9,387 matches
-
puteam să nu fac o baie, așa că imediat m-am băgat în râul care ducea la cascadă. Dar cum nu prea știam să înot, am fost prinsă de curenții din râu și transportată spre cascadă. Atunci am început strig cu disperare la Ford. Ford a înțeles primejdia. Fără să se lase rugat, a sărit în valurile râului și a înotat vitejește până la mine. Când eram pe marginea prăpăstiei, la cascadă, l-am prins de gât pe Ford. Îmi bătea inima ca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
doar un exces al imaginației ei Îi sleiră puterile. De ce naiba nu cânta și el la chitară ca toată lumea? De ce nu avea degete scurte și păroase, strălucind de inele? Patul era la un pas de ei. Timpul trecea și, spre disperarea ei, strânsoarea lui Începuse să slăbească. Atunci Îngenunche din nou, obligându-l și pe el să facă același lucru. Ți-e frică? Întrebă ea mângându-i fruntea. Sau crezi că e prea ușor și nu merită... Eu zic să Încerci... El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ipoteza amară a doamnei Corlan. Cu puțină imaginație, lucrurile pot fi, dacă nu schimbate, cel puțin mai ușor suportate. Imaginația era punctul său slab. Recurgea extrem de rar la ea deoarece de fragilitatea ei se Îndoia doar În rare momente de disperare. Iolanda Începuse să mănânce fără să-l mai aștepte. Un amănunt la fel de curios ca și eleganța ei vestimentară. Pentru a nu mai vorbi de distincția ostentativă cu care mânuia cuțitul și furculița. Își Înfășură mai strâns halatul de baie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Împroșcă peretele și soba care Începu să sfârâie. Profesorul Încercă să se ridice socotind că o apropiere prudentă de ușă se impunea și că pretextul orei târzii era o scuză suficientă pentru a menaja suspiciunea exacerbată a domnului Brândușă. Spre disperarea sa Însă nu reuși decât o vagă Înălțare În ciuda faptului că Își mobilizase Întreaga voință. Blestemă În gând clipa când hotărâse să vină până la „Gostat” și se așeză cât mai bine pe ladă ca și cum, chipurile, toată manevra n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Adolf Loos sau Karl Kraus erau mai mult decât niște inscripții pe pietre funerare sau destinatari misterioși ai unor poezii. Tot datorită Sabinei l-a descoperit pe Klimt. Și toate astea se petreceau pe când ea se Îndepărta cu rușine și disperare de limba sa maternă pentru a se afunda cu voluptate În brânză, brazdă, viezure, barză sau varză, limba de damă de companie a mamei sale și profă de germană pentru copiii nomenclaturiștilor luminați. 39. Flavius-Tiberius Încerca să clasifice, cu puținele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
venea din buzunarul stâng al cojocului pe care acum Îl ținea În brațe ca pe un partener adormit. Degetele ei pipăiau ambalajul inelului opalin În care ea Își punea de fiecare dată nădejdea În momentele ei tot mai dese de disperare, În timp ce se Întreba dacă merita să riște doar pentru a sancționa o presupusă violare a nu știu cărui cotlon al ființei sale. Se hotărî. Mâna ei uscată, caldă scoase la lumină, cu o insolență de băiat de cartier, un Durex pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atinge obrazul, fruntea, părul. La sâni și buze nici nu se gândea, iar restul exista doar sub forma unui gol cu care nu știa ce să facă, decât cel mult să-l compare, ceea ce se și Întâmplă, cu Graalul, spre disperarea Violetei care prin acea imagine se vedea alungată din Raiul profan carnal și pasional, În cel sacru, aseptic și rece, ca o rezervație pentru Îngeri căzuți care, În acele momente, nu o atrăgeau În mod special. În plus, toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la Jouissance”. Cine să o asculte Însă? Beethoven e oricum surd iar Europei unite puțin Îi pasă de orgasmul unor cetățeni de rând rătăciți pentru o noapte Într-un hotel din Paris, France, În care bucuria revederii se amesteca cu disperarea atâtor ani de separație. Autocarul era parcat pe rue La Fayette. În ziua hotărâtă pentru Întoarcere, În afară de cei trei șoferi nu era nimeni. Pentru orice eventualitate, ghidul a făcut prezența În nădejdea că va fi auzit de cei care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la televizor Într-o fermă din Bihor. Ce să caute ei printre găini, rațe, gâște, bibilici și alte orătănii, obișnuite cu gustul de țuică al ierbii și cu mirosul de borhot care delimita vag suprafața mereu schimbătoare a fermei, spre disperarea Tribunalului din Oradea, obosit până la a regreta repunerea În posesie a fraților Hedeșan, Avram și Domițian, ultimul Învinuit de a fi adus din Australia, cu acte În regulă, trei pui de struți, urâți ca dracu. Cel puțin așa susținea Avram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
