3,587 matches
-
după sine: smerenie, jertfă, renunțare, creație. Întreaga concepție socială și statală a lui Salazar se întemeiază pe familie și, ca atare, pe dragoste. Corporațiile, municipiile și națiunea nu sunt decât forme elaborate ale aceleiași familii portugheze. "Națiune unitară" înseamnă, pentru dictatorul Portugaliei, comunitate de dragoste și comunitate de destin - termeni care definesc întocmai familia. La lumina acestor precizări, se poate înțelege miracolul pe care l-a realizat Salazar: un stat totalitar și creștin, construit nu pe abstracțiuni, ci pe realitățile vii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aventură, din pasiune sau pur și simplu din întîmplare, se aflau de partea cealaltă a baricadei; erau, adică, "liberali", constituționaliști și revoluționari. Printre ei, câțiva oameni politici care au jucat mai târziu roluri importante în țară: Palmela, Saldanha, Terceira. Adevărați dictatori ai liberalismului, ei se detestau reciproc și încercau, de câte ori aveau prilejul, să ajungă, fiecare din ei, stăpânul absolut al mișcării. Palmela, nobil, sceptic, inteligent, orgolios, înțelegea prea bine puținătatea celorlalți ca să nu se simtă silit să păstreze exclusiv în mâinile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de pietre. La 24 septembrie moare, fără să fie plâns de nimeni. Încă de când ajunsese stăpân în Lisabona, Don Pedro pusese în aplicare principiile lui demo-liberale. Expulzase pe iezuiți și pe nunțiul apostolic, rupsese legăturile cu Sf. Scaun. Medizabal ajunsese dictator și factotum: numea și schimba miniștri, crea legi, făcea împrumuturi în numele Statului. Cu moartea lui Don Pedro, însă, se dezlănțuiesc în întreaga țară masacre organizate împotriva "migueliștilor". În fiecare zi, sute de oameni sunt asasinați, iar casele lor incendiate, fără ca
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
-l supună Regelui. Don Carlos îl semnează, murmurând "Mi-am semnat sentința de moarte!". E probabil că singur el își dădea într-adevăr seama de gravitatea situației. Indignarea populară împotriva lui Joîo Franco nu mai cunoaște margini. Toată lumea așteaptă asasinarea dictatorului: din ceas în ceas. Don Carlos se hotărăște să se întoarcă în Capitală, a doua zi după semnarea decretului, la 1 februarie. Sosește, împreună cu Principele moștenitor, pe vaporul Don Luiz, care intră maiestos, către căderea serii, în estuarul Tagelui. Familia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
din belșug în jurul debarcaderului. Cordoane de polițiști stau gata să păzească ordinea. Dar aproape că nu e nevoie de ei. Oamenii privesc tăcuți, apăsați parcă de o presimțire funestă. L-au zărit pe Joîo Franco trecând preocupat printre grupurile oficiale. Dictatorul e palid și figura lui mongolică - ochii mici, oblici, depărtați, umerii obrajilor ieșiți în afară, mustață rară deasupra gurii - pare mai sinistră astăzi. Miniștrii și generalii îl înconjoară intimidați. Iar Don Carlos, după ce coboară și sărută mâna Reginei, salută și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
altă persoana știm în ce casă s-a ținut reuniunea, cine a prezidat și cine i-a preschimbat lui Buiça revolverul cu o carabina...". Unii afirmă că cei doi atentatori veniseră să-l asasineze pe Joîo Franco, dar, văzând că dictatorul nu se arată, au tras în Don Carlos. Fapt este că atentatul a fost organizat de carbonari. Cineva găsise, chiar în preziua regicidului, un document destul de vorbitor în această privință, dar dictatorul nu-i dăduse nici o însemnătate. Mulți l-au
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
-l asasineze pe Joîo Franco, dar, văzând că dictatorul nu se arată, au tras în Don Carlos. Fapt este că atentatul a fost organizat de carbonari. Cineva găsise, chiar în preziua regicidului, un document destul de vorbitor în această privință, dar dictatorul nu-i dăduse nici o însemnătate. Mulți l-au învinuit pe Franco că nu luase destule măsuri de pază. Dar, așa cum mărturisea el mai târziu, la toate se gândise, în afară de regicid. "Am prevăzut totul; am prevăzut chiar moartea mea. Ceea ce n-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
abolită dictatura, suspendîndu-se toate măsurile excepționale luate în ultimele zece luni. Ducesa de Palmela întreabă pe Franco, după încheierea Consiliului de Sfat: Dar asta înseamnă sfârșitul monarhiei, nu-i așa, Joîo Franco?!". Într-adevăr, sunt istorici care învinuiesc pe fostul dictator că a cedat într-un chip ridicol puterea; datoria lui, spun unii, era să continue opera începută împreună cu Don Carlos. Poate ar fi izbucnit revoluția și s-ar fi instaurat mai de vreme republica - dar poate că monarhia s-ar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se atragă în mod practic așa numitele clase neutre, moderate, norodul din sate, simplu și aspru,... provincia, în sfârșit, dominată ani de-a rândul de cea mai tristă și mai primejdioasă indiferența politică?!" (Republica din 3 decembrie 1911). Costa, adevăratul dictator al Republicii, nu se gândea la asemenea măsuri. Misiunea lui era să distrugă din rădăcină vechiul regim, paralizând pe rând instituțiile tradiționale. În primele șase luni ale Republicii, acest neobosit reformator dă la iveală 759 de decrete. Câteva din cele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
