1,677 matches
-
înțeles că această scenă fusese atât de bine repetată, încât puteam să-i ghicesc dialogul. M-am uitat din nou la Robby și nu m-am putut stăpâni să nu mă gândesc că dincolo de indiferența afișată era dezgust, iar dincolo de dezgust, furie. Păru să-mi observe suspiciunile când m-am pomenit uitându-mă din nou la cutiile acelea și m-a întrebat încă o dată, pe un ton apăsat: - Dar dacă durează, tată? Privirea mea se fixă înapoi asupra lui. „Tată“ nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o simplă precauție. La punctele de trecere, la intrarea sau în interiorul "teritoriilor", atunci când le întind pașaportul meu soldaților în exercițiul funcțiunii, cea mai mare parte dintre ei mă examinează și mă privesc în ochi cu un amestec de morgă și dezgust. Ierarhia nu se discută. O ființă superioară îmbrăcată în uniformă, un atotputernic măsoară cu privirile o ființă inferioară în civil, de sus în jos. Un supraom, care are toate drepturile, examinează un rahat care n-are niciunul. Numai că acest
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
1929) nu era oare națiunea catolică prin excelență? Și legile rasiale italiene ratificate de monseniorul Pacelli, și aplauzele Bisericii din Franța sub Vichy... Erezia creștină a fost disprețuită suveran de maeștrii Talmudului, iar Yeshayahou Leibowitz nu-și ascundea un anumit dezgust pentru această idolatrie pretențioasă. Oricum un evreu n-are a se defini în raport și contra unei excentrități apărute mult după el. Creștinul nu apare pe radarul conștiinței evreiești, iat-o însă pe aceasta din urmă obsedând din interior conștiința
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nerecunoscut: zbîrcită și, În același timp, umflată. Gains i-a dat lui Doolie două capsule și a luat sacoul. - O să-ți mai dau două diseară, a zis. Aici, la nouă. Izzy, care stătuse tăcut alături, se uitase la Doolie cu dezgust. - Doamne sfinte!, a zis el. Sandale! Ceilalți roiau primprejur, Întinzînd mîinile ca o adunătură de cerșetori asiatici. Nici unul nu avea bani. Am zis: Nimic pe datorie! Și am pornit-o mai departe pe stradă. S-au luat după noi, văicărindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
conștiința și sufletul nostru, că-i urâm, că-i judecăm. Și o știu. De câte ori nu am auzit vorbele inconștiente: „Warum denn hasst man uns so?“(De ce oare ne urăsc așa? (germ.).) Pentru renegații noștri nu putem avea decât dispreț și dezgust. 1918 să fie anul izbândei, anul realizării visurilor celor mai scumpe, săvârșirea operei tatălui nostru prin fiii lui, dezrobirea românilor, singura mângâiere ce doreau și voiau regele Carol și tatăl nostru după pierderea Basarabiei. 1917 trece multe și mari datorii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mentalitatea creatoare a lui Eminescu, în care, după accepția mea, cosmicul nu este imaginea divinului /ci Părintele ceresc și Hyperion/"), de la Alain Guillermou ("ceea ce-i părea unui spirit european precum Alain Guillermou ca o discontinuitate de idei, nebuloasă descriere a dezgustului de viață /.../ din unghiul meu de vedere, strofe din versiunea genuină a poemului par enigmatice spiritului european, deși ele sunt expresiv exacte pentru mentalitatea indică"), la Lucia Cifor ("privind semantizarea ideii divinului /.../ Lucia Cifor acceptă cele două lumi semantic-textuale, numite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ethos-ului, sunt inventariate apelurile la figurile "modestiei și atenuării": eufemism, litotă, cleuasm, preteriție ș.a., într-o autentică descripție prozodică. În cadrul analizei strategiilor retorice ale pathos-ului "apelul persuasiv căruia îi corespund procedeele ce vizează activitatea pasiunilor audienței (de la admirație la dezgust) și, în general strategiile discursive care au în vedere audiența". Această strategie a pathos-ului vine, în "orchestrația retorică eminesciană", alături de ethnos și de logos, iar principalul "mod de manifestare" al acesteia este sermo, adică oralitatea (rostirea de la amvon, de la tribună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
al doilea rând71 în casele răposatului Iancu Anastasiu, un adevărat cuib de holtei, unde se adunau toți tinerii din oraș și din împrejurimi, și mărturisesc că a trebuit să am o adevărată putere de voință sau mai bine zis un dezgust înnăscut contra jocului de cărți, ca să nu mă molipsesc și eu de această patimă, încunjurat cum era de oameni care nu cunoșteau altă petrecere decât cărțile. Dar, în schimb, precum zisei, m-am dedat la o îndeletnicire mai estetică, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fundamental" al activității mintale. În condițiile satisfacerii unei trebuințe, cînd interesul este intrinsec, efortul depus este mult mai mare, iar activitatea este atractivă și eficientă, în schimb, o activitate ce nu satisface o trebuință are aspectul unei corvezi și provoacă dezgust. În acest caz apare reflexul de apărare; este necesar un efort de atenție pentru ca reflexul să fie învins; de aici istovirea care însoțește o astfel de activitate și, în consecință, eficiența redusă. Exemplul tipic de activitate desfășurată în scopul satisfacerii