iar altul un chipiu de milițian. Așezați În cerc În jurul unui lampadar, așteptau cu Încredere viitoarele ninsori și apoi mult lăudatul ger: cel mai cumplit din ultimii șaizeci de ani! De emoție, cărbunii câtorva dintre ei Începură să sfârâie, spre disperarea tuturor. A fost doar o impresie. Știa prea bine că un asemenea lucru nu era cu putință. După cum nu era cu putință ca grămada de mașini vechi de toate mărcile În care nimerise să se transforme În Salon internațional auto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să golesc șifonierul. Am strigat, roșu din cauza unei frustrări scăldate în lacrimi, târându-mă, căutând, împrăștiind. Și după ce toate rezervele de furie din mine secătuiau, mă trezeam epuizat în mijlocul dezastrului pe care-l creasem, înghițind lacrimile și mai amare ale disperării derivei totale, sau, după mai mult timp, căzând într-una din acele perioade de nemișcare inexpresivă cauzate de epuizarea emoțională. Totuși n-am găsit nimic. Nici o fotografie. Nici o hârtie. Nici o scrisoare. Toate spațiile accesibile din casă erau larg deschise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Are nevoie de ajutor. Ăsta-i motivul pentru care l-ai adus aici, nu-i așa, Scout? O secundă de tăcere pluti în aer mare și grea, ca un păianjen. — Hei, am făcut, neștiind ce să spun și vrând cu disperare să spun ceva, să sparg gheața, să pun capăt schimbului aceluia de replici pe care nu-l pricepeam, dar în mijlocul căruia eram prins. Hei, hei. Eu sunt. Sunt chiar aici, lângă voi. Fidorous se răsti la mine: — O, mă-ndoiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am strâns tare din dinți până când s-a retras. — Am avut încredere în tine, Scout. Încredere oarbă. Ai dreptate, ce copilăros din partea mea! Fiindcă ea nu reacționă în nici un fel, alte cuvinte înțepătoare mi se îngrămădiră în gât vrând cu disperare să-i spargă scutul acela stupid și impasibil. — Ei, nu-ți face griji, n-o să mai repet greșeala asta. Scout mă privi prin stratul gros de sticlă. Eu nu puteam s-o văd, nu-i puteam citi expresia feței. — Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tremurându-mi zumzăindu-mi zbătându-se de teamă și Scout strângându-mă în continuare și strigând cretin afurisit nu mai cădea dracului în apă și brațele ei în jurul meu și eu înfășurându-mi brațele în jurul ei și strângând-o cu disperare și ea continuând să-mi spună cretin afurisit, cretin afurisit în ureche și mâna mea pe ceafa ei ținând-o lipită de mine și spunând Iisuse și îmi pare rău, Doamne, îmi pare tare rău iar și iar și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
privea. Ochii lui erau blînzi și el Îi ajută pe séraci. Lui Șasa Îi pérea réu cé nu s-a néscut pe timpul lui Lenin. Era un gînd ascuns al séu. Boală nu era un prilej de durere, de spaimé, sau disperare. Sophie mergea lîngé tatél ei și cîmpul Își deschidea culorile sale galbene și portocalii. Sandalele ei roșii cu cataramé micé de fier célcau prin iarbé, dar ea nu le vedea, céci iarbă era Înalté și ochii ei erau Îndreptați mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Ești femeie-bărbat". Nu m-am dus. Nu l-am ajutat. Pentru că atunci nu mai era dragoste ce simțeam. Era un amestec de furie și milă, de milă și furie. Mai mult furie decît milă. Era iubiură**. Reușisem să-mi ridiculizez disperarea: lacrimi, Iordana? Risipești materia primă pe nimic? Pe un exemplar bolnav de cancer? Încearcă, smintitul, să-ți dăruiască modul lui de-a muri, după ce n-a vrut să fie modul tău de-a trăi. "Vino, Iordana. Numai în ultima clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
