2,162 matches
-
Cremutius vorbea așa cum scria, și în jurul lui oamenii se strângeau grupuri. Dar el, îndepărtându-se cu Tatius Sabinus, murmură: — Am înțeles de ce tace Tiberius. Și mi-e teamă. Înțelegea limpede, spuse el, că Germanicus - acel dux care, cu un gest, dezlănțuia sau oprea opt legiuni puternice, stăpânul războiului și al păcii, în fața căruia cei învinși cădeau în genunchi - fusese deposedat de putere. — Fără vreun cuvânt, fără vreo lovitură, Tiberius i-a îndepărtat de el pe cei care, într-o singură zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu cenușa lui Germanicus. Se spunea că în cenușă rămăsese inima intactă, neatinsă de flăcările rugului enorm. Și cu toții căzuseră de acord că acesta era ultimul semn neîndoielnic al otrăvii. Pe când făceau primii pași, băiatul înțelese ce tunet teribil puteau dezlănțui deodată mila și revolta a mii de oameni, care acum strigau și hohoteau. Însă, după debarcarea aceea dramatică, Agrippina și tovarășii lui Germanicus văzură că nici pe dig, nici în oraș nu-i aștepta vreun oficial. Autoritățile locale dispăruseră. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mulțimii și se opri asupra lui. Băiatul își dori din tot sufletul să-l recunoască. Însă nu se întâmplă nimic. Gajus se întoarse acasă cu privirea în pământ. Se gândi la imensa putere pe care o avusese tatăl său: să dezlănțui cu un gest opt legiuni. Și totul se risipise; nu putea nici măcar să treacă dincolo de cordonul de pretorieni. Ce greșeală ireparabilă fusese supunerea față de Tiberius! Cum trebuie să fi râs în taină uzurpatorul și mama lui! Pumnii îi erau strânși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
surâse. — Asta e problema pe care va trebui s-o înfrunte Tiberius. Nimeni n-o va face mai bine decât el. Pleoapele lui se deschiseră larg, dând la iveală irisurile verzi-cenușii, ca ale lui Germanicus. Antonia văzu ce sentimente se dezlănțuiau în sufletul lui și-l mângâie. — Acum du-te, șopti. Toți or să se întrebe de ce te-am chemat aici. În legătură cu acea scrisoare, care avea să schimbe viitorul imperiului, au existat scurte mențiuni ale martorilor. Nopți la rând, Gajus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
alta a lui Sejanus; acesta continua să stea împietrit. Un senator strigă că procesul trebuia să înceapă acolo, imediat, fără amânare. Toți îl aprobară, urlând. Procesul începu în grabă. Nimeni nu-l apără pe Sejanus; numeroșii săi complici, înspăimântați, se dezlănțuiră zeloși împotriva lui. El nu scoase o vorbă. În unanimitate, senatorii îl condamnară la moarte pentru trădare împotriva poporului roman. După o oră, Sejanus fusese executat, iar cadavrul lui disprețuit era cufundat în râu. Povestea Antoniei fusese scurtă, rostită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
netrecut. Gajus stătea în fundul galeriei și aștepta scurtul moment când treceau pașii aceia îndepărtați. Tiberius mergea la mică distanță în fața escortei, fără să se întoarcă, fără să vorbească. Înalt, adus de spate, cu mâinile greoaie. Singur. Ce forțe, ce demoni dezlănțuia oare puterea? Ce simțea acela care o deținea? În spatele lui mergea grăbit, pentru audiența din fiecare dimineață, mic, cu părul cărunt și rar, astrologul Thrasyllus, pe care Tiberius îl adusese din vremea exilului la Rhodos. Era înfășurat mereu, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu era nimeni. Trecu după-amiaza. Gajus stătea cu ochii închiși, simțea soarele încălzindu-i pleoapele. Harnic, Helikon așeza cărțile pe rafturi în tăcere. Gajus își aminti pavilionul din fundul grădinii Antoniei, muzica, parfumurile, luminile nopții, trupurile tinere, goale care se dezlănțuiau, glasul lui Rhoemetalkes. Nu fusese un pact cu improbabilii zei din Thracia, cum spuseseră Polemon și Herodes, aflat acum în lanțuri în groaznicul Tullianum. „În cerul ăsta nu există zei care să se preocupe de viitorul meu.“ Fusese o evadare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
