6,045 matches
-
Gulian, Adrian Maniu și Vlaicu Bârna (1935), Ștefan Baciu (1936), Iulian Vesper, Teofil Lianu și Șerban Bascovici (1938), Mihail Celarianu, Emil Giurgiuca, Radu Gyr și Aurel Chirescu (1939). De-a lungul aceleiași perioade S.S.R. inițiază sau participă la comemorarea scriitorilor dispăruți, precum și la sărbătorirea, cu diverse prilejuri, a unor figuri marcante. Se întăresc și legăturile cu PEN-Clubul internațional și cu societățile scriitoricești din alte țări, ai căror reprezentanți sunt invitați în România. În reciprocitate, membri ai comitetului sunt solicitați să participe
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
Heinrich Heine și Ed. Grenier, București, 1910; Complicele lui Heine, Iași, 1911; Spini, București, 1915; Frontul roșu, îngr. Eugen Relgis, Iași, 1920; Cartea băiatului meu, pref. Enric Furtună, Iași, 1924; În depărtări. Din tragediile vieții. Din tainele vieții. Glosse. Mărimi dispărute, București, [1936]. Antologii, ediții: Autori români, I-II, pref. Nicolae Beldiceanu, Iași, 1893; Traian Demetrescu, Aquarele, pref. edit., Iași, 1896. Traduceri: Ada Negri, Enigma, Craiova, 1896; Paul-Ernest Hervieu, În lanț..., Craiova, 1896; Sully Prudhomme, Poezii, pref. trad., Craiova, 1896; Heine
STEUERMAN-RODION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289929_a_291258]
-
imagini, sugestii, idei din lecturi se interferează „ca ecouri de departe”, „ca valurile mării”, „ca și raze ce se cern” și, împreună cu „ispitele chemării”, impulsionează poetul „spre culmi visate”, chiar dacă pesimismul îi împiedică zborul. Nostalgia vremurilor de odinioară, amintirea celor dispăruți, „gânduri reci” legate de moarte, asemenea unor „medalii mari de plumb”, creează o atmosferă specific simbolistă. Poemele lacrămilor unor „fecioare ofilite”, „în giulgiuri diafane de mireasă”, care par un „cernit cortegiu” al deziluziei, al „moartelor avânturi”, întregesc un reper ce
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
dans la controverse nestorienne”, în RevSR 18 (1938), pp. 20-44. 2. Macarie de Magnesia în 1876, C. Blondel a publicat, pornind de la un manuscris din secolul al XV-lea sau al XVI-lea, aflat pe atunci la Atena, însă ulterior dispărut, o mare parte dintr-o operă intitulată Makariou Magnêtos Apokritikos ê Monogenês pros Hellênas, ceea ce pare să însemne: De Macarie Magnesianul: Cel ce dă răspunsuri sau Unul-născut la greci. Autorul ar putea fi Macarie, episcop de Magnesia, care, după cum spune
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în versuri simple, ingenue în sinceritatea lor, pătrunse de creștinească evlavie. Există în scrisul lui K., accentuată spre senectute, o înclinație spre memorialistică. „Vremuri apuse, oameni ce nu mai sunt”, „chipuri și icoane din trecut”, „profiluri” și „fantezii” bucureștene, „figuri dispărute”, iată tot atâtea mărturii - împrăștiate în publicațiile vremii - ale unui observator ce se menține într-o cuviincioasă discreție, privilegiind în schimb vedetele decupate în medalion (ciclul Amintirile unui om de prisos). O seamă de suveniruri, proiectate în ambianța cafenelei literare
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
pe lângă aspectul teologic propriu-zis, istoria limbii și a literaturii. Ele fixează în scris forme arhaice de limbă, specifice tranziției de la latina vulgară la limba română actuală, oferind cercetătorilor un bogat material lexical, ce constă în cuvinte moștenite din latină și dispărute azi sau retrase pe o arie dialectală extrem de restrânsă, cum aprecia N. Cartojan. De asemenea, după fericita expresie a aceluiași istoric literar, textele rotacizante reprezintă „primele zări de lumină în pâcla slavonismului”. Apariția tiparului este strâns legată de prezența Scripturii
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
8-10; Călinescu, Cronici, II, 16-17; Predescu, Encicl., 800; A.S. [Aurelian Sacerdoțeanu], Henri Stahl, „Hrisovul”,1942, 224-225; Mircea Opriță, „Un român în Lună”, TR, 1966, 21; Cristina Felea, Un început, ECH, 1979, 7; Manolescu, Literatura SF, 230-233; Dorin-Liviu Bâtfoi, București, orașul dispărut, RL, 2003, 34; Opriță, Anticipația, 40-44, 465-466. V. D.
