2,549 matches
-
la Blaise Pascal, patetismul moral între gassendism și cartezianism la „dezamăgitul” La Rochefoucauld, raportul între mască și adevăr în Caracterele lui La Bruyère; examinează definirea „omului de lume” la Voltaire și deplasarea accentului de la metafizică la sociabilitate și civilizație; relevă dialectica lui Denis Diderot în conflictul dintre „omul natural” și „omul moral”, dintre morala rațională a demnității și cea lumească a compromisului ce alcătuiește chiar o parte a conștiinței, exprimând deopotrivă relativizarea și istoricitatea valorilor; cercetează teoria faimosului „pact social” la
VIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
zilele unii la alții? Pentru ce să nu viețuim cu toții ca fii ai aceleiași mame? Pe cine să Învinuim pentru că maghiarul, secuiul, sasul, românul, armeanul ș.a. se nasc sub aceeași climă, pe aceeași vale, În același munte, lângă același râu? Dialectica relației „patrie - națiune” poate fi Întâlnită și În cuvântarea rostită de episcopul ortodox Andrei Șaguna XE "Șaguna" , cu ocazia reuniunii politice revoluționare de la Sibiu, din 28 decembrie 1848: Simțământul liberal este năzuința către dezvoltarea liberă a referințelor de stat și
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Complete Works of Aristotle: The Revised Oxford Translation, vol.1, Ed. Jonathan Barnes. Bollingen Series 71(2), Princetown, N.J.: Princetown University Press, pp. 25-38. Aristotle (1991): On Rhetoric. A Theory of Civic Discourse, New York, Oxford University Press Augustin (1991): De dialectica, traducere, note și comentarii Eugen Munteanu, București, Humanitas Augustin (1994): De magistro, traducere Mihai Rădulescu și Constantin Noica, 310 introducere și note Lucia Wald, București, Humanitas Augustin (2002): De doctrina christiana. Introducere În exegeza biblică, traducere Marian Ciucă, București, Humanitas
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Pop, Cluj Recanati, F. (2001): „Indexical Concepts and Compositionality”, International conference on „Concepts”, Bologna Ricoeur, P. (1995): Eseuri de hermeneutică, traducere de Vasile Tonoiu, București, Humanitas Ruef. H. (1981): Augustin über Semiotik und Sprache. Sprachtheoretische Analysen zu Augustins Schrift “De Dialectica” mit einer deutchen Übersetzung, Bern Saussure, F. de, ([1916] 1998): Curs de lingvistică generală, traducere de Irina Izverna Tarabac, Iași, POLIROM. Schleiermacher, F., D., E. (2001): Hermeneutica, traducere N. Râmbu, Iași, POLIROM. Searle, J. R. (1969): Speech acts, Cambridge, Cambridge
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
spărgând sistemul în fragmente, care iau alte semnificații în afara întregului, astfel rezultând conținuturi, forme, metode, scopuri, disparate din care fiecare a păstrat ceea ce îi era de folos și renunțând la rest. Mișcările idelologice vor definitiva limba de lemn prin “naturalizarea” dialecticii sau “schematismului pseudohegelian”, creându-și un “alibi științific” prin pretenția că discursul lor reflectă legile materiei și astfel nu admite replică, dar și prin pretenția la universitate a “rațiunii naturale”, căreia nimic nu trebuie să-i scape. Descriind limba de
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
în acest punct interpretarea sartreiană a libertății, ca „ perpetuă interiorizare, neantizare și subiectivizare a contingenței care astfel modificată, trece în întregime în gratuitatea alegerii . Datorită însă erorii metodologice pe care o comite concepția existențialistă în interpretarea libertății existențiale ( prin ignorarea dialecticii elementului intern și extern a elementului subiectiv și obiectiv), ea nu poate străbate mai departe itinerariul către înțelegerea libertății ca putere de creare a valorilor, deoarece nu numai că nu găsește dar interzice însăși căutarea unor repere axiologice obiective ale
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
politici care păreau, după criteriile de până atunci, imorale. În același timp însă, umaniștii reiterează etica politică tradițională prin impulsionarea morală a ideilor reformatoare, a căror raționalitate remarcabilă a fost demonstrată teoretic pentru prima dată, împreună cu radicalitatea proiectelor utopice, de Dialectica Iluminismului. Cel de-al treilea impuls a venit din partea Reformei, mai puțin însă motivat de teologie ci de necesitatea practică de a apăra noua credință în fața monarhilor ancorați în vechea tradiție religioasă. Astfel s-au născut ideile despre rezistență și
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
din partea bărbaților (Opie & Powers 2008). Este, însă, foarte probabil că, date fiind prioritățile impuse de ciclurile proprii de viață ale fiecărui sex, nici unul din sisteme să nu se fi putut impune în exclusivitate: ele s-au aflat într-o permanentă dialectică (Layton 2008), fapt cu atât mai credibil cu cât uriașul interval de timp discutat aici include, printre altele, o creștere a longevității perioadelor de maturizare și, implicit, a strategiilor vitale proprii fiecărui sex. Oricum ar sta lucrurile, după modelul majorității
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
