14,288 matches
-
sînteți singurii și nici primii care își fac planuri. Realitatea, domnilor, e mult mai simplă și mai nesimțitoare decît credeți, trebuie doar ținută bine de urechi, să nu te desprinzi de ea, omul are mai întotdeauna această pornire, să se desprindă de ea!" Era foarte mulțumit de cele spuse, mare parte din cuvinte nu erau ale sale, le auzise din gura prințului cînd au tras ultimul chef, înainte de plecare, nu înțelesese prea bine cîte una, cîte alta, de exemplu chestia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ale viermelui perpelindu‑se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului, la uimitoarea metamorfoză a sânilor femeii, la răni, la suferința orbului...“ Și deodată se văzu cum trupul muritor al lui Simon Magul putea fi văzut desprinzându‑se de pământ, Înălțându‑se drept, tot mai sus, mișcând lin din brațe, aproape nedeslușit, precum peștii aripioarele, , iar părul și barba Îi fluturau În zboru‑i domol. În liniștea neașteptată care se lăsase, nu se mai auzea nici un strigăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din țărână... Asta e vrerea Domnului... Unu...“ „Dar el și‑a luat zborul“, zise Sofia, „a dovedit că e făcător de minuni“. „Doi...“ „Chiar dacă o să cadă, rămâne Învingător“, zise Sofia. În vreme ce număra, Petru ținea ochii Închiși, vrând parcă să se desprindă de timp. Ca deodată să se pornească țipetele sfâșietoare ale mulțimii, și‑atunci deschise ochii. Chiar din locul În care Simon se făcuse nevăzut, cu puțin timp În urmă, dintre nori, Începu să se arate un punct negru care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
coșciugul fu gata - din patru scânduri nefățuite, din lemn miresmat de cedru, prinse În pene de lemn - Sofia Își scoase șalul și‑l Înfășură la gâtul lui Simon. „Jos e răcoare ca‑n străfundul fântânii“, zise ea. Atunci Simon se desprinse brusc de ea, Înșfăcând cu mâinile scândurile coșciugului, vrând parcă să se Încredințeze de trăinicia lucrăturii. După care sări vioi În el și se Întinse. La semnul său lucrătorii se apropiară și bătură cuiele. Petru Îi șopti ceva unui Învățăcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
purpură și viermi, din piei de oaie Înroșite și aveau podoabe de aur, argint și aramă. Iar fiecare ținea la pieptul său câte o icoană pe care scânteiau aurul și argintul și pietrele prețioase. 7. Apoi, din mulțime, se vor desprinde câțiva tineri vânjoși, care se vor Înclina În fața lor făcându‑și semnul crucii, apoi le vor săruta picioarele și mâinile, după care, toți deodată, se vor ridica sprinten pornind‑o cu ei prin găvanele grotei, purtându‑i cu mare grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
chemau. Afară era de bună seamă lună plină sau poate lună nouă, se deșteptau sufletele strămoșilor, cei dinspre partea bărbătească Îi chemau trupul păgân, iar cei dinspre partea femeiască - sângele păgân. Oare asta era mântuirea, ceasul În care sufletul se desprinde de trup, sufletul creștin de trupul păgân, trupul păcătos - de sufletul păcătos, care e astfel milostivit, căruia Îi sunt iertate păcatele? Poate tot așa, câinele pe care‑l duceau pe brațe, ca pe mielul Domnului, ca și băiatul ce‑l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
zorile. Condamnatul simți cum fumul, superbă iluzie, Îl moleșea pentru o clipă, auzind parcă din depărtări sunetul taragotului care se prelingea peste câmpie, și atunci aruncă țigara pe podea și o stinse cu cizma sa de husar căreia Îi fusese desprins pintenul. „Domnilor, sunt gata!“ Aleasă anume pentru simplitatea‑i cazonă, scurtă ca ordin, fermă precum o sabie trasă din teacă, dar atât de rece, acel enunț trebuia să fie pronunțat ca o parolă, fără patos, ca atunci când spui după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
repede că și victima să. Însă panică îi dăduse aripi tânărului, care își dădea seama că doar prin viteza putea să scape cu viața, dar cu toate ca Tapú Tetuanúi cunoștea foarte bine locul pe unde fugea, nu reușea deloc să se desprindă de urmăritorul sau, care încerca în același timp lovituri năprasnice cu ghioaga, fiecare dintre ele fiind parcă pe punctul de a-i zdrobi țeasta. „Oare ce-i făcuse acelui nebun, de ținea atât de mult să-l căsăpească?“ Băiatul nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