STAHL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
dați mai departe această epistolă și tradițiile Legii fiilor voștri, după voi, așa cum le‑ați primit și voi de la părinții voștri etc.” (84, 7‑9). Așa cum vedem, și în cazul cărții 4 Ezdra, și în cel al lui Baruh, triburile dispărute sunt învestite cu o misiune spirituală deosebită, pe care nu o aveau nicidecum în pasajele biblice în care sunt prezentați ca apostați, pe drept pedepsiți de Dumnezeu. Cu timpul, asistăm deci la o transformare a legendei, o evoluție de la un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Commodian revine asupra temei „poporului ascuns” în Instructions I, 42: De populo absconso sancto omnipotentis Christi dei uiui. Pentru mai multe detalii, cf. Anexa 1, „«Poporul cel sfânt ascuns» din scrierile lui Commodian și tradiția iudaică a celor zece triburi dispărute”. . Este scenariul absolut al credinței milenariste: instaurarea raiului pământesc pentru o perioadă de o mie de ani, înaintea sfârșitului definitiv al istoriei. . Salvatore reliefează mai multe puncte comune, foarte semnificative, între Carm. apol. și Regula războiului de la Qumran. 1 Qm
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
du Danube, Istanbul, Édition Isis, 1999, pp. 65-66). 53. Trecut de partea Craioveștilor, Moise Vodă îi ucide pe boierii filoturci (Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 180). 54. „[...] la 29 iulie 1534, pe câmpul dintre satele de atunci Cătunul (azi dispărut) și Pitești (Turcești, Războieni, cartier al localității Pitești de azi), la răsărit de Drumul Mare, în apropiere de Pădurea Roșie (dispărută și ea, al cărei nume evoca împrejurările sângeroase), oastea domnului [Vlad Vintilă] a atacat tabăra lui Gritti (Aloisie Gritti
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 180). 54. „[...] la 29 iulie 1534, pe câmpul dintre satele de atunci Cătunul (azi dispărut) și Pitești (Turcești, Războieni, cartier al localității Pitești de azi), la răsărit de Drumul Mare, în apropiere de Pădurea Roșie (dispărută și ea, al cărei nume evoca împrejurările sângeroase), oastea domnului [Vlad Vintilă] a atacat tabăra lui Gritti (Aloisie Gritti venise să-l dea jos din scaun, întrucât Vlad Vintilă plănuia, în contact cu Ferdinand I de Habsburg, o răscoală împotriva
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ierusalim și altul de Antiohia și altul de Alicsăndria și unul mazil de țarigrad, Iacob”. Urma coborârea coșciugului în groapă („cu funii de mătase de către cei mai mari boieri”), în biserica mitropolitană, în cea domnească sau în vreo ctitorie a dispărutului unde mormântul era pregătit. Istrate Dabija - zise Neculce - a fost îngropat „în mănăstirea lui, în Bârnova, care este de dânsul isprăvită, iar din temeiul ei au fost început-o Barnovschi-vodă și n-au apucat s-o isprăvească, c-au pierit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
alte surse (francezul De la Croix, de pildă) ne spun că Voievodul „este îngropat cu stindardul și cuca de ceremonie” 42. „Prohodul se încheie” - conchide francezul pomenit mai înainte - cu o uriașă pomană (și ea manifestare publică, ultima, a magnanimității celui dispărut) „împărțindu-se săracilor carne friptă, mai cu seamă de vacă, pentru care împrejurare se taie peste cincizeci de capete de vite” 43. Niccolò Barsi era de părere că la praznicul de după înmormântare („Aici se face din nou praznic cu bărbați