este echivalată cu sfârșitul, dar un sfârșit resimțit ca împlinire a unui lucru și deci, totodată, cu locul de unde el abia începe să fie ceea ce este. De aceea, acest tip de ontologie primară legată de limită dezvoltă un tip de dialectică în care sfârșitul se confundă cu începutul pentru a trimite direct la identitatea corpului. În acest sens trebuie să înțelegem determinarea lui peras ca sfârșit - care stăruie în toate nuanțele termenului și în toate contextele în care acesta este prezent
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mănăstirea sa (Trei Ierarhi) un mare colegiu românesc de piatră și publică cărți în limba româna”(<footnote ALEP, Paul de, Călătoriile Patriarhului Macarie de Antiohia în Țerile Române, București, 1900, pp. 21-22. footnote>) La academie s-au predat: gramatica, retorica, dialectica, aritmetica, muzica, geometria, astronomia, teologia. La început, cursurile se țineau în greacă, latină și mai puțin în limba română. Treptat, programele de studiu sau îmbogățit, urmând dezvoltarea societății. Calitatea corpului profesoral, programele de studiu, numărul cursanților ne vorbesc despre intențiile
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
hotărește înființarea unei facultăți de teologie pe lângă Universitatea din Iași, în acord cu legea din 1919. În același timp, Arhiepiscopia Chișinăului cere Ministerului de Instrucție înființarea unei academii teologice în capitala Basarabiei. Ministerul combină aceste două cereri și, "printr-o dialectică de o ingeniozitate și o subtilitate în adevăr apreciabile, se oprește la o soluție intermediară: înființează la Chișinău o facultate de teologie depinzând de Universitatea din Iași13. În asemenea context favorabil, Biserica a pierdut realiter oportunitatea de a-și forma
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
spre ceva, deci unilateralitate. De aceea, erezia este unilaterală, chiar când natura ei mistică este indeniabilă, căci la originea ei stă tot un act de alegere, al rațiunii. George Manu evidențiază adevărurile, dar și limitele cunoașterii științifice, pronunțându-se împotriva dialecticii și a tuturor idealismelor care au marcat istoria gândirii umane, din perspectiva unui realism lucid, care ne permite să întrezărim poziția tragică a savantului creștin care știe că, dincolo de adevărurile relative la care știința poate ajunge, stă nedezlegată marea taină
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
juxtapunerea gândirii filosofice științelor, Ștefan Lupașcu propune un principiu pe care îl aplică filosofiei și științei, deopotrivă. El pleacă de la tema contradicției care nu este o temă a culturii europene, ci nucleul gândirii noastre. Ea corespunde momentului de manifestare a dialecticii, când Hegel demonstrează existența antinomiilor care semnifică depășirea identității și a tautologiei. Știința propriu-zisă încearcă să vorbească de o logică a complementarității care anulează principiul terțiului exclus, dar ea nu atacă încă vechiul principiu al contradicției sau pe cel al
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
logică a complementarității care anulează principiul terțiului exclus, dar ea nu atacă încă vechiul principiu al contradicției sau pe cel al non-contradicției. În acest peisaj se înscrie Ștefan Lupașcu cu principiul său. Filosoful român pare să nu se regăsească în dialectică, ci el se revendică de la spiritul ei, plasându-se în cadrul gândirii contemporane. Meritul lui Ștefan Lupașcu constă în faptul că el nu pleacă de la înregistrarea în fapt a contradicției, ci de la natura sa; de aceea, el nu va vorbi de
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Totul, de la electron până la gândire, reprezintă energie. Este vorba de energii antagoniste care marchează un conflict creator. Principiul lupașcian fundamental nu este identic celui hegelian al contradicției. Dualismul antagonist, adică amestecul tensiunilor contradictorii, este contradicția însăși, fără nici o conciliere. Această dialectică este lipsită de cel de-al treilea termen hegelian; Lupașcu reproșează filosofului german aristotelismul său, fiind artizanul logicii non contradicției. Eroarea logicii rezidă în incapacitatea sa de a integra ideea potențialității, în afara noțiunilor clasice: virtualul și actualul. Noutatea filosofiei lupașciene
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
în constelații dinamizate, prin anumite mijloace de a regrupa imaginile pe o axă care merge de la organic la spiritual, în vederea decriptării esenței lor. De exemplu, Bachelard vorbește de o "imaginație a calităților", pusă în relație directă cu imaginația literară. O dialectică a valorilor animă imaginația calităților. A imagina o calitate înseamnă a-i atribui o semnificație care depășește sau contrazice valoarea sensibilă, valoarea reală 6. Acum, imaginea dobândește adevăratul său sens, fiind interpretată prin intermediul Celuilalt sau Aceluiași, un raport deja depășit
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