scânduri lațe, care urmau să facă legătura între carene. Era o îndeletnicire care cerea un deosebit efort de concentrare, căci o singură lovitură prea puternică putea strică o scândură la care munciseră șapte oameni timp de patru zile. După ce se desprindea scândura de restul trunchiului, prin lovituri ușoare și prin mici arsuri, un grup de femei începea să netezească cele două fețe ale acesteia, cu piatră coralifera, iar apoi le șlefuiau cu nisip și cu piele aspră de rechin. Se obținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fie oameni pașnici și primitori. Miti Matái ordona să se coboare velele și catargele și să se sune de trei ori din cochilie, semnalând în acest fel că nu intenționau să atace prin surprindere. După o oră și ceva, se desprinse de pe plajă și se apropie până la câțiva metri de ei o piroga lungă, condusă de vreo zece vâslași, la prova căreia se află un batran împodobit cu o mantie lungă de pene roșii. Cine sunteți și ce doriți? întreba bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
gravitatea pericolului prin care trecuseră, cât timp navigaseră în mijlocul oceanului. Totuși, Miti Matái știa foarte bine că aerul, căldura și lipsa de umezeală erau dușmanii de moarte ai Niho-Nui, care, în mai puțin de douăzeci și patru de ore, începură să se desprindă precum fructele coapte, căzând apoi imediat pradă unui adevărat stol de păsări, care păreau încântate de această hrană respingătoare. De fapt, o numeroasă familie de pițigoi cu ciocuri lungi și ascuțite, pe care le introduceau în orificiile lemnului cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ochiul lui orb și lăptos, umflat, aproape închis, la buzele lui despicate. E doar cu trei ani mai mare decât ea, dar arată de parcă ar fi bunică-sa, și fata zice: — Și până la urmă de ce faci asta? Și Webber își desprinde peruca, toate șuvițele și cârlionții blonzi lipiți de sângele închegat în jurul nasului și gurii. Webber zice: — Oricine vrea să facă lumea mai bună. Flint bea din berea lui light și-l privește. Clătinând din cap, zice: — Băi pulă... Zice: Aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
doare inima de mila bunicii. I se umplu sufletul de o iubire puternică față de ființa darnică și bună care nu-i mai făcuse rău, nu ridicase nici măcar o dată tonul deși numai Dumnezeu știa câte motive avusese să o facă. Se desprinse din strânsoare, se repezi în casa bunicii, îi sări în brațe și ceru iertare iar din ziua aceea avu mare grijă să n-o mai jignească, nu doar de frica ramurii năzdrăvane de copac. În inima Luanei se cuibărise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
încât nu l-a dibuit nici până acum. Anul trecut am râs teribil de el. Mama și tata l-au lăsat să se creadă nedescoperit, l-au tras de barbă și i-au pus piedică. Smocul de vată i se desprinsese și era tare caraghios să-l vezi cum se chinuie să-l țină acolo unde îi era locul. Unchiul Dali a ieșit foarte mândru de prestația lui. Se opri în fața fetei și repetă categoric: Verișoară dragă, nu există Moș Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ciocnindu-și cupele de șampanie. Avea să se întoarcă la școală și să asculte, cu lacrimi în ochi, întâmplările trăite de sărbători de către colegii ei, banale, în fapt, în mai toate casele de români, dar care pentru ea reprezentau povești desprinse din visele cele mai înflăcărate. Nu contesta divina semnificație a Crăciunului sau faptul că bucuria trecerii într-un nou an era milostivirea și darul aceluiași unic și bun Dumnezeu, dar tare se mai săturase de singurătate. Luana trăia într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
străduia să pună pe picioare o afacere pe cont propriu și să scape din situația încâlcită în care se afla. Dacă planurile îi reușeau, atunci urma și Luana să aibă un loc de muncă. Reuși, după câteva luni, să se desprindă de Crina și să închirieze singur două standuri în hala de en-gross. O scoase pe Luana la restaurant, să sărbătorească evenimentul, apoi își oferiră o noapte pasională de iubire. Nevasta lui jubila. Avea, în sfârșit, o ocupație. Deși nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
