1,719 matches
-
la Verrières-le-Buisson, Într-o clinică psihiatrică a Ministerului Educației Naționale. Azoulay era vizibil Îngrijorat; În anul acela, ziariștii Începeau să vorbească mult despre pedofilie, parcă adoptaseră cu toții deviza: „Forcing la pedofili, băieți!” Totul din ură Împotriva bătrânilor, din ură și dezgust pentru bătrânețe, campania lor era pe cale să devină o cauză națională. Fata avea cincisprezece ani, eu eram profesor, abuzasem de autoritatea pe care o aveam asupra ei; În plus, era arăboaică. Pe scurt, dosarul ideal pentru o demitere urmată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a fost atât de greu să se facă auzit. Istoria celor câțiva ani care i-au permis lui Hubczejak să facă acceptat un proiect primit mai Întâi, de o parte crescândă a opiniei publice mondiale, cu un refuz și un dezgust unanime, până ce, În final, a obținut finanțarea lui de către UNESCO, ne redă portretul unui om strălucit, combativ, cu o gândire În același timp pragmatică și mobilă - În fond, portretul unui excepțional agitator de idei. Desigur, nu avea el Însuși stofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
joacă decât pe teren propriu. Ochii Sophiei alunecă dincolo de el. Rainer îi spune că trebuie să țină cont de faptul că plăcerea de‑a mângâia se transformă în plăcerea de‑a fi mângâiat. Vrei să‑ți simți trupul înflorind până la dezgust. Oare Sophie o fi simțit vreodată așa ceva? Dacă nu, atunci îi arată el cum vine asta. Sophie iese. Mi‑e silă de toate, în special astăzi, spune Anna. Când o să se întoarcă Sophie cu sandvișul cu salam de la Greissler, Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a acestui tineret, din păcate cea mai proastă, partea în care uzura materialului este foarte vizibilă. Se îndreaptă spre Dumnezeu, dar o face în silă, deși tocmai el a fost cel mai tare chemat, fiindcă Dumnezeu îi cunoaște slăbiciunea și dezgustul, de aceea îl strigă cu un glas deosebit de puternic: Rainer! Rainer! Iar el vomită de îndată pe dalele de piatră. Dacă ar frecventa liceul select al piariștilor, ar crește cu siguranță în ochii lui Dumnezeu, dar părinții lui n‑au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și drăgălășenii, atent la prada din preajmă. Stimabilul Mitu cu subretele, telefonistele, dactilografele. Clanul micilor vânzătoare din magazine, cu figurile lor șirete și dulci, lunecând, ca niște țipari, trăgându-l după ele, noapte de noapte. Sila scăzuse cu timpul. Un dezgust scăzut și urât, ca sosul scârbos, sleit pe marginea farfuriei... Buzele strâmbate, știa, nu-și putea reține ticul. Trecu palma peste frunte și peste păr. Becul se stinsese, uitase de liftul care o aștepta. Ce caută aici, zi de zi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
buzele arse. Privirea căzută, fără putere. Este rândul lui s-o privească, de la depărtare. Fraternizare ? În lumina egală a unei zile, neiertătoare, ca atâtea altele, chipul fumuriu al Verei devine de fildeș, patinat, de-o transparentă delicatețe. Amărăciunea învechită și dezgustul și-au pierdut asprimea, demonicul, convertite în fragilitate. Merită contemplat îndelung chipul pe care ziua și-l alege în această clipă ! Imaginea rulează intermitent, în ore bizare. Totul pare stătut, pulverizat, lâncedă nemișcare. Timpul își înclină brusc unghiurile, un fulger
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
În această clipă cu o expresie de Îngrijorare Întipărită pe chipul frumos. Cred că nu ți-ar plăcea deloc o astfel de locuință. Este de-a dreptul Îngrozitor! Nu mai vreau să aud așa ceva, spune ea cutremurîndu-se delicat, cuprinsă de dezgust. Cred că-i absolut Îngrozitor că oamenii sînt lăsați să trăiască În astfel de locuințe! — Ah! spune el, este minunat! CÎtă forță, cîtă bogăție, cîtă frumusețe! exclamă el. Da, recunoști tu, este minunat, Într-adevăr, și totul este plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
impasului, ca o soluție de echilibru. La scriitoare contrariile nu mai tind să se suprime, ci se completează unul pe celalalt, supunându-se unui model al circularității. Manuela, protagonista romanului Femeia în fața oglinzii, trăiește în chip evident un sentiment al dezgustului față de realitate, față de fenomenul existenței, determinat în primul rând de aspectele de vulgaritate sau de trivialitate ale acesteia: „Cunoscuții tocmai fiindcă-i cunoștea bine, nu-i mai puteau da iluzii, și străinii, mulțimea - era vulgară, inestetică, o rănea în gustul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
egocentrică eroina își va manifesta mulțumirea de sine și va putea să-și continue incursiunile imaginare ale străzii în stil baroc, în care predomină o estetică babiloniană. Admirația fățisă a unui trecător regenerează starea de bună dispoziție, trecând ușor de la dezgust la melancolie. Cum starea liniară a eroinei este cea de melancolie, chiar și sărbătorile sunt un lung prilej de meditație, o adevărată alchimie a sentimentelor se manifestă sub greutatea trăirilor colective față de momentele semnificative ale unui an: Revelionul, Paștele etc.