valoarea sensibilă, valoarea reală 6. Acum, imaginea dobândește adevăratul său sens, fiind interpretată prin intermediul Celuilalt sau Aceluiași, un raport deja depășit între imagine și gândire. Gaston Bachelard introduce termenul de "imagine imaginată" care nu este decât o sublimare a arhetipurilor. Dialectica energetismului imaginar împlinește o funcție primordială care poate regla regimul complexelor de imagini, descoperind rețele implicite ale funcționării lor. De la Filosofia lui Nu și Aerul și visele până la Poetica spațiului și Flacăra unei lumânări, Bachelard restituie funcția simbolică a imaginii
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
asumă o imagine al cărei efect este indicat de folosirea termenului de imago. Asumarea imaginii sale speculare de către ființă implică un caz exemplar: manifestarea matricii simbolice în care "eul se precipită într-o formă primordială, înainte de a se obiectiva în dialectica celuilalt"12. Imaginea speculară rămâne suportul lumii vizibile. Funcția stadiului oglinzii constituie o expresie a funcției imaginii care trebuie să stabilească o relație între organism și realitatea sa, un fel de Innenwelt și Umwelt. Ruptura acestui raport generează o reconfigurare
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
imaginii care trebuie să stabilească o relație între organism și realitatea sa, un fel de Innenwelt și Umwelt. Ruptura acestui raport generează o reconfigurare a structurii subiectului. Momentul în care se încheie stadiul oglinzii marchează, prin identificarea ființei cu imaginea, dialectica care leagă subiectul de niște situații, social elaborate. Stadiul oglinzii este perceput, deci, în cadrul experienței psihanalitice, "ca formator al funcției subiectului". Metafora oglinzii reușește să descrie ceea ce Henry Corbin numește Mundus Imaginalis. Ceea ce vedem în oglindă nu este nici fantasmă
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Ernest, Trilogie filosofică, Cluj, Editura Dacia, 2002. Bernea, Ernest, Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român, București, Editura Humanitas, 2005. Bernea, Ernest, Civilizația română sătească, București, Editura Vremea, 2006. Bernea, Ernest, Îndemn la simplitate, București, Editura Vremea, 2006. Bernea, Ernest, Dialectica spiritului modern, București, Editura Vremea, 2007. Bernea, Ernest, Meditații filosofice. Note pentru o filosofie inactuală, București, Editura Predania, 2010. Bernea, Ernest, Criza lumii moderne, București, Editura Predania, 2011. Crainic, Nichifor, Cursurile de mistică, Sibiu, Editura Deisis, 2010. Deleanu, Paul Costin
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
spune popa, nu ce face popa, el recunoaște o deosebire de fapt între preot și om. Dar nu numai atât. Ci încă, imposibilitatea omului de a mânji pe preot. Iar mai departe, printr-o întunecată, dar nu mai puțin subtilă dialectică, necesitatea metodică a păcatului, care în metafizica răsăriteană reprezintă aproape o stare de grație". 1 Cf. Nae Ionescu, Ce este Predania?, în "Predania", revistă de critică teologică, anul I, nr. 2/1 martie 1937, p. 1, text reprodus în Predania
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cei care practică poezia, atât prin apartenență cât și prin proveniență socială. Filozofia, mult mai mult decât literatura, s-a identificat cu biserica și cu universitatea. Ca și toate celelalte activități ale omului, ea are propria ei istorie, propria ei dialectică : curentele și mișcările filozofice nu sunt, după părerea noastră, atât de intim legate de mișcările literare cum consideră mulți dintre adepții lui Geistesgeschichte. Explicarea mutațiilor literare prin "spiritul epocii" este în mod cert defectuoasă când acest spirit devine o integrală
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
sănătate în filosofia contemporană, Loredana Huzum • Estetica pragmatistă. Arta în stare vie, Richard M. Shusterman • Etica mediului. Argumente rezonabile și întâmpinări critice, Constantin Stoenescu • Filosofia sistemelor normative. Dreptul și morala, Raluca Mureșan • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Lexic de filosofie, Alain Graf • Marii filosofi contemporani, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei antice, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
La Palisse și cea a lui Don Quijote. Numai echilibrul între evidență și lirism ne poate îngădui să avem acces în același timp la emoție și la claritate. Fiind vorba de un subiect atât de umil și totodată atât de patetic, dialectica savantă și clasică trebuie așadar să lase locul, fapt de la sine înțeles, unei atitudini de spirit mai modeste, care să purceadă în același timp din bun-simț și din simpatie. Despre sinucidere nu s-a discutat până acum decât ca despre
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
este obținută cu ajutorul creativității: arta este făcută de și pentru om și "e mai mult sau mai puțin luată din ceea ce este sensibil pentru simțurile acestuia; ea are un scop în sine"1. Văzută astfel, ideea de artă devine o dialectică între conținut și formă, unde conținutul este exprimat prin intermediul formei: opera de artă este realizată prin intermediul acțiunii spiritului. Rolul principal al formei în cadrul artei este arătat și de Lessing, pentru care "timpul semnifică "forma pură" a poeziei, iar spațiul este
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]