iar Gajus observă că lăsase liber locul de lângă el, iar acum aștepta. Liniștit, își îndrumă calul spre locul respectiv, așa cum se așteptau cu toții. Avea în sânge demnitatea gesturilor și cadența lor, dar sentimentul de eliberare și de mândrie ce se dezlănțuia înlăuntrul lui era aproape de nesuportat. Cortegiul porni la pas, solemn, de-a lungul cheiului. Deodată, prefectul întinse mâna, cu un gest larg, pe care toți oamenii săi îl văzură bine, și-i spuse lui Gajus: — Privește, toate acestea le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spontană, tânărul Împărat dădu un al doilea ordin, cu totul neașteptat. Porunci să fie gata să ridice ancora marea navis triremis imperială, cu prova cu pinten de bronz. Pe cerul Romei se adunau nori; în acele zile, pe mare se dezlănțuiau furtunile echinocțiului. Vântul era puternic și rece, acel caurus care mătură marea Tyrrhenum dinspre apus. Însă plecă fără întârziere, împins de vâslitul continuu sau de pânze, după cum îi îngăduia vântul, cu flotila de escortă; ținta lui, neașteptată, care îi înspăimântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care, în zilele alegerilor, le garantase cu o imprudență plină de entuziasm că tânărul Împărat era inofensiv. — E o hotărâre necontrolată, izbucni. Deschide calea reformelor vizionare pe care populares le propun din când în când. Veți vedea ce dezastre va dezlănțui. Dar printre togile care fâlfâiau indignate se strecură Valerius Asiaticus, care, în frumoasa lui latină oratorică, sugeră: — Dacă din când în când veți lăsa de la voi, va fi greu să ni se aducă mai apoi obiecții în legătură cu alte probleme. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cursele de cai. Două echipe din orașe diferite se înfruntau într-o dură competiție, în delirul susținătorilor lor: o multitudine de culori, îndemnuri frenetice, pariuri, învălmășeală, încăierări; abia după douăzeci de secole, la Roma, un alt sport (fotbalul) avea să dezlănțuie emoții la fel de puternice. Dorința de a asista la spectacole era atât de mare, încât curând, celor două echipe li s-au adăugat alte două; se numeau Albata, Russata, Veneta (Albastră) și Prasina, îmbrăcată în verde. Foarte repede deveni faimos Euthychos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
raționale, atât de diferită de întunecata a lui Tiberius, și avură impresia că descoperă o crăpătură într-un zid. Împăratul își ținu gândurile pentru sine. Îi adresă lui Callistus un singur cuvânt: „Supraveghează-i“, știind ce furtună avea să se dezlănțuie în sufletul grecului. Și păru că uită totul, fiindcă Euthymius, constructorul de corăbii, și arhitectul egiptean Imhotep îl înștiințară că, pe un mic lac din grădinile imperiale, pluteau modelele la scară redusă ale misterioaselor corăbii egiptene, Ma-ne-djet și Me-se-ket. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Roma în vorbele voastre? Optimates nu se sinchiseau de neliniștile lui; ei vedeau numai primejdia care-i pândea. În câteva ore, atitudinea tânărului Împărat se schimbase îngrijorător. Sinceritatea lui imprudentă și îndurerată îi înspăimânta, deoarece cu un singur cuvânt putea dezlănțui enorma putere militară, cohortele pretoriene aflate de cealaltă parte a ușii, legiunile din toate provinciile și violenta, incontrolabila simpatie a poporului. Dorindu-și cu disperare să supraviețuiască, unii încercară să dea motivațiile aflate cel mai la îndemână și declarară că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
glas strigă: Îți vei aduce aminte de noi când îți va veni rândul! — Și nu înapoiați trupurile familiilor; aruncați-le în fluviu, ordonă senatorul. Împăratul părea că nu auzise; ceilalți îi urmară exemplul. El simțea însă că violența i se dezlănțuise în suflet asemenea unui dig sfărâmat de ape. Seneca spusese: „Omul nu știe ce se ascunde înlăuntrul său până când nu se ivește ocazia“. Nimeni nu știa unde și în ce fel își petrecuse noaptea Callistus. Mai târziu s-a descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
condamnarea, ștergerea amintirii unui om și a faptelor sale din istoria secolelor viitoare - era, după moartea fizică, arma politică cea mai răzbunătoare și ireparabilă, aproape magică. Potârnichile fură abandonate în farfurii. Asiaticus porunci: — Imediat, în întreaga Romă trebuie să se dezlănțuie furia. Servitorii voștri, clientes, oamenii de joasă speță din Suburra vor ieși în stradă, vor dărâma statuile, vor sparge lapidariile. Nu trebuie să mai rămână nimic, dar absolut nimic din el. Să acționăm repede, înainte ca oamenii să priceapă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
piatră. Când se vor trezi, oamenii nu vor mai găsi nimic din ce am văzut cu o zi în urmă. Furia lui distructivă era cumplită. Asiaticus știa că devastarea templului isiac din centrul Romei avea să facă plebea să se dezlănțuie, împinsă de vechile superstiții și de intoleranță; prin urmare, era foarte utilă. Se declară de acord, zâmbind cu blândețe. Iar oamenii aveau să ardă vechile papyri, să devasteze încăperile, să dărâme statuile și să le arunce în fluviu, împreună cu obiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
