KorAP: Find »[drukola/base=dinte & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...59 60 61 ...707 >

17,651 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189

scrie tratate. Nimeni nu-și poate explica de unde izvorăște atâta silă. Acest havuz mohorât al gunoaielor este Înconjurat de la oarecare distanță, ca de niște dealuri Încântătoare , de casele uriașe, luxoase ale celor bogați, fortărețe cu mii de senzori, Înarmate până-n dinți cu sila și disprețul cel mai autentic față de sărăcie. Șobolani, câini și pisici amețite de foame, scurmă prin gunoaie sau aleargă printre picioarele copiilor. Copiii se joacă flămânzi și nepăsători, pentru că oricum nu cunosc altceva mai bun decât visele roz-cenușii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
făcut nimic toată ziua, decât să privească nemișcat prin fereastra redacției. N-a primit pe nimeni În birou, n-a adresat nimănui nici un cuvânt. De unde vin și unde se duc? Nu-mi place să-i pictez, Își spune scrâșnind din dinți. Mă sperie vânzoleala asta absurdă. Eu sunt obișnuit cu alte imagini, alte gesturi, cu alte mirosuri, cu alte zgomote, cu altă Îmbrăcăminte. O bătaie În ușă Îl trezește din transa Întrebărilor. Spune Însfârșit, un ,,da,, scurt și, În cadrul ușii Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
care era supusă. Deseori, În nopțile lungi, când somnul nu i se lipea de gene, se gândea la lucruri mărețe, la Înfăptuiri epocale, la planuri de viitor care să salveze omenirea de la ignoranță, și de la conflicte. Se auzea noaptea scrâșnetul dinților lui, ca ronțăitul harnic al unui șoricel. A știut de mic ce Înseamnă studiul, a avut o curiozitate, față de toate lucrurile care-l Înconjoară, dar mai ales a avut respect față de oamenii puternici. Era un băiat cu ochi albaștri, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
hărțile pe un caiet de desen și-i Învățase toate denumirile Înscrise pe ele. Prima pereche de pantaloni lungi i-a fost cumpărată din atelierul de croitorie al domnului Stavarache, un bătrânel surd, dar vioi care ținea În permanență Între dinți, un fir de ață albă pentru Însăilat. S-a privit atunci În oglinda afumată și pătată de vechime și s-a văzut dintr-odată un om important, un mic dictator care poate manevra după ambițiile lui , supușii. A fost primul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
nu-l concepuseră În lunga lor căsnicie. Dezi, cum Îl alintau părinții, nu era bineînțeles nici pe departe un sentimental și credea că viața este un șir lung de Întâmplări legate de voința lui proprie. Important era să strângi din dinți și să nu te dai bătut. Odată pornit În vârtejul Întâmplărilor, nu se putea să nu-ți atingi scopul, să nu ajungi unde ți-ai propus. Cine te putea opri? Ce te putea face să nu reușești? Dincolo de asta, Dezideriu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
starea asta o Înjurătură neaoșă, de mitocan și mai neaoș, care este atât de puternică, Încât acoperă zgomotul străzii. Bărbatul cu mutră de gorilă, stă cu picioarele depărtate și cu mâinile În buzunarele pantalonilor, aproape de intrarea metroului și scuipă printre dinți, Între două Înjurături, amenințând cu pumnii lui noduroși o biată femeie cu figură de gospodină chinuită. Femeia, concubină sau nefericită soție, nu scoate nici un cuvânt, se face din ce În ce mai mică și, are câteva tentative de a se pierde prin mulțime, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
o pereche de pantaloni, o cămașă și un sacou. -Vă rog să-l Îmbrăcați cu ele. Roșcovanul nu-i răspunde, dar apucă totuși hainele și le aruncă În mașină. -Unde va fi Îngropat? -Mâine la Străulești, ora treisprezece, răspunde printre dinți roșcovanul, scuipând cu sete pe un morman de gunoaie. Mașina poliției Își face intrarea În ghetou, cu alarma pusă la maximum. Polițistul și medicul au un scurt schimb de cuvinte, după care alarma e pusă din nou În funcțiune și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
dacă nu Încăpem. Te crezi cumva marele șef al gunoaielor? Antoniu și-a dezlipit scârbit guma de pe frunte și o aruncă afară, prin ușa deschisă.. -Înțelege, n-am cum să Împart cu tine spațiul ăsta. Bruta se Încruntă, scrâșnește din dinți și așează pe pat, sacul de voiaj. după care Își Încrucișează mâinile și-și rotește privirea, fotografiind interiorul, cu ochi de expert.. Prin fermoarul Întredeschis, gâtul sticlei a ieșit și mai mult la vedere. -Ți s-a urât cu binele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