am chemat să bei cafeaua cu mine. Unde-ai fost? N-ai vrea să știi. Cum are noroi pe vîrful nasului interminabil, de lup alsacian, nu-i greu de presupus că și-a săpat groapă în stratul de cimbru, spre disperarea domnului Ionel, care are grădina în grijă. Pe seceta asta nu-i chip altfel. Vrei să-ți sap și ție una? Pot s-o fac suficient de adîncă. Lipăie cafeaua din farfurioara mea, cu un reproș: Biscuitul unde-i? Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
enorm și vede monstruos", scria Val Gheorghiu. Eu o știu mai bine decît el pe Magda U.: Nu regret, nu revendic, încerc să nu-i urăsc. Dar nu pot să nu rîd de ei". La mine în romane se simte disperarea. Iar realul cum s-o spun? l-aș vrea transformat în ceva mai adevărat decît realul. "Oh, iarăși prețiozități, Iordana, se aude vocea mea de-a doua. Povestește-i mai bine lui Șichy scena de la Documentare, cînd profesorul Caton Iurașcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
al vieții de cîine. Am răcit, de vreme ce mă doare rău spatele. Ah, presiunea vîrstei pe oase. Șichy se joacă vioi cu Tano. E frumoasă fata asta subțire și delicată ca iarba. Nu vreau să vadă amestecul de resemnare și de disperare cu care-o privesc. Invidie? Nu-mi place sentimentul, e din aceeași familie cu gelozia. De gelozie am suferit în vremi ancestre. Mă duc la poartă (Tano e mai înnebunit de poștaș decît de Mișu Negrițoiu) să-mi iau corespondența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
iarăși trăiam la tensiunea partiturii impuse de Iordan. Și iarăși cînta liliacul și înflorea privighetoarea. Și iarăși mă rostogoleam, ca Tano, pe mantia ierbii de munte. Și iarăși mă hrăneam cu umbre de păsări. Și iarăși mă arcuiam-pod-între extaz și disperare. "Te-ai iubit cu cineva între timp?" a ținut să știe preaașteptatul Iordan. Cum? Eu nu puteam folosi cuvîntul ca armă? Scrie Hemingway, în corespondență: "Leul este foarte bun de mîncat". Da, i-am răspuns, gustînd din carnea de leu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
jumătate. Cele două fețe ale mele, ce pentru prima oară exprimau același lucru, cuprinse de spaimă și deznădejde, au început să fie purtate de ape fiecare în altă direcție, fiecare cu perechea ei de mâini și de picioare luptând cu disperare contra curentului. Au mai trecut câteva zile. Ploile s-au oprit, cerul s-a limpezit și apele au început să se retragă. Lumea devenise o mlaștină uriașă fără oameni sau animale, doar cu soarele și luna pe cer. Iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
au oprit, cerul s-a limpezit și apele au început să se retragă. Lumea devenise o mlaștină uriașă fără oameni sau animale, doar cu soarele și luna pe cer. Iar eu, împărțit în două, mă căutam și mă strigam în disperare, rătăcind printre munți și văi. Deodată, am dat un strigăt de bucurie și recunoaștere în același timp. Mi-am văzut umbra proiectată și răsfrântă peste muntele din fața mea. Am alergat ca un nebun în întâmpinarea ei, în speranța că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca un nebun în întâmpinarea ei, în speranța că-mi voi regăsi jumătatea. Dar pe măsură ce mă apropiam, umbra se plia tot mai mult peste munte și se lungea, după cum eu mă depărtam de soare. Un sentiment tot mai acut de disperare a pus stăpânire pe mine. În timp ce umblam toată ziua fără nicio noimă, am remarcat că mersul meu a devenit dintr-o dată mult mai eficient și mai elegant. Ajuns pe malul unui râu, am privit la imaginea mea din apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu-l înțelegem ce este. Cu alte cuvinte, amândoi am căutat acel timp revolut pe care credeam că l-am găsit în acest parc. Noi știm că am existat întotdeauna, deși nu reușim să ne amintim nimic. Ne căutăm în disperare memoriile printre povestirile acestor ființe fabuloase, căutăm în ele indiciile unor stări în care odinioară ne-am simțit fericiți. Din ziua în care te-am simțit departe nu mai erai în timpul meu am încetat să te mai caut. Erai foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în ochii lui și din acel moment vei fugi de tine însuți, nu-ți vei mai regăsi vreodată adevăratul eu. Căci pierderea și căutarea de sine este cel mai periculos lucru ce ți se poate întâmpla, te poate duce la disperare sau la acte necugetate. Vei fi gata să faci pact cu forțele întunericului pentru a te regăsi și a-ți reintra în pielea ta, pentru a te recunoaște. Tu nu-ți dai seama că pierderea de sine înseamnă pierderea umbrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]