iar soldații trebuiră să-și strângă rândurile. Între timp, în For năvăleau tot mai mulți oameni, venind de pe toate străzile din jur, urcându-se pe coloane, pe scări, pe balustrade și pe statui. Niciodată în istoria Romei nu se mai dezlănțuise o asemenea revoltă populară după moartea violentă a unui împărat. Aceasta avea să-i facă pe istorici să reflecteze. Consulii și senatorii, care își făcuseră atâtea speranțe și jubilaseră, începură să tremure. Bătrânul Claudius, pe care Callistus îl implicase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sadică să asist cum Leul, câinele nostru de o ferocitate sălbatică, sărea de sub mâna mea și se repezea fără să latre către alți câini ce treceau pe strada noastră și-i murseca Într-o bolboroseală de fiară furioasă ce se dezlănțuie; nu se mai vedea decât o rostogolire de corpuri, care devenea uneori un singur corp Însângerat, și nu se auzea decât mârâitul acela Întețit de sângele roșu, când un lup Îl sfâșie pe celălalt, Într-o pornire atavică de exterminare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de oră, scuturat de fierbințeala celor mai teribile senzații, cum Leul i-a prins piciorul câinelui vecinului prin gard și cum literalmente i l-a mâncat În Întregime, mușcând pe viu, bucată cu bucată, până când a ajuns la obstacolul gardului; dezlănțuit de furia de fiară, a Început să roadă lemnul, Înnebunit că Îl Împiedică să sfâșie mai departe. Am făcut imprudența să-l alung de la locul acela, căci Începuse să lingă sângele fratelui său, câinele. A ridicat capul și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În București! E prea mare bucuria mea pentru a putea fi redată pe hârtie. De ce atâta iubire? Am Învățat la toate, mă simt atât de bine! Oare ce urmează după această minunată perioadă de relaxare, oare furtuna așteaptă să se dezlănțuie, poate e chiar gata, mai știi? Mâine la 8 Petre o să vină la mine, ce mă fac până mâine? Vai, și când va Începe patinoarul ce mă fac, când Îl mai văd pe Petre? Nu vreau să mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și mai mult la acel fum teribil care îi pătrunsese în plămâni și care îi răpea încetul cu încetul singura victorie pe care o obținuse în războiul cu invaliditatea sa. Ca și cum Magicianul alesese locul cel mai vulnerabil pentru a-și dezlănțui atacul. Când Thom, Sellitto și Cooper au năvălit în dormitor, primul său gând nu a fost la extinctoarele pe care cei doi polițiști le aduseseră, ci la tubul de oxigen pe care ajutorul său îl ținea în mână. Salvați-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fost cam acum o lună. Îți aduci aminte în seara aceea când am plecat mai devreme? - Da, încuviință el din cap. De unde vine cuvântul „Paști”? - Păi, în ebraică, înseamnă „Trecere”. Vine de la faptul că în noaptea în care Moise a dezlănțuit a zecea plagă, ucigând toți primii născuți ai egiptenilor, Dumnezeu a „trecut” pe lângă casele evreilor. Le-a cruțat fiii. - Aha, eu credeam că vine de la faptul că ați „trecut” granița, spre un loc mai sigur. Cum s-a întâmplat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și dacă Dumnezeu ar exista l-ar pune pe Sfântul Ilie să te trăznească. „Na, trăznește-mă dacă exiști, trăznește-mă, prostule!” așa strigi, frământând noroiul cu picioarele, ridicând noi și grele sudălmi spre ceruri și locuitorii săi de unde ploaia s-a dezlănțuit ca un potop. Verișorii, Întunecați de spaimă, tac chitic, numai verișoara ta mai mică Începe să plângă și ție ți se face milă de ea, te Întorci În șură și o cuprinzi pe după umeri și-i spui ca să o liniștești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Ce vrei? Vrei să te culci cu nevastă-mea, burtosule? Manlio era cel mai bun prieten al meu. Fusese și va rămâne, știi. Un contract pe viață, pe care inima mi l-a impus fără nici un motiv precis. Raffaella se dezlănțuise, clătinându-și șoldurile groase în caftanul turcoaz brodat de sus până jos, alături de Lodolo, stăpânul casei, cu privirea drogată și cămașa șifonată, ca un musafir sărac. Livia, complet dusă, cu părul căzut pe față, brațele ridicate, își zdrăngănea bijuteriile etnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
elaborat timp de vreo zece ani: Pace în război, una din puținele cărți pe care le-a produs ca scriitor ovipar. Celelalte romane și nuvele, în grade diverse de reușită literară, părăsesc orice intenții de construcție realistă și psihologică, se dezlănțuie în schițarea unor tablouri în tușe ample de situații morale paradigmatice sau de mari pasiuni de insprație biblică: să ne gândim la parabola invidiei cainite din Abel Sánchez. Una historia de pasión (1917), la extraordinarul dublu portret al Martei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]