reprezentației, cu sufletul la fetele din culise. Au ieșit în scenă dezorientate, vădit nepregătite. Întreg spectacolul a fost o catastrofă. Nu intrau bine două, trei, modele, că apărea formația, cu gemetele ei răgușite. Una din manechine a defilat cu rochia desprinsă într-o zonă dorsală, cu o privire tâmpă, ce nu pricepea nicicum de ce se prăpădește lumea de râs. Spectatorii, profund dezamăgiți, au vociferat întruna. Plătiseră un bilet piperat pentru un spectacol de amatori. Întoarsă acasă cu sufletul trist, Luana căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Nu avea să-i fie ușor dar lui nici prin cap nu-i trecea să se retragă, să piardă o astfel de ocazie. Avea dreptul la ea. Pentru a mia oară, în fața lui Dumnezeu Luana era a lui! Când se desprinse de ea, știu că se impune, pentru amândoi, o clipă de răgaz. Își neglijase îndatoririle de la cabinet și era restant cu somnul. Simțea o nevoie imperioasă de odihnă, de detașare. Va dormi și se va relaxa în vreme ce Luana, prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cum să trăiască printre străini. Acum se vede silit s-o ia de la cap. Când se uită la acest interior, care iar i se pare ciudat și străin, Încearcă să retrăiască primele zile petrecute acolo, felul În care trecutul se desprindea de prezent și Încetase grabnic să mai Însemne ceva. Zece-unsprezece ani, n-a fost prea multă vreme... Dacă și-ar aduce aminte ce se Întâmplase atunci, poate că ar fi În stare să facă și acum la fel. Viața lui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Poate să-ți cumpere altă bicicletă. Asta-mi place mie! Adam a văzut doar niște picioare care se Învârteau În jurul lui și a auzit clinchetul lanțului de la bicicletă. Cineva a tras de chinga tăștii rămase pe umăr, care s-a desprins ca și cum nu mai ținea să fie a lui. — Gata! a țipat Neng. L-a apucat de subțiori și l-a pus În șezut. Nu-i drept! Ia mâna de pe bicicletă ori Îți ard una un’te doare mai tare! — Oho-ho
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
studenți, probabil că le-ai și fost profesoară multora dintre ei. De-ți place homarul lângă mare servit... I-au lăsat În urmă până și pe ultimii manifestanți și au pornit În goană ca un vas care izbutește să se desprindă de țărmul nispos și să ajungă În sfârșit la apa adâncă. — Ce-a vrut să spună Bill Schneider când a zis de data asta? a Întrebat-o Mick pe când intrau În marea de mașini, de becak-uri și de camioane. ...de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
venea În chip firesc să facă așa ceva. Cu toate acestea, pe Adam Îl luase În brațe fără să ezite o clipă, fără să se simtă stingherită, nici măcar nu-și dăduse bine seama de ceea ce face decât mai apoi, când se desprinseseră din Îmbrățișare. — Eu n-am avut niciodată parte de așa ceva, i-a șoptit Mick când s-a strecurat pe lângă el În drum spre bucătărie. A deschis o cutie de lapte condensat și a turnat conținutul În trei căni, apoi a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
foarte mândră de ea, cu tot soarele care o lovea peste ochii mijiți În spatele ochelarilor. Foile ieftine, aproape translucide, hârtia de scris obișnuită la Jakarta, fuseseră strânse Într-un ghemotoc pe care Cantik doar Începuse să-l desfacă. Margaret a desprins cu grijă foile mototolite. I s-au părut asemenea frunzelor uscate de toamnă, așa cum și le amintea din anii petrecuți În America. Primele erau nescrise, marcate doar de cutele care Începuseră să Îngălbenească. Doar pe o singură foaie erau câteva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
apărea mereu cu piese vestimentare noi, micile-mari câștiguri pe care încerca să le expună cu multă naturalețe. Carmina o studia înciudată, părea la fel de nevinovată și asta o scotea din minți. Prefăcuta, prefăcuta, murmura pentru sine și nu reușea să-și desprindă privirea din ochii Elenei. Abia în primăvară se împăcă sufletește, cumpără un buchet de toporași din mica piațetă aflată în centrul orașului. Până ajunse la Elena privi florile de un albastru delicat, moale, ce răspândeau un miros adânc, uman, cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aproape metalic al frunzelor, metal prin metal, soarele usca. Degetele păreau calcaroase, străine. Pe limbă gust de cocleală, genele albite de praf, trupuri aplecate. Din când în când îți ștergeai fruntea cu dosul palmei și vedeai cum de pe piele se desprind ciuciuleți negri de transpirație și praf. Nopțile se pare că aici sunt grozave, seceta produce o sete necunoscută, cumpăna fântânii se apleacă supusă, căldările se întorceau pline dar apa nu stingea setea, setea de capăt. Nici vinul. Vinul întărea dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]