regim, paralizând pe rând instituțiile tradiționale. În primele șase luni ale Republicii, acest neobosit reformator dă la iveală 759 de decrete. Câteva din cele mai de seamă, le-am amintit mai sus. Costa însă își pregătește cu abilitate rolul de dictator absolut al partidului republican; dreptul la grevă, modificarea legii chiriilor și alte reforme îl fac idolul mulțimii. Grevele încep câteva săptămâni după căderea Monarhiei și ele continuă cu tot mai multă vigoare în anii 1911 și 1912. De mai multe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care trebuia să înceapă la școala de cadeți. Lupta durează trei zile și se sfârșește printr-o victorie totală a lui Sidonio Paes: Președintele - Bernardino Machado - e silit să-și semneze demisia. Afonso Costa e condus pe bordul vasului Viana. Dictatorul nu-și ascunde frica. Dacă află nemții că sunt pe bord, ne vor ataca... Dar e ușor să mă deghizez... Am la mine cele trebuincioase pentru ras..." (Costa, ca toți revoluționarii portughezi, purta barbă). Rămâne totuși arestat - și i se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de un strivitor plebiscit, în care o jumătate de milion de voturi îl aclamă în același timp Șef al Statului, al Guvernului și al Armatei. Sidonio începe opera de reformare, menită să desăvârșească "Noua Republică". Ceea ce e curios la acest dictator în luptă deschisă contra forțelor democrato-revoluționare, este adeziunea lui sinceră și totală la Republică. Asta îl înstrăinează de monarhiștii liberali și integraliști. Iar, pe de altă parte, atitudinea lui tolerantă față de aceștia din urmă, îl face suspect chiar în grupările
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
prea puține amănunte despre copilăria lui Oliveira Salazar. Dar nu e greu să ni-l închipuim crescând în casa aceea de oameni muncitori și cuviincioși, atât de aproape de pământ și de cer, petrecîndu-și zilele într-o cumpătată joacă - pentru că viitorul dictator a fost întotdeauna cumpătat, - nedespărțindu-se niciodată de verdeață, niciodată supărîndu-și părinții. Toate informațiile biografice pe care le avem la îndemînă vorbesc de un Oliveira Salazar copil-model, înzestrat cu acele virtuți cu atât mai antipatice cu cât sunt mai precoce
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
guvern. La Finanțe e numit comandantul Filomeno da Camara. Profesorul Salazar e din nou liber să-și continue cursurile la Coimbra. Începe acum o perioadă tristă în istoria revoluției militare portugheze. Gomes da Costa își ia în serios rolul de dictator. Excelent militar, erou pe câmpurile de luptă, dovedește o nemăsurată naivitate în treburile politice. Se înconjoară de o serie de oameni ambițioși și sterili, care îi fac de la o zi pe alta impopular. Schimbă funcționarii și modifica guvernele după bunul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
august izbucnește o nouă insurecție, condusă de militari și intelectuali, care își propunea investirea căpitanului de fregată Filomena da Camara cu puteri dictatoriale. Rebeliune repede sufocată, dar care dovedește că liniștea era încă numai aparentă. Este probabil că oricare alt dictator militar portughez a fi sucombat loviturilor pe care le-a primit generalul Oscar Carmona în mai puțin de un an de zile. Carmona s-a trezit, câteva luni numai după ce-și asumase toate puterile, în fața unei situații paradoxale: mișcarea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să-și desfășoare netulburat propaganda sa antimonarhistă. Dictatura militară acceptă sugestia lui Cunha Leal (în care avea să întîlnească, mai târziu, un adversar primejdios) și Antonio Maria da Silva, creatorul și șeful celei mai puternice organizații secrete și teroriste portugheze, dictatorul comunizant și autorul moral al haosului împotriva căruia reacționase mișcarea de la 28 mai, e invitat să se întoarcă în patrie. Pentru a nu marca hotărât înfrîngerea suferită, Guvernul publică în același timp și un decret prin care sunt amnestiați și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
da Costa, o salvează a doua oară - și dintr-o primejdie mult mai mare - chemând pe Salazar. Portugalia își datorează măreția sa de astăzi geniului politic al generalului Carmona, care a știut să facă dintr-un profesor de Finanțe un dictator. XII. SALAZAR - DICTATOR AL FINANȚELOR. Chemarea lui Salazar ca ministru de Finanțe învestit cu depline puteri n-a fost făcută decât în ceasul al 11-lea. Și poate nu greșim prea mult afirmând că însuși Salazar, văzând catastrofa către care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
