2,113 matches
-
la molozul fumegînd, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Sprîncenele și părul de pe brațe Îi arseseră, iar pielea Îi strălucea aidoma bronzului umed. El a fost cel care mi-a povestit că flăcările Începuseră puțin după miezul nopții și că devoraseră zeci de mii cărți pînă cînd, În zori, au capitulat dinaintea unui rîu de cenușă. Lluís avea În mînă cîteva cărți pe care izbutise să le salveze, niște colecții de versuri de Verdaguer și două tomuri din Istoria Revoluției franceze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a povestit că pompierii găsiseră un trup ars printre dărîmături. Îl crezuseră mort, Însă unul dintre ei a băgat de seamă că Încă mai respira, și l-au dus la Hospital del Mar. L-am recunoscut după ochi. Focul Îi devorase pielea, mîinile și părul. Flăcările Îi biciuiseră și Îi sfîșiaseră hainele și tot trupul Îi era o rană vie ce supura prin bandaje. Îl depuseseră Într-o Încăpere separată, la capătul unui coridor cu vedere la plajă, amorțit de morfină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și nimeni nu Îndrăznește să le Înțeleagă, pînă cînd dispar toate glasurile care pot povesti ce s-a Întîmplat, pînă cînd sosește clipa În care nu mai sînt recunoscute și se Întorc, cu altă față și cu alt nume, să devoreze ce au lăsat În urmă. Pe atunci, Julián aproape că nu mai avea ce cărți să mai ardă. Cu această distracție se Îndeletniceau acum persoane mai Însemnate. Moartea tatălui său, de care nu avea să vorbească niciodată, Îl transformase Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fie distrusă pentru că, nu se știe de ce, așa trebuie - și chiar fără să i se explice de ce, fie, admit toate astea, dar iarăși se ridică eterna întrebare: de ce a mai fost nevoie de smerenia mea? Oare chiar nu pot fi devorat fără ca acel ceva care mă devorează să-mi pretindă laude pentru că m-a devorat? Oare chiar se va supăra cineva pe mine pentru că nu vreau să mai aștept două săptămâni? Asta n-o cred, și e mult mai sigură presupunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de ce, așa trebuie - și chiar fără să i se explice de ce, fie, admit toate astea, dar iarăși se ridică eterna întrebare: de ce a mai fost nevoie de smerenia mea? Oare chiar nu pot fi devorat fără ca acel ceva care mă devorează să-mi pretindă laude pentru că m-a devorat? Oare chiar se va supăra cineva pe mine pentru că nu vreau să mai aștept două săptămâni? Asta n-o cred, și e mult mai sigură presupunerea că, pur și simplu, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se explice de ce, fie, admit toate astea, dar iarăși se ridică eterna întrebare: de ce a mai fost nevoie de smerenia mea? Oare chiar nu pot fi devorat fără ca acel ceva care mă devorează să-mi pretindă laude pentru că m-a devorat? Oare chiar se va supăra cineva pe mine pentru că nu vreau să mai aștept două săptămâni? Asta n-o cred, și e mult mai sigură presupunerea că, pur și simplu, a fost nevoie de neînsemnata mea viață, de viața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
salvare, nu este mai puțin adevărat că duce la împăcare temporară, la o uitare reconfortantă. Grația femeii temperează tragedia bărbatului. Urăsc înțelepții pentru că sânt comozi, fricoși și rezervați. Iubesc infinit mai mult pe oamenii dominați de mari pasiuni care îi devoră până la moarte, decât egalitatea de dispoziție a înțelepților, ce îi face insensibili atât la plăcere, cât și la durere. Înțeleptul nu cunoaște tragicul pasiunii, nu cunoaște frica de moarte, precum nu cunoaște avântul și riscul, eroismul barbar, grotesc sau sublim
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și goală, fiindcă este complet lipsită de elemente contradictorii, de antinomii și deznădejdi, fiindcă nu cunoaște tragismul marilor pasiuni. Sânt infinit mai fecunde acele existențe care, trăgând toate consecințele, nu încetează de a se contrazice, nu încetează de a fi devorate de contradicții organice și insurmontabile. Resemnarea înțeleptului răsare dintr-un gol interior, iar nu dintr-un foc lăuntric. Prefer să mor de un foc interior decât de vidul și resemnarea înțeleptului. Întoarcerea În haos Înapoi înspre haosul inițial, înspre haosul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vedantică modernă. Nici un moralist occidental, nici măcar cel mai sumbru, n-ar fi îndrăznit să avanseze despre natura umană o precizare atât de înfricoșătoare, atât de revelatoare. Ti-ai dori uneori să fii canibal, nu atât din plăcerea de a-l devora pe cutare sau cutare, cât din aceea de a-l vomita. "N-ați avut dreptate să contați pe mine." Cine s-ar putea exprima astfel? Dumnezeu și ratatul. E limpede că Dumnezeu era o soluție și că nu se va