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ceea ce, din gânduri sau din existență, nu avea culoarea albastră în care optica lumii a închipuit cerul și idealul) Făptura lui de instincte și hotărâri cinstite purta indelebil un ser blestemat căruia îi suprapuse cultul idealului. Cum va fi fost dezgustul lui de înseși gusturile lui, refuzul lui de el singur?” Această descriere a idealului masculin pare mai degrabă o viziune a sinelui decât a unei alte persoane. Bărbatul apare în ipostaza dedublată a manifestării ego-ului, varianta masculină a trăirii sinelui
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
încifrat, cu atât necunoscutul deplin fascinează lăsând frâu liber imaginarului. După acest fragment textul își reia parcursul stilistic specific, mai mult, mesajul se urâțește subit, odată cu atitudinea Manuelei, atitudine dezumanizată față de copilul care dorea povestea: Trase mâna cu milă și dezgust. Copilul tăcu. Pui de milog, zise. Nu iubea în genere copii. ” Acest copil, ”sămânță de bărbat”, asemănat cu un păianjen, o revolta, oprind-o pe Manuela din lunga ei meditație. Este zguduitor naturalismul desprins din aceste pagini descriptive, în care
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și reprezentare". Și, cum Schopenhauer e, se pare, un fel de modă filosofică la români, m-am agățat de pesimismul său ca de un model de gândire, fără să-l înțeleg, de fapt. Aspiram să mă înalț la dezabuzare! Socoteam dezgustul filosofic forma cea mai subtilă a spiritului! Mă străduiam să aprofundez greața de a trăi, convins că numai nefericirea poate deschide orizonturi nebănuite. Mimam suferința, cu o înduioșătoare credință că mă aflam pe un drum important. Încercam să-mi vâr
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
când a murit și pierderea lui m-a afectat profund. Am rămas câteva luni în Midlands, încercând pe câte puteam să alin suferința mamei, și când m-am întors la Londra și la istoria familiei Winshaw, am simțit un inconfundabil dezgust. După alți doi sau trei ani voi abandona definitiv cartea, dar înainte de asta natura cercetărilor mele s-a schimbat în mod semnificativ. Ajunsesem deja la ultimele capitole, în care urma să am onoarea și datoria de a proslăvi realizările acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de-un sfert de ceas. În sfârșit, cei trei se îmbarcă, Plainjones în față, Harry Kerch și Naomi Ruth Fisher în spate, agenții F.B.I. și pușcașii marini, câte patru, se îmbarcă și ei, și alaiul pornește. Naomi Ruth privește cu dezgust străzile înguste, prost pavate, țipătoare. Ce oraș nesuferit, ce murdar, se gândește. Ce lume străină. Cu doar câteva zile în urmă, vineri mai exact, drept în fața bisericii Batiște, un vagabond murdar și beat își scosese din pantaloni membrul viril care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
neterminată poemă în care e stigmatizată corupția, pînă la a acuza condiția rea, animală, a omului, va demonstra că alegoria nu este proprie stilului său de gîndire, excelent numai atunci cînd elaborează ideile direct și percutant. Opera exprimă un imens dezgust. E tot atît de adevărat că literatura italiană a timpului traversa criza de după Dante, Petrarca și Boccaccio. Tasso va veni după aceea. Machiavelli percepuse această stare de lucruri și poate de aceea își încerca pana în literatură. Contextul nu-l
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mai tîrziu rău și insuportabil. De altfel, dorințele omului sînt insațiabile; este în natura lui să vrea și să poată dori totul, dar destinul îi limitează mijloacele de a obține tot ce dorește. Rezultă, astfel, pentru el o nemulțumire perpetuă, dezgustul pentru ceea ce posedă; aceasta îl face să blameze prezentul, să ridice în slăvi trecutul, să dorească viitorul, iar toate acestea fără nici un motiv rațional." (II, Cuvînt înainte) "Schimbarea religiei și a limbii, potopul și ciuma șterg memoria lucrurilor." (II, 5
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
la adoptarea acestor atitudini: "Iată și rațiunea lor: natura ne-a creat cu facultatea de a rîvni orice și cu neputința de a obține totul, în așa fel încît, dorința fiind întotdeauna mai puternică decît mijloacele de care dispunem rezultă dezgustul pentru ceea ce avem și nemulțumirea de sine. -De aici se naște dorința de schimbare." (1,37) Pentru Machiavelli, "aceasta este, în cîteva cuvinte, istoria poporului roman." (ibid.) Autorul Discursurilor operează, după caz, cu o remarcabilă capacitate empatică, în capitolul despre