Cred că n-ar fi rău să mă duc și să stau de vorbă cu Palmer. Și, dacă mi-o spune că trebuie să ne purtăm ca niște oameni civilizați, cred că o să-i trag una de-o să-i zboare dinții. Te așteaptă, iubitule, spuse Antonia. — Antonia, eliberează-mă din acest vis urât, am zis. Adună-te. Căsnicia noastră este o realitate. Ea nu făcea decât să nege întruna dând din cap. Și eu, iubita mea, Antonia mea, eu ce-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
minciună. M-am uitat la profilul ei aspru și melancolic. Cred că dumneavoastră nu lăsați niciodată să vă scape cineva fără să plătească, doamnă doctor, am spus. S-a întors spre mine și mi-a zâmbit pe neașteptate, arătându-și dinții albi puternici, iar ochii i se făcură două fante negre strălucitoare, mai înguste decât înainte. În ceea ce mă privește, oamenii plătesc pe măsura câștigului, spuse ea. Ați dat dovadă de multă răbdare, domnule Lynch-Gibbon. La revedere. Și deschise ușa. 10

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
mână de-a mea și m-am lăsat cu și mai multă greutate peste trupul ei, până când s-a liniștit. Îi vedeam fața la câțiva centimetri de a mea, îi vedeam cele câteva fire negre de pe buza de sus și dinții albi. M-am ridicat puțin și cu mâna liberă am plesnit-o de trei ori în plin peste față. A închis ochii și a întors capul încercând să se ferească. Asta mi-am amintit limpede abia mai târziu, revăzând scena

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
labele picioarelor. Și pe acestea le recunoșteam. Le-am atins. Erau reci, și ele parcă de ceară, și i le-am acoperit cu o pernă. I-am privit picioarele lungi și curbura coapsei. Cămașa era descheiată și îi vedeam unul dinte sâni săltând în ritmul respirației. I-am privit gâtul și urechea, acum mai vizibile din cauza părului tăiat. I-am privit mâna atât de binecunoscută, cu palma întoarsă în sus într-un gest de implorare sau de eliberare. Toate acestea fuseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
reîntors în salon unde lumina prea puternică mă deranja. Rosemary nu avusese încă timp să-mi cumpăre niște lămpi. Firește, mă aflam încă în stare de șoc. Am observat că-mi tremură mâinile, că am frisoane și că-mi clănțăne dinții. Mi-am turnat puțin vin. Deoarece stătuse în bucătărie, la cald, era într-o stare destul de bună. Mi-am amintit de pata roșie de pe covorul lui Palmer. Dar vinul n-avea nici o vină, el nu avea amintiri. Așa și trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

