1,693 matches
-
imagini. I. Originile Apocrifelor. Scrierile Religioase Constantin Jinga, în lucrarea sa Biblia și sacrul în literatură, menționează necesitatea evaluării textelor religioase, încă de la primele lor apariții, pentru a le etalona in conformitate cu dogmele religioase. Autorul consideră că „procesul de disociere început de către Sf. Ev. Luca a fost continuat, în deceniile și secolele următoare, de către reprezentanții Bisericii, concretizându-se în câteva decizii ce stabilesc două categorii importante de texte: cea dintâi caracterizează corpusul de cărți recomandate credincioșilor spre citire și, mai
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
primul mâna când este primit undeva; • gesturi bruște, rapide, sacadate; • trântește ușa; • contact fizic fără acordul partenerului; întrerupe, nu-și ia rămas-bun. Atitudinea de manipulare. Acest tip de atitudine se manifestă printr-un comportament fluctuant, constând într-o lipsă de disociere între sine și celălalt cu scopul de a obține ceva de la partener. Ea arată dorința de a obține lucrul dorit în mod indirect, fără a formula o solicitare, și constrânge subiectul să se concentreze asupra partenerului cu riscul de a
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
obișnuit cu cuvinte nou create de bolnavi pentru a exprima conținutul delirant-halucinator al gândirii acestora, sau experiențele lor autiste,. S. Piro aduce în discuție o problemă, deosebit de importantă a tulburării limbajului în schizofrenie, de ordin semantic, pe care o numește „disocierea limbajului”. Aceasta este o alterare psihopatologică specifică, constând în pierderea legăturilor care unesc în mod normal, în cazul unui cuvânt, „imaginea acustică” a acestuia (aspectul formal) cu „conceptul” pe care-l exprimă (aspectul intern), sau un „signifii” cu un „signifiant
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
oligofreniile: nedezvoltarea sistemului personalității, b) stările de dezechilibru caracterial de tipul constituțiilor psihopatice, c) stările de arierație afectivă a personalităților nevrotice datorate unor frustrări, complexe, carențe emoționale, traume psihice. 2) Tulburările de unitate ale personalității de tipul: dedublarea personalității, depersonalizare, disociere fragmentară ca în cazul automatismului mintal etc. 3) Tulburări de identitate reprezentate prin următoarele: a) idei delirante de negație a personalității proprii, b) idei delirante de transformare corporală, c) delir de negație. 4) Tulburări de relație cu lumea exterioară, care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinică este uneori cronică, uneori marcată de atacuri intermitente și care poate să apară sau să retrocedeze în oricare din stadiile sale de evoluție, fără a permite însă o restitutio ad integram deplină. Caracteristica fundamentală a acestei psihoze este o disociere a funcțiilor psihice, precum și impresia că personalitatea bolnavului își pierde unitatea sa, iar întregul complex psihic nu se mai combină într-un conglomerat omogen și unificat totodată, care caracterizează persoana umană. Disocierea intrapsihică și starea de discordanță exterioară a bolnavului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
deplină. Caracteristica fundamentală a acestei psihoze este o disociere a funcțiilor psihice, precum și impresia că personalitatea bolnavului își pierde unitatea sa, iar întregul complex psihic nu se mai combină într-un conglomerat omogen și unificat totodată, care caracterizează persoana umană. Disocierea intrapsihică și starea de discordanță exterioară a bolnavului în raport cu lumea, sunt caracteristici specifice psihozei schizofrenice; fapt care a făcut pe unii autori să o compare, simbolic, cu „o orchestră fără dirijor”. În ceea ce privește manifestările psihopatologice, specifice grupului psihozelor schizofrenice, A. Porot