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
că ar trebui să mintă ca să fie ascultat cât de cât și, după ce făcu asta de vreo două ori, i se făcu și lui silă de război și de poveștile din război. Din cauza minciunilor spuse, Începu să simtă un anume dezgust față de tot ce i se Întâmplase acolo. Toate clipele care-l făceau să fie senin și liniștit când Își amintea de ele, clipele demult trecute când făcuse un lucru, singurul lucru pe care-l putea face un bărbat, simplu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nick și-l imagină pe marele tenor făcându-i, cu ajutorul unui bătător de cartofi, ceva foarte ciudat, bizar și atroce, unei femei frumoase care arăta ca Anna Held În fotografiile din pachetele de țigări. S-a hotărât, cuprins de un dezgust considerabil, că atunci când o să fie destul de mare o să facă și el chestia asta cel puțin o dată, ca să vadă cum e. Taică-su a Încheiat subiectul declarând că masturbarea duce la orbire, nebunie și, În cele din urmă, la moarte, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
decît ce se Întîmplă azi. Această senzație de coșmar total. Am visat și În decembrie ’89 și aflăm că nici măcar nu era visul nostru. S-au reinstaurat teama și frustrarea. Printre atîtea scenarii, coborînd În avalanșă, provocînd lumii un nesfîrșit dezgust. ZÎmbetul de aur al securității. Recuperat. În neputința colectivă. Desăvîrșita intoleranță. Ziarele. Zvonurile. BÎzîind ca liniile de Înaltă tensiune. Indivizi normali gata să se arunce pe ferestre, și jigodii agitate sau calme. Meditative. De ce n-ar profita de noile vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
toți în sufragerie, luând ceaiul. Erau acolo și Mantu, și soția lui, Lilu, și Khokha, și surorile lui Khokha (două din acele femei-umbre, pe care nu le vedeam aproape niciodată). Le povestii cu multă sinceritate întîlni-rea mea cu Harold și dezgustul de viața pe care o duc europenii și eurasienii din acest oraș, viață pe care am dus-o și eu atât timp. Mărturisirea aceasta a mea i-a desfătat. Femeile mă sorbeau cu ochii și mă tot lăudau în argot-ul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
toate ascunzișurile sufletului ei, pe care îl voia divers de al celorlalți moderni, când, ca și oricare altul, trăia și ea un permanent bovarism, nutrindu-se cu idei maxime și adevăruri cu majusculă. Jenia mi-a destăinuit astfel întregul ei dezgust de lume, de societate, de familie și de dragoste, de nesfârșitele ei suferințe, până ce și-a regăsit libertatea, renunțând la totul. Numai despărțirea de muzică, de artă, a fost mai grea. Despre dragoste avea o părere prea rudimentară ca să-i
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să-i răspundem. Mi-au luat acum slujba după care tînjeam, cea care era de drept a noastră, dar sentimentul că am suferit o pierdere e, Într-un mod ciudat, insignifiant. Toal se uită-n jurul lui prin casă cu dezgust. E mizerie: cutii de aluminiu cu mîncare la pachet, pungi de cartofii prăjiți, cutii de bere (mov? da, pînă la urmă au ajuns și la noi!), farfurii cu resturi putrezite de mîncare, chiar și o grămadă de vomă uscată Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
puțoii ăștia să te descrie așa. Ține-ți cărțile de joc lîngă piept frățîne. — LÎngă piept Ray, așa cum ți-am spus și eu mereu. — Așa mi-ai zis, spune el voios. Se uită prin cameră și nu-și poate ascunde dezgustul. Se ridică În picioare. Lennox cel victorios, Robertson cel Învins. Cine s-ar fi gîndit la una ca asta. Poate Lennox. Oricum Bruce, treso tai. Mai e doar un lucru și presupun că e o chestie pe care o simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
aviator, devine prieten cu scriitorul și stăruie ca acesta să scrie, în speranța că va dezlega misterul doamnei T. Tânărul nu-i răspunde decât în urma unei întâlniri întâmplătoare în fața Teatrului Național cu o fostă actriță, care-i stârnește un imens dezgust. Jurnalul său, care ocupă cea mai mare parte din spațiul cărții, e povestea acestei stări interioare, trăite într-o după-amiază caniculară de august, alături de Emilia Răchitaru, actriță fără talent, vulgară și lipsită de inteligență. Astfel, ca timp, întâmplările relatate se
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]