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Catastrofă patriotică a declanșat startul În competiția pentru funeraliile naționale: Este În joc proba trădării aproapelui Că partinica rezolvare a celor ce nu sunt cu noi, Sunt Împotriva noastră. Respirația s-a oprit În pustietatea unui blestem misterios. Tăcerea obeza devora metodic Și În timp, se desfasoara „Ospiciul groparilor”: „Au fost chemați groparii de gips la părăstas/ Cei ce mai sunt sechela pustiului imund/ Dar că o fiara franța În hâite s-au retras/ Să caute prin hăuri strigoiul muribund./ Cu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
boreal/ Câinii marxiști fecundând omenirea” (,,Pământul somnambul”). E un alt tip de poezie ocazionala, dezarmanta prin sinceritatea emoției și tragismul mesajului, distilate liric de norme morale intransigente, ca În două versuri memorabile pentru Înțelegerea corectă a timpului istoric: ,,Tăcerea obeza devora metodic” (,,Omul interzis”) și ,,Doamne, dă-ne puterea de a ne fi rușine” (,,Chtonia”). În 1996 publică la Editură Moldova al doilea volum de versuri, intitulat ,,Flaut Tenebra”. 2. Alexandru Malin Tăcu: ,,căutător de anotimpuri inexistente”. Destinul existențial al lui
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
așa că-l îndeamnă pe Titus Livius să reia disputa cu Labienus: — Despre ce vorbeați? Încurajat, acesta îl ignoră ostentativ pe Paterculus, însă se stră duiește să-l atragă pe Vinicius de partea sa. — Nu crezi că spectacolul luptelor politice, care devorau sta tul și au provocat în ultimă instanță decăderea moravurilor, a in spirat unor spirite așa-zis „elevate“ nostalgia trecutului și le-a îm pins să respingă noutățile, chiar și în literatură... Dar asta e o insultă, se cutremură Vipsania
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
totuși le știam fictive. Eram Într-un muzeu al tehnicii, Îmi ziceam, te afli Într-un muzeu al tehnicii, un lucru onest, poate cam obtuz, Însă un regat de morți inofensivi, știi cum sunt muzeele, nimeni n-a fost vreodată devorat de Gioconda - monstrul androgin, Meduză numai pentru esteți - și cu atât mai puțin vei fi devorat de mașina lui Watt, care putea să-i Înspăimânte numai pe aristocrații osianici și neogotici și de-aia apare așa de patetic situată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
muzeu al tehnicii, un lucru onest, poate cam obtuz, Însă un regat de morți inofensivi, știi cum sunt muzeele, nimeni n-a fost vreodată devorat de Gioconda - monstrul androgin, Meduză numai pentru esteți - și cu atât mai puțin vei fi devorat de mașina lui Watt, care putea să-i Înspăimânte numai pe aristocrații osianici și neogotici și de-aia apare așa de patetic situată În compromis, toată numai funcție și eleganțe corintice, manivelă și capitel, cazan și coloană, roată și timpan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
relata tuturor despre carnea de om că are un gust delicat. Iresponsabil, deoarece știe că nu i se va Întâmpla niciodată să o guste. Până când cineva, Însetat de adevăr, nu va vrea să Încerce chiar cu el. Și În timp ce e devorat bucățică cu bucățică, nu va mai ști cine are dreptate, și aproape că speră ca ritul să fie benefic, ca să justifice măcar propria-i moarte. Așa că alaltăieri-seară trebuia să cred că Planul era adevărat, altfel ar fi Însemnat că, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de un Dragon cu trei capete, al cărui prim cap iese din ape, al doilea din pământ și al treilea din aer. E nevoie neapărat ca aceste trei capete să sfârșească Într-un singur Dragon, foarte puternic, care-i va devora pe toți ceilalți Dragoni. (Jean d’Espagnet, Arcanum Hermeticae Philosophiae, Opus, 1923, 138) Mi-am regăsit grupul. I-am spus lui Agliè că am auzit pe careva pomenind de o Întrunire. „Ah”, spuse Agliè, „suntem curioși! Dar te Înțeleg. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a intenționat fabricantul, dar pentru mine merg perfect, iar acum Îl am pe Dan, care nu va atinge nici măcar cu un deget ceva nou cumpărat Înainte să fi citit manualul de instrucțiuni din scoarță În scoarță și nu va fi devorat pînă și textele scrise mărunt, pînă cînd va fi În stare să recite totul din memorie. Așa că, acum, Dan (dragul de el) citește manualele și-mi demonstrează cum funcționează chestii de genul aspiratoare, espressoare de cappuccino și uscătoare de rufe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