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cu disciplina, introdusese o serie întreagă de taxe și încercase să îi atragă pe simpatizanții conservatori (și prin urmare, potențiali donatori) cu oferta unei distincții. După Primul Război Mondial, locotenent colonel Henry Croft, membru al Parlamentului, a vorbit plin de dezgust despre înnobilarea oamenilor care ,,ar fi fost excluși din orice club londonez respectabil". Într-adevăr, în unele din aceste cluburi se dezvoltase tradiția ca membrii să îi felicite pe membrii proaspăt înnobilați fredonând interpretări extrem de ironice ale cântecului ,,Lloyd George
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
și mai aveam un profesor la Sf. Sava care ne-a Învățat un lucru care iarăși nu se-nvață În școli și nici din cărți: acel res pect, prin exemplul propriu, al Împlinirii exacte a datoriei tale profesionale; cum și dezgustul, iarăși prin exemplul pro priu, pentru viciile degradante, precum beția unită cu curvăsăr lâcul; exemple Împreunate, ca o fatalitate a anticilor, În același om: În excelentul nostru profesor de elinește, pudicul, feciorelnicul, inefabilul profesor Pandele Ionescu, În fața căruia la catedră
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nesuferitei bunăstări“, cum avea să spună Lenin. Cine dintre noi, colaboratorii și prietenii devotați ai doctorului, puteam bănui că această femeie cu aparențe de gravă și severă stareță de mânăstire cu aspre canoane, că acest bărbățoi cu obrajii căzuți din dezgust și ură pentru toți oamenii din jurul ei și care n-a știut să râdă niciodată, că această femeie fără feminitate și În rochii totdeauna mohorâte - cine putea bănui imensa prefăcătorie ce zăcea În adâncurile infernale ale acestei lăbărțate, care, după
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să nu pomenească nimănui în oraș despre această ciudată apariție; apoi, i-a pus pe milițienii înarmați să înconjoare obiectivul (chiar așa s-a exprimat, „obiectivul“, referindu-se, evident, la înger; iar când a rostit cuvântul „obiectivul“ era plin de dezgust și de mânie proletară...) și să-l păzească atenți, iar la prima mișcare să tragă foc automat, direct în el, fără avertisment... *** Tovarășul Cameniță, contrar așteptărilor lui Gârmoci, nu s-a arătat furios la telefon. L-a întrebat doar pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
toată plinătatea ei! În fața acestui fenomen am pur și simplu un sentiment de mirare dezagreabilă... Probleme de bani care nu stau în picioare, dar care te sâcâie. și mai cu seamă acest simțământ al disponibilității senzuale, amestecat cu plictiseală și dezgust. Nimic grav, în fond. și tocmai aici se ascunde problema: nimic grav, și totuși o mie de mici problemuțe plicticoase care îți fac poftă să te duci naibii și să nu te mai întorci! Lipsă de necesitate în relațiile cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai fac, îi răspund foarte sincer că fac tot ce mi se spune că trebuie să fac. 21 aprilie 1954 În viața mea fericirea durează doar cu secundele, cu minutele sau, cel mult, cu jumătățile de oră. În schimb, plictiseala, dezgustul și apatia se statornicesc cu săptămânile și cu lunile... În seara aceasta sunt plictisit și dezgustat la culme. și totuși, când mă gândesc că întreaga seară (acum e ora opt) îmi aparține și că nimic și nimeni nu mi-o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ale lui Vally, dar și altceva - dinăuntru. Moment culminant - o nebunie de curaj -, urmat de perspective roze și de catastrofa unui rendez-vous ratat! O oră de așteptare, cu toate chinurile inerente... O ultimă sforțare și, izgonind spectrul inutilității și al dezgustului - un ultim raid în noapte și în necunoscut... O aventură care încheie de bine, de rău săptămâna, acordând oboselii și plictisului un agrement de datorie împlinită. Acum, liniștit, pot să mă apuc din nou de lucru: piesa din cele șapte
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mele activități: am uitat că tot ceea ce fac este pentru mine și am încercat să fac pentru alții, în sensul „de ochii altora“. și am pierdut gustul de a face orice... În după-amiaza aceasta am reușit să mă smulg din dezgustul față de mine însumi și să revin la vechile și dragile mele ocupații de totdeauna. E o izbândă a celor bune din mine asupra celor rele, o izbândă spontană, de la mine putere, iar nu consecința unui act volițional, în numele nu știu cărui principiu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