ai aștepta. Mișcări lente, fatale, șolduri Înguste, Îmbietoare, glezne puternice. Semăna un pic cu... Încercam să mă gândesc la o actriță. Cu Dary Holm, poate. Dar avea un bust mai plat, niște degete divine și umeri perfect drepți. Și un dinte din față ciobit. — Bobină nouă. Sincronizați și fără a scoate un cuvânt, am schimbat-o. Filmul tremură câteva secunde, apoi Își găsi ritmul și continuă să depene povestea unui tânăr din Înalta societate, care se Întorcea În Berlin după ce petrecuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
atunci am observat că nu a avut timp să treacă pe la dentist. Într-o seară de decembrie, anul trecut, poliția a făcut o razie În Crama Albastră. În haosul iscat cineva i-a dat un pumn și i-a scos dintele din față - aparent un semn de afecțiune În comparație cu ce făcuse Konrad când a rezolvat balamucul și a invitat-o pe persoana responsabilă În curte. Oricum, Molly se jură că problemele sale cu dinții au și anumite avantaje. Erau prezenți doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
dat un pumn și i-a scos dintele din față - aparent un semn de afecțiune În comparație cu ce făcuse Konrad când a rezolvat balamucul și a invitat-o pe persoana responsabilă În curte. Oricum, Molly se jură că problemele sale cu dinții au și anumite avantaje. Erau prezenți doar zece oaspeți sau cam așa ceva. Rigoberto tocmai se așeza la bar. Văzându-mă, s-a Întors Într-o parte și a Început să vorbească cu Gertie, care Își Încheia bluza cu degete plictisite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Willy Fischl, și sincer, mă Îndoiesc că talentul și cunoștințele mele de latină ar fi fost apreciate acolo. Cu toate acestea, cât am fost colegi de școală, eram ca frații. Cu fața lui plină de coșuri, cu sprâncene unite și dinții stricați, Anton nu prea arăta a Valentino. Dar nu cred că exista fată cu care să nu vrea să se culce și, surprinzător de des, chiar să reușească. În principiu, o partidă bună de sex nu era de neglijat niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
spre casă pe bicicletă prin noapte, Într-o poziție nu tocmai dreaptă. Copacii păreau niște umbre alungite, Întinate, pe un fundal de cer din ce În ce mai străveziu, iar străzile, pustii. Claxonul bicicletei mele tremura când treceam peste pietrele cubice, clănțănea ca niște dinți, În timp ce roțile din cauciuc zumzăiau cald și liniștitor după ce pavajul se transformă În asfalt. Ajungând În piața În care stau, am dat peste Heino, care e proprietarul pivniței cu cărbune de la colț, chiar lângă chioșc, dar care vara vinde flori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
și mi-am dat seama că eram acasă, În Viena. Făcând echilibristică pe masa din sufragerie, am Întrebat-o pe maică-mea ce Înseamnă numele nostru de familie. — Bucură-te că ai așa ceva, Îmi răspunse de pe scaunul ei, scrâșnind din dinți, fără a se deranja să ridice privirea, ca să te poți executa când ți se cere. Și, apucându-mă de picioare, mă Îndreptă cu gesturi dure și adăugă: — Așa. Am privit În jos și am văzut că Îmi pusese niște cătușe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
uniformei școlare pe care Dora o azvârlise pe pat Înainte să sune cineva la ușă. N-a mai durat mult și mama mea a terminat; În sfârșit, am reușit să adorm. Trecu o scurtă eternitate, după care rupse ața cu dinții și Își Împinse ochelarii la loc. Gata. Imediat. Oricum, Între timp, părea că s-a Întâmplat ceva. Dintr-odată, distanța dintre noi se mări la cel puțin cincizeci de metri. Când m-am uitat În jos, abia o mai distingeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
netezească rochița pe abdomen - dar nu ca să arate tot timpul Îngrijită. Noi, băieții obișnuiam să ne dăm coate și să urmărim din cap ritmul În care sărea coarda, cu un aer suprem ca și când ar fi fost singură În lume. Numai dinții nu Îi erau frumoși. Mici, galbeni și dispuși parcă la nimereală, cu gingii atât de coborâte de parcă dinții Gretei s-ar fi oprit brusc din creștere. Ca urmare, fata cea mică a lui Harassowitz Își ținea gura Închisă și visa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
și să urmărim din cap ritmul În care sărea coarda, cu un aer suprem ca și când ar fi fost singură În lume. Numai dinții nu Îi erau frumoși. Mici, galbeni și dispuși parcă la nimereală, cu gingii atât de coborâte de parcă dinții Gretei s-ar fi oprit brusc din creștere. Ca urmare, fata cea mică a lui Harassowitz Își ținea gura Închisă și visa să se facă star de cinema. Pentru că atunci n-ar trebui să vorbească. Mă rog, asta-mi spusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ar fi stricat acum. Sunteți Alexander Knisch, născut În Viena În 1899, domiciliat În Tresckowstraße nr. 39 În de doi ani jumate, mai exact, Începând cu data de 5 octombrie 1925, și lucrați ca „operator“... Wickert Își plimbă limba peste dinți. Asta Înseamnă, presupun, că sunteți implicat În lumea filmului. Își ridică privirea. Și nu sunteți protestant? Își consultă mica agendă cu spirală, apoi o Închise. Ochii blânzi de după ochelari erau căprui, de culoarea cafelei, dantura continua să strălucească. Am dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
pentru noi. Important e unde ați fost aseară. Era brunet și cu părul un pic prea lins și pieptănat, avea niște trăsături regulate și buze pline. Wickert purta cămașa descheiată; gulerul alb scos peste sacoul maro. Lăsând la o parte dinții perfecți, semăna cu un comediant al cărui nume nu mi-l aminteam. Unde mai văzusem privirea această blândă și ursuză În același timp, acești umeri Înclinați, această răbdare melancolică? Stați așa, mi-am amintit: Wickert Îmi amintea de americanul care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
fetiță, decât femeie. Probabil că avea membre fragile ca niște bețe rupte și șolduri de băiat. Nici urmă de machiaj - sau poate o idee, În jurul ochilor. Era greu de spus pentru că fața i se vedea granulată. Nu puteam distinge nici dintele ciobit din față, de după buze. Dintre haine nu se putea distinge decât o boa descheiată de vulpe și gulerul unei bluze Înflorate. Fotografia părea făcută iarna. Sigur, era foarte frumoasă. Cel puțin În ochii mei. Și am recunoscut și boa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]