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
continuității oricărei activități psihice în toate domeniile (gândire, limbaj, afectivitate, voință, tendințe, comportament) și care se manifestă prin următoarele: - inhibiție, blocaj, negativism, - activitate impulsivă sau explozivă, stereotipă sau automată, ludică, manieristă, teatrală etc. - pasivitate, sugestibilitate și mimetism, - dedublarea personalității. b) Disocierea între Eul bolnavului și lumea externă se caracterizează, în primul rând, prin pierderea contactului vital cu realitatea și polarizarea exclusivă a bolnavului pe viața sa interioară, realizând forma de existență autistă, de „închidere în sine patologică” (E. Minkowski). În domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
limbă sau un grup de limbi, tot atît de adevărat este că, vizînd ceea ce este în mod necesar caracteristic pentru toate limbile, se vizează implicit facultatea limbajului. Într-o perspectivă sintetizatoare și în același timp cu intenția de a realiza disocierile necesare, Eugen C o ș e r i u consideră că ține de limbaj aproape tot ce ține de comunicarea prin limbă, căci, după el, determinarea generală a limbajului ca activitate general umană, exercitată individual prin respectarea unor norme istorice
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Sprachgebrauch) ce se prezintă într-o formă socializată prin uzul colectiv, dar se manifestă în formă particulară prin uzul individual (acesta reprezentînd vorbirea în sens restrîns). Germenii schimbării se află la nivelul uzu-lui, așa cum specifica și Philippide, dar, pe baza disocierilor lui Hjelmslev, s-ar putea preciza că uzul individual este cel care generează schimbările îndeosebi la nivelul limbii literare, în vreme ce uzul colectiv ar fi generatorul majorității schimbărilor (cu statut de lege lingvistică) de la nivelul limbii populare. Esența limbii Problema esenței
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
la nivel popular, este înfăptuită ca ceva ce ar trebui să dureze, fiindcă este considerată de la început ca altceva decît produsele vor-birii obișnuite. Așadar, produsele artistice au o anumită stabilitate, deoarece ele sînt realizate tocmai pentru a fi artistice. Această disociere sub aspectul perenității este o trăsătură însemnată care diferențiază calitativ creația obișnuită în folosirea limbii și creația artistică ce uzează de limbă. Teoria spiritului limbii Pornind de la ideile lui Wilhelm von Humboldt, întemeietorul lingvisticii generale, dar valorificînd și concepția lui
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
literar doctrina promovată de Eugen Coșeriu. Există, fără îndoială, și elemente care unesc cele două direcții de gîndire sau elemente care le fac aplicabile în explicarea schimbărilor de la ambele niveluri ale limbii, dar, ca ches-tiune de principiu, trebuie pornit prin disocierea aspectelor pe care le vizează. Legea lingvistică Legea este un raport relativ stabil între laturile sau între stadiile unei realități, aflarea legilor, adică a normelor după care se produc fenomenele, fiind obiectivul oricărei științe. Conceptul de "lege" a fost introdus
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
scurtă de acțiune sau cu acțiune rapidă. Aceste tipuri de insuline permit flexibilitatea programului de viață atât de necesar persoanelor active. La nivelul țesutului subcutanat profund, nivel la care trebuie administrate preparatele insulinice, absorbția acestora este succesivă proceselor de dizolvare, disociere și difuziune. Acolo unde etapa de disociere nu mai este necesară, cazul analogilor de insulină cu acțiune rapidă, rata de absorbție este crescută. Structura preparatelor comerciale utilizate ca insuline bazale, include moleculele de protamină sau zinc, acestea imprimând o durată