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aici din țara Nemățească de la Beciu aducându-se la al lor rod, cu cinste s-au îngropatu în zilele Radului vodă celui Mare, cela la anul, iară celalaltu în zilele lui Matei Băsărabu voevod, la anulu” 77. în privința lespezii (azi dispărute) de pe mormântul clucerului Vlaicu, (făcută în 1587-1588), socrul lui Mihnea Turcitul, nu există nici o îndoială. Văduva jupânița Anca, își declară singură participarea (după ce fiica ei, Doamna Neaga, zidise biserica necropolă): (trad. din slavonă): „A răposat robul lui Dumnezeu, jupan Vlaicul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
avut grijă de înhumarea unei fiice a ei: (trad. „Această groapă a făcut-o și înfrumusețat-o Doamna Ruxandra fiicei ei [care s-a strămutat la veșnicele lăcașuri] în anul 7073 [1565-1566]91, ei au participat la perpetuarea „numelor” celor dispăruți. Ici și colo, pe măsură ce timpul trecea și textele incizate sporesc în dimensiuni, ele restituie veritabile biografii și cutează chiar spre „literatură”. Editorii n-au observat (sau nu i-a interesat) că pisania funerară a lui Răducanu Cantacuzino, fiul Stolnicului, de la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
însușit-o (ea apare în Sintagma lui Matei Vlastaris, iar traducătorii îndreptării legii afirmă că „aceasta de multe ori să află la dumnezăeștile canoane”) și a extins-o și asupra bărbatului, și el obligat să-și plângă un an soața dispărută 108 (lucru ce nu se întâmpla mereu, fiindcă, după ce Doamna Maria din Mangop a murit la 19 decembrie 1477, Ștefan cel Mare - din ordinul căruia a fost copiat codul de legi al lui Vlastaris - s-a însurat „în cursul anului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Adormirea Maicii Domnului, care l-a încântat pe Paul de Alep, brodată - probabil - de Doamna Despina Milița) și epitrahilele dăruite apoi bisericilor și mănăstirilor ctitorite de Voievozi sau de Doamnele țării și acoperămintele de mormânt ce-i cinsteau pe cei dispăruți și exprimau o reclamată solidaritate cu ei. Alte operații de prelucrare a textilelor erau încredințate slujnicelor și roabelor (vezi nota 119). în odăile acestea din partea Doamnei [din care se evada doar în chip excepțional, cum a făcut acea fată (să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu uit până ce mor” - îi furnizează informații cutremurătoare): Vădana unde-i rămasă. Plânge dranița pe casă; Unde-i casa cu bărbat, Niciun par nu-i supărat, Dar unde bărbatu moare, Numai chin și supărare 443. în orice bocet, rechemarea celui dispărut (plasat de moarte într-o stare de liniște: „Tu de-amu ții scândurile/ Și eu trag necazurile,/ Tu de-amu stai su pământ/ Și eu m-oi legăna-n vânt,/ De amar și de nevoi,/ Ca codru bătut de ploi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de pelini, Că tare-i greu în străini! Să vii, măicuță să vii, Să mai vezi pe ai tăi fii, Când or fi grâiele-n floare, Când or fi grâiele-n clăi, Să vii, măicuță, la noi!459 căci mama dispărută - văduvă sau nu - era „făcătoarea de ordine” în universul casnic și o sursă de neînlocuit de înțelepciune („Măcar două-trei cuvinte,/ Ca să le ținem noi minte”): Să lași groapa mânioasă Și să vii cu noi acasă, Că te primim bucuroasă, Că
