor, nu s-a dat în lături de la amenințări, în interviuri sau în misive electronice. Revista noastră le-a reprodus pe cele mai caracteristice stilului lui Mircea Arman
Disprețul care ucide cultura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3365_a_4690]
-
clipele de imobilitate și de mișcare, între cele de tăcere și de semnalizare acustică a lumii care urmează a fi părăsită: „sunt patru glasuri, spune mama/ sunt crăpături noi, spun// toate spălate în tăcerea dinaintea ei/ toate un gînd// mama desface pielea/ vîntul are față de om/ are capete, spune// apoi îi șterge ochii albi la privit” (mama avea aerul deasupra). Sub narcoza funebrală se petrec atît transferuri organice cît și de-a dreptul supranormale: „ca să dea fratelui casa și locul/ dar
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
vor fi atrași de romanul din roman (pasaje din Originile răului și cele două istorii ale genezei lui) și de aplicația lecțiilor de scriere creativă. Marcus Goldmann și făuritorul lui nu seamănă deloc a ucenici nesăbuiți, care-au uitat să desfacă vrăjile învățate, ci dimpotrivă, sunt ucenici primejdioși... Însă Joël Dicker are de trecut marea încercare cu romanul următor, căci declarând că Philip Roth îi este model și-a ridicat singur ștacheta foarte sus. Poate va alege alt model, poate va
Adevărul despre „cazul Joël Dicker“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3278_a_4603]
-
de 31 de ani, ucenic sudor, funcționar la serviciul vînzări, corector, stilizator, redactor, merceolog, economist. În primii 13 ani de după război a trebuit să-și schimbe de șapte ori serviciul. La fiecare revizuire a „dosarului personal“ la cadre i se „desfăcea contractul de muncă“. Așa se face că din „ucenic sudor la atelierul Tilcam din strada Pantelimon 70“ ajunge funcționar la „Ancora Română“, apoi sudor la „Industria Sîrmei“ din Cîmpia Turzii. Așa se face că din „șef serviciu vînzări la Metarc
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
un stil foarte special, trebuie să recunosc... AB: A privi înseamnă a gândi. Cred că ceea ce trebuie să facă un scriitor (realist) este nu atât să-și imagineze, ci să gândească. Henry James spunea și mai frumos: să desfășoare, să desfacă, să lămurească. Un scriitor trebuie să știe „să desfășoare” o situație. LVR: În 2010, revista GRANTA te-a inclus pe lista ei cu cei mai importanți 22 de scriitori de limbă spaniolă. Ce înseamnă pentru tine să te afli pe
„Am stat o săptămână în casa lui Llosa“ Interviu cu scriitorul spaniol Andrés Barba by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2992_a_4317]
-
armata rusească care numărau împreună peste douăzeci mii de ostași. Situația noastră, a celor încercuiți, era desperată. Atunci porni în ajutorul nostru cavaleria mazililor și răzeșilor moldoveni. Atacul ei a străpuns frontal încercuirea și când dădură de noi s'au desfăcut în două, rostogolindu-se pe ambele noastre flancuri împotriva Turcilor pe care îi loveam acum împreună. O bună parte dintre ei s'a pus pe fugă. Atunci, pentru a opri panica ce îi cuprinsese, însuș pașa Vali s-a avântat
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
Emil Brumaru - Interpretează Mircea Rusu - Ce zimți zănatici au rotițele din ceasornice! De prunc tot desfăceam ceasuri. Precoce făptură, veți exclama increduli. Ei, uite că aveam, am meșteșugul ăsta înnăscut de-a demonta mașinării de timp. La început, maică-mea, lăsîndu-mă, oarecum neglijentă, lîngă un ditamai obiect ticăitor, rotund, burtos, cu două emisfere goale deasupra, protejînd
Nu vă lăsați momiți de orologii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15242_a_16567]
-
o poveste de dragoste... A fost odată ca întotdeuna, așa cum se rostogolesc prin basm păpădiile-n aerul fraged al clipei, a fost și poate va mai fi și-a doua oară, așa cum, în zi, florile mov de lîngă geam se desfac neverosimil de serioase și subțiri, strecurînd cu trei petale lila iluzia că-i încă bine, da, e normal, învăluitor de banal... și-ți vine chiar să fredonezi sau să cînți la muzicuța cu butoane, ba nu!, la acordeon (e mai
Murmuram o poveste de dragoste by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15216_a_16541]