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
Aceste tipuri de insuline permit flexibilitatea programului de viață atât de necesar persoanelor active. La nivelul țesutului subcutanat profund, nivel la care trebuie administrate preparatele insulinice, absorbția acestora este succesivă proceselor de dizolvare, disociere și difuziune. Acolo unde etapa de disociere nu mai este necesară, cazul analogilor de insulină cu acțiune rapidă, rata de absorbție este crescută. Structura preparatelor comerciale utilizate ca insuline bazale, include moleculele de protamină sau zinc, acestea imprimând o durată de acțiune crescută dar și o absorbție
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
asigurându-se astfel acțiunea acestora congruentă intereselor acționariatului. Există Însă argumente empirice (care au de asemenea și conotații normative) ce arată că reprezentarea intereselor acționarilor sau fondatorilor devine problematică atunci când controlul deținut de manageri este disproporționat producându-se astfel o disociere Între proprietate și controlul (sau capacitatea de dispunere a) acesteia. În aceste cazuri, controlul proprietarilor asupra propriilor acțiuni se rezumă mai degrabă la opțiunea abandonului (exit), ei având posibilitatea să „iasă din sistem” vânzându-și acțiunile; opțiunea contestării (voice) - influențarea
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
primul război arabo-israelian, războiul chino-japonez și cel din Indochina (Vietnam). A fondat Agenția Magnum (1947) Împreună cu Cartier-Bresson, Seymour, Rodger și Vandiver. Pictorul francez Marcel Duchamp (1887-1968) a debutat sub influența impresionismului și cubismului. Spre 1911, a Început să practice o disociere a formelor apropiată de futurism. După 1923, a abandonat pictura. Încă din 1913, a practicat un soi de nihilism estetic, expunând obiecte scoase din context, Într-o parodie a operelor de artă, Portsticle. După o epocă de dadaism, a Început
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
oxigenului. Prezenta în aerul inspirat a CO (21% oxigen) în concentrație de numai 0,1% poate duce la scăderea cu 50% a capacității de transport a oxigenului a Hb. Hipoxia tisulara rezultată este determinată de o modificare a curbei de disociere a Hb, cu creșterea afinității oxigenului pentru Hb și o scădere a eliberării oxigenului la nivel tisular. Diagnosticul intoxicației cu CO trebuie suspectat când pacientul acuză cefalee, astenie, sau grețuri (CO < 30%). Cand CO > 40%, pacientul acuză tulburări vizuale, dificultăți
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
barierei mocoasei (7-14 zile) cu asigurarea unei presiuni respiratorii pozitive pentru a menține oxigenarea sistemică în limite normale utilizând concentrația de oxigen minimă necesară. În prezența oricărei suspiciuni de intoxicație cu CO, se administrează oxigen 100% pentru câteva ore, accentuând disocierea CO din Hb. Pentru pacienții care nu răspund la oxigen 100%, se poate încerca oxigenoterapia hiperbară, utilă în unele cazuri. Resuscitarea i.v. va fi judicios administrată și redusă la minimum, pentru a evita hiperhidratarea și supraâncărcarea pulmonară. La pacienții
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
condensa) se fixează de esofagul abdominal, în partea mijlocie, transparentă (pars flaccida), cranial se inseră pe fața inferioară a ficatului și pe mica curbură gastrică, iar în partea distală conține pediculul hepatic, numit și ligamentul hepato-duodenal. Concepția anatomică modernă permite disocierea ficatului în teritorii distincte, independente unele de altele, ceea ce constituie baza anatomică a hepatectomiilor. ANATOMIA FUNCȚIONALĂ În anatomia funcțională a ficatului se descrie segmentația hepatică ce se bazează pe distribuția pediculilor portali și topografia venelor hepatice. Segmentația descrisă de C.