aprobarea. Eforturile mele se Îndreptaseră În direcția Îndepărtării ei, a menținerii distanței dintre noi, a găsirii unei căi de a ne integra În familia ei și de a o integra pe a ei Într-a noastră, fără a ne lăsa devorați de ea. Dar, la vremea respectivă, eforturile acestea au eșuat. Nu am știut cum să Îi fac intrarea treptat În viața mea, iar ea nu a știut cum să construiască o relație Între noi În ritm mai lent, dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o să mă fută și pe mine. Greșit! Iau cremele lui Rossi șo pornesc spre casă. Casa mea nu-i un loc bun pentru mine, niciodată n-a fost. Prefer să muncesc cât mai multe ore suplimentare. Oameni ca Gus, ei devorează orele suplimentare. Au obiceiul ăsta În timpul verii ca să acumuleze cât mai mult timp liber și să se ducă la golf În timpul zilei când terenul e liber. Eu, eu pot doar să dorm În timpul zilei. Mie noaptea Îmi place să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Taxiul se oprește cutremurându-se și suntem la noi acasă. Te-am prins! Eu, noi... o ducem În patul nostru nefăcut și puturos, plin de spermă stătută și firimituri. Mă Înfig direct În pizda ei cu gura, sorbind-o zgomotos, devorând-o. Are gust de căpșuni. Săpunul. Îi place la nebunie, dar nu vrea să-mi ia pula tare În gură, pula mea jupuită și solzoază care pute, și o dă la o parte din fața ei și trage de ea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și apoi fața, lucru pe care îl va simți cu vârf și îndesat. Își întoarse fața spre Magician, dar acesta dispăruse. Ușa era închisă. Fumul îl făcea să lăcrimeze și să simtă că se asfixiază. Focul se apropia din ce în ce mai tare, devorând cutii, cărți, postere și topind CD-uri. Apoi, flăcările galbene și albastre se insinuară în patul lui Rhyme, luând cu asalt pătura cu care era acoperit acesta. Capitolul XXVI Un agent NYPD foarte pus pe treabă se grăbi pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
privea, iar ochii lui, dacă i-ați fi văzut, nu mai erau ai lui, și chiar buzele i se mișcau sau tremurau puțin, de parcă ar fi vrut să spună ceva, dar nu ieșea nimic, nimic. O privea pe fată, o devora, ca și cum n-ar mai fi văzut niciodată o femeie, în orice caz, niciuna ca ea... Eu nu prea mai știam unde să mă bag, gândiți-vă, cei doi erau transportați, se închiseseră undeva, pierduți unul în ochii celuilalt, fata nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mine, care dăduse din coate pentru a rămâne numai el, singur înaintea mea, și din cauza căruia nu îți voi mai vedea niciodată chipul, nici nu te voi mai atinge, în timp ce el va crește mereu, îi vor crește dinți pentru a devora totul, va avea mâini pentru a apuca lucruri și ochi pentru a le vedea și apoi, mai târziu, cuvinte, cuvinte pe care le va folosi ca să mintă, el care nu te cunoscuse, fiindcă tu muriseși când el se năștea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
bine că nu îi mai pui încă scutece, și iată-i fețișoara apărând în cadrul ușii camerei noastre, cu gâtul întins și trupul ascuns încă dincolo de perete. Nu am idee cât anume a auzit din ceea ce vorbeam noi, ochii ei flămânzi devorau mișcările buzelor noastre, dar nu digerau nimic, iar acum privirile ei se întorc spre el, deja rănite, preventiv, tati, ne-a fost dor de tine, iar el îi trimite un zâmbet stâlcit, serios? Și ea spune, sigur că da, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
N-am visat așa o soră Sprinteioară și frumoasă; Eu mai bine-o duc acasă Și o dărui mamei noră. Eu întreb, nu dau cu parul, Și-ntrebarea mă devoră: Dacă am în SUA soră, Oare nu-mi pătez dosarul?
La sora Condoleazza by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84162_a_85487]