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se cuvenea a fi vegheat. Comemorarea liturgică a celui mort, practicile devoționale, actele de pietate, considerarea neîncetată a amintirii sale (care includea și respectarea ultimelor dorințe), coroborată cu gesturile făcute împotriva uitării, gesturile întreprinse (cei vii mijlocesc...) în vederea mântuirii celui dispărut - sărindarele, comândările, pomenirile - toate figurând în testamente („două sărindare, pomeni la moarte la 3 zile, la 6 săptămâni, la unu și la 3 ani împreună cu parastase”) însoțite uneori de sumele de bani trebuincioase, acceptate de Biserică (ritualurile și practicile sunt
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
e cuvântul, „Curentul”, 1998, 14-15 martie; Aureliu Goci, V. Speranța și „Sonetele fără umbră”, „Dimineață”, 1998, 16; Mircea N. Stoian, „Divină călăuza”, „Ziua”, 1998, 1 097; Nicolae Georgescu, Meditații despre umbră fără om, „Națiunea”, 1999, 22; Nicolae Prelipceanu, Poemele cântărețului dispărut prematur, RMB, 1999, 2 874; Florentin Popescu, V. Speranța și „Sonetele fără umbră”, MS, 2003, 1-4. F. P.
SPERANŢA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289822_a_291151]
-
prin deschiderea spre spații exotice, fiind antologiile de poezie persană, japoneză și chineză, tălmăcite, desigur, prin intermediar. SCRIERI: Din trâmbițe de aur, București, 1910; ed. București, 1930; Femei ciudate (în colaborare cu Const. Rîuleț), pref. Emil Gârleanu, București, 1911; Doi dispăruți: Iuliu Săvescu - Ștefan Petică, București, 1915; Mărgăritare negre, cu un desen de Iser, București, 1918; ed. cu un portret de Constantin Artachino, Arad, 1920; Cetatea cu porțile închise, București, 1921; Pe drumul Damascului, București, 1923; Câțiva scriitori, Arad, 1925; Poezii
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
1947. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, [Al. T. Stamatiad], CVC, 1907, 3, 1910, 8 ; Chendi, Schițe, 128-130, 148-150; Liviu Rebreanu, „Femei ciudate”, „Biblioteca modernă”, 1911, 1; G. Bogdan-Duică, „Din trâmbițe de aur”, „Românul”, 1912, 93; Trivale, Cronici, 238-239; Dragoș Protopopescu, „Doi dispăruți”, „Vremea nouă”, 1915, 17-20; Al. Macedonski, Un foarte mare poet, L, 1918, 1; Tudor Vianu, „Mărgăritare negre”, L, 1918, 15; Claudia Millian, Poezia lui Alexandru Stamatiad, ALA, 1923, 149; Ion Minulescu, „Din trâmbițe de aur”, „Tribuna nouă”, 1924, 123; Scarlat
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
plecase și că animalul sângera - iar la o privire mai atentă, am văzut că tendoanele de la picioare Îi fuseseră tăiate. În mod firesc, bănuielile noastre atât În privința furtului, cât și a mutilării calului nu se putură Îndrepta decât asupra servitorului dispărut - și, cum era imposibil să pun imediat mâna pe el, am fost nevoit să-l rețin pe negustorul din Buhara, pe care mi-l lăsase drept garant al său. M-am adresat eu Însumi polițistului care fusese informat asupra situației
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lor devin mai vădite, drumul naratorul se Îngustează vizibil, și numai o excepțională artă a ambiguității Îi salvează unitatea vocii. Cu cât experiențele yoghinice devin mai puternice și mai captivante, Înțelegi rostul pasivității acelor femei care conturează secretul rudei lor dispărute: soțul, tatăl și stăpânul sunt trei ipostaze ale lui Zerlendi prin care se schițează funcția acestei masculinități religioase tradiționale. În legislația hindusă arhaică, femeia nu se poate elibera decât contribuind, prin achiziția și stratificarea faptelor bune, la „destinul” bărbatului, În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]