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92123_a_92618]
-
și ale arterei hepatice. Venele sale se varsă direct în vena cavă inferioară. Această autonomie a lobului Spiegel a fost observată în hipertrofia sa compensatoare în cazul sindromului Budd-Chiari datorat obstrucției celor trei vene suprahepatice [6]. Concepția anatomică modernă permite disocierea ficatului în teritorii distincte, independente unele de altele, ceea ce constituie baza anatomică a hepatectomiilor. Cunoașterea acestor segmente a permis dezvoltarea logică pe criterii anatomic-funcționale a rezecțiilor hepatice, constituind bazele hepatotectomiilor reglate. De asemenea, acestei sistematizări se datorează mai recent efectuarea
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92123_a_92618]
-
fono-articulatorii, fluența vorbirii. Sărăcia de vocabular, confuzii semantice, erori gramaticale nesistematice (categorii gramaticale eronate, construcții deficitare de fraze, lapsusuri frecvente etc.) cât și asocierea bâlbâielii deseori cu dislalia, toate pledează cu încadrarea balbismului într-un sindrom de dezintegrare fonetică, de disociere a modului de gândire. Cert este că în bâlbâială se produc, în raport cu mediul, pe fondul unei structuri psihice precare, o multitudine de procese de dezorganizare a relațiilor complexe intrași interpersonale și anume: a) o dezorganizare a aparatelor care participă la
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
al vorbirii, care uneori se manifestă prin mutism achinetic, ce presupune o întrerupere de natură lezională a formației reticulare ascendente: prin simptome afazoide, în sensul că perturbările nu sunt constante ci dau aspectul de dezintegrare fonetică universală, polimorfă, labilă; prin disocieri automatico voluntare, lapsusuri, sărăcie verbală, confuzii de vocabular și de sens, agramatisme, inversări în topica frazei; prin jargonafazie, stereotipii verbale, perseverări și deseori prin afazie fonemică sau semantică. Adeseori intervin fenomene de mutism psihogen (selectiv), deci o nevroză pur funcțională
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
dreapta și stânga, numită dominanță amestecată (diferită pentru mână, ochi, picior, ureche). În aceste cazuri, pe scoarță este percepută numai imaginea din emisferul dominant iar cealaltă rămâne sub pragul perceptiv. În dominanta diferită (amestecată) pentru ochi și pentru mână, apare disocierea și conflictul între ceea ce realizează mâna și ceea ce vede ochiul (după teoria lui S. T. Orton, 1937). S-a constatat că discordanța oculo-manuală (dreptaci la mână stângaci la ochi), dominanta încrucișată, este mai frecventă la dislexici și are o semnificație
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
aminoacizi sau deleții care modifică buzunarul hemic al catenei globinice. Manifestările clinice variază de la ușoară instabilitate, care nu este aparentă clinic, la instabilitate severă, care cauzează distrugerea eritrocitelor. Hemoglobinele instabile suferă hemoliză sub acțiunea sulfonamidelor. Instabilitatea hemoglobinelor este determinată de disocierea prematură a hemului de catena globinică. Catenele globinice disociate de grupul hem precipită intracelular sub forma unor depozite celulare cunoscute sub numele de corpi Heinz. Corpii Heinz afectează funcția membranei celulare. In splină, eritrocitele a căror membrană a suferit modificări
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
se determină la 37 grade Celsius, fără a se face corecția cu temperatura de hipotermie a pacientului. În acest mod se lucrează intenționat cu un pH mai alcalotic față de organismul la 37 grade Celsius. Datorită hipotermiei și modificării constantei de disociere a apei, majoritatea sistemelor enzimatice lucrează optim la un pH mai alcalotic. O altă strategie este reprezentată de „pH stat” în care se corecteză CO2-ul și pH cu temperatura, în acest fel lucrându-se în acidoza controlată față de organismul uman
Tratat de chirurgie vol. VII by VICTOR RAICEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92068_a_92563]
-
4]. Utilizarea de soluții nehematice în soluția de umplere a aparatului CPA determină hemodiluția pacientului. S-a constatat că dacă la temperatura de 37°C hematocritul optim este cuprins între 40-50%, în hipotermie moderată și severă datorită modificării constantei de disociere a apei un astfel de hematocrit produce deficiențe de perfuzie datorită vâscozității crescute. Un hematocrit de 20% este optim în condițiile hipotermiei moderate sau severe și se realizează prin simpla utilizare a soluției de priming [2]. În cazul în care
Tratat de chirurgie vol. VII by VICTOR RAICEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92068_a_92563]