întâmplare era cuprins un interval, erau lucruri ce nu-și găsiseră locul, bătaia de cap în fața cui să vorbești sau să taci, când, unde și cum. Să sondezi, aflată în vizorul autorităților, limita lucrurilor nepermise, să-ți arăți prin tăceri dezgustul la ședințele din fabrică și la interogatorii, să manifești o anume atitudine în mod deslușit, însă nedemonstrabil. și când e nevoie, să vorbești, dar fără să dai un răspuns, ci doar să reiei întrebarea slujindu-te mereu de cuvintele conținute
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
În franceză, cuvântul se trage din verbul pocher, care înseamnă a pocni un ou sau o altă substanță gelatinoasă pe un zid, pe o masă, pe hainele cuiva, ca atunci când se aruncă cu ouă stricate în semn de dezaprobare sau dezgust.) Progresul într-o limbă străină apare atunci când ai impresia că, din lupta, din încleștarea permanentă cu necunoscutul lingvistic și gramatical, balanța înclină încet, încet de partea ta. Afirmație mai mult decât adevărată când este vorba de limba franceză, limbă nobilă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nu vrea să se lase ajutat în nici un fel. După premiera filmului Terminus Paradis, Pintilie declară: "În nefericita mea țară, RĂUL s-a instaurat definitiv, inamovibil. Am încetat să comentez sau să încerc să-l dinamitez. Îl privesc cu un dezgust rece, cu oroare". Am văzut filmul la Geneva, într-o sală de cinema "alternativă", acolo unde aterizează filme de artă, filme de autor sau chiar pseudo-vintage, gen pornografie rusă fabricată special pentru trupele de pe frontul anului 1917. În sală, cel
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ta. Dacă ești urât, fă să se uite urâțenia prin știința ta. Înțeleptul este acela care se bucură de ce are, nu acela ce se întristează de ce îi lipsește. Dacă abuzezi de ea, nu este plăcere care să nu ducă la dezgust" (Pliniu cel Bătrân). Trezvie: o stare sufletească specială, în care îți dai seama ce se întâmplă cu tine și devii conștient de legătura pe care o ai cu Dumnezeu (Părintele Teofil de la Sâmbăta). Deocamdată, pentru mine, singura stare de trezvie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
toată inima, cu tot sufletul. Astfel am simțit toată bucuria acestui Paște fără țară... Îngrozitoarea, imposibila și insuportabila ipocrizie a mass-mediei din Franța. TV5 dă o știre despre 1 Mai, dar o ilustrează cu imagini din "Coreea de Nord cea stalinistă". Ce dezgust mă încearcă ! Coreenii sunt comuniști toată ziua și toată noaptea, dar ziariștii nu pot scrie acest lucru pe zidurile Parisului, din păcate, ca să nu-i trezească la realitate pe troțkiștii bobo din cartierul Saint Germain, cu eșarfe violet și pantofi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
iar te prăpădești” (criticul devenise grijuliu cu mine...) - îmi era clar, văzându-i cum se delectează cu bucatele rusești, că nu le pot dezvălui ce gând mă bate și, oricum, nu ar fi fost impresionați; am luat deci ca alibi dezgustul meu față de filmul acela în care clocotea „o ură față de noi de mi-a întors stomacul pe dos” - expresie care avu un efect pozitiv: patriotismul meu era împărtășit și de ei, dar - vorba tot a criticului - „asta nu înseamnă să
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să aibă o finalitate. „Antologia rușinii“ - susține Virgil Ierunca într-un text programatic, publicat în nr. 71 din noiembrie 1957 al revistei România Muncitoare, în preambulul primului episod al unui lung și trist serial - „va înregistra - cu cel mai mare dezgust - acele texte care vor ieși din comun prin stupiditatea, servilitatea și neobrăzarea lor. Ca într-un fel de oglindă a degradării vor figura aici cei care și-au pierdut nu numai conștiința, ci și măsura. Măsura supușeniei lor față de regimul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
1866-1999: dicționar, Editura Academiei Române, București, 1999; Ștefan Ștefănescu, Enciclopedia istoriografiei românești. N.M. și D.T. ANTOLOGIA RUȘINII Texte programatice de Virgil Ierunca „Începând cu acest număr, România Muncitoare întocmește o nouă rubrică - «Antologia rușinii»“. Ea va înregistra - cu cel mai mare dezgust - acele texte care vor ieși din comun prin stupiditatea, servilitatea și neobrăzarea lor. Ca într-un fel de oglindă a degradării vor figura aici cei care și-au pierdut nu numai conștiința, ci și măsura. Măsura supușeniei lor față de regimul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]