salvează a doua oară - și dintr-o primejdie mult mai mare - chemând pe Salazar. Portugalia își datorează măreția sa de astăzi geniului politic al generalului Carmona, care a știut să facă dintr-un profesor de Finanțe un dictator. XII. SALAZAR - DICTATOR AL FINANȚELOR. Chemarea lui Salazar ca ministru de Finanțe învestit cu depline puteri n-a fost făcută decât în ceasul al 11-lea. Și poate nu greșim prea mult afirmând că însuși Salazar, văzând catastrofa către care se îndrepta economia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de la început, puteri dictatoriale. Nu-și lua răspunderea situației economico-financiare și nu garanta echilibrarea bugetului, decât dacă Președintele de Consiliu acordă Ministerului de Finanțe dreptul de control absolut asupra tuturor celorlalte ministere. În cele din urmă Guvernul acceptă, iar acest dictator sui-generis își ia în primire ministeriatul Finanțelor, la 27 aprilie, ținând o cuvântare cu totul neobișnuită în asemenea împrejurări; începe prin a mărturisi că "sarcina" pe care și-o ia "reprezintă pentru el un sacrificiu atât de mare, încît n-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
asemenea discurs a provocat în foarte multe cercuri stupoare. Portughezii erau învățați să li se vorbească altfel. Unii din ei au rămas nedumeriți, alții au ridicat neîncrezători din umeri. Toți se așteptau, însă, să-1 mai audă vorbind, să-și vadă dictatorul apărând în fața maselor, însuflețindu-le prin cuvântări patriotice, electrizîndu-le prin formule fericite. Dar Salazar era un dictator care cerea, înainte de toate, să fie lăsat în pace. S-a închis în cabinetul său de lucru, aplecat asupra coloanelor de cifre, trudindu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Unii din ei au rămas nedumeriți, alții au ridicat neîncrezători din umeri. Toți se așteptau, însă, să-1 mai audă vorbind, să-și vadă dictatorul apărând în fața maselor, însuflețindu-le prin cuvântări patriotice, electrizîndu-le prin formule fericite. Dar Salazar era un dictator care cerea, înainte de toate, să fie lăsat în pace. S-a închis în cabinetul său de lucru, aplecat asupra coloanelor de cifre, trudindu-se zi și noapte să reducă, să echilibreze, să economisească. Nu vedea aproape pe nimeni, lucrând exclusiv
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o primise la Geneva, Portugalia înțelesese că nu mai poate aștepta nimic dinafară. Salazar își luase angajamentul să echilibreze bugetul într-un singur an, miracol pe care nu-1 putea crede nimeni. Cu atât mai stranie părea asigurarea aceasta, cu cât dictatorul financiar nu venise cu nici o reformă revoluționară cu nici o concepție mare. Era foarte greu pentru un profesor universitar de o excesivă sobrietate, pentru un om care nu era văzut nicăieri și nu vorbea aproape niciodată, era foarte greu să devină
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Sacrificii și încă mari am mai făcut până acum, dar din nefericire au fost pierdute pentru salvarea noastră; să le facem acum cu un scop bine definit, integrate într-un plan de ansamblu, și vor fi sacrificii salvatoare..." Evident, un dictator care începe prin a cere economii nu se poate aștepta să ajungă peste noapte idolul mulțimilor. Mitul de început al lui Salazar nu crește prin anunțarea reformelor financiare; dimpotrivă. Dar Salazar nu voia, deocamdată, decât să echilibreze bugetul; popularitatea sau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
compromis - opera lui Salazar nu era întotdeauna pe placul tuturor. "Nu ascund nici nu diminuez dificultățile acestei politici care nu exploatează pasiunile și se adresează calităților celor mai nobile ale oamenilor" (27 aprilie 1935). Dar el nu avea vocația unui dictator care știe să însuflețească masele și să le constrângă dezlănțuind pasiunile tari. Nu făcea apel la sentimentele vehemente. Discursurile sale cele mai răscolitoare erau întotdeauna îndelung meditate, cuviincios scrise și citite cu același glas profesoral. "Profesor desțărat în politică, am
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
omului politic. Miracolul nu este că un asemenea profesor, care nu voia să abandoneze nici una din severitățile carierei sale, a avut totuși succes în câmpul politic - miracolul este că s-a îngăduit unui asemenea profesor să activeze, cu puteri de dictator, în politică. În fond, așa cum a mărturisit-o deseori Salazar, ideile sale politice naveau nimic extraordinar; multe din ele mai fuseseră formulate, câteva fuseseră puse în aplicare în alte țări. Extraordinar este faptul că un om care-și mărturisește credința
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]