3,286 matches
-
Și-atunci ce făceai acolo? Luke a râs, după care mi-a zis: — N-ar trebui să-ți spun asta, dar aveam iscoade puse pe urma ta. în același timp, am simțit că-mi crește inima, dar și că-l disprețuiesc pe Luke. Ce vrei să spui? Nu eram sigură că voiam să știu. Asta dacă nu luam în considerare acea parte din mine care voia să știe totul. —O cunoști pe Anya? m-a întrebat el. —Doamne, da! Anya era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dar am răspuns aparent liniștită: A, sigur, vin cu tine. Nici n-a început bine noaptea, hahaha! Ce faci? Lasă-l în pace! Nu e decât un prieten. Cu toate că locuiam cu părinții, nu m-am putut abține să nu-l disprețuiesc pe Chris fiindcă stătea încă la ai lui. în fond, el trecuse de treizeci de ani, iar eu eram încă în zona vârstei care începea cu cifra doi. încă. Dar el era bărbat. Bărbații care continuau să locuiască împreună cu părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o condamnam pe mama. Pentru că, pe lângă toate celelalte defecte pe care le aveam, mă întorsesem la droguri. Asta era ceea ce mă ucidea. Faptul că stricasem totul, că-mi distrusesem toate șansele de a avea o viață fericită, fără droguri. Mă disprețuiam pentru că tata cheltuise atâția bani ca să mă țină la Cloisters, pentru că-mi făcuse atâta bine. îi dezamăgisem pe toți. Pe Josephine, pe ceilalți pacienți, pe părinții mei, familia, ba chiar și pe mine. Eram zdrobită de un sentiment profund de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cer scuze, dar mama mi-a luat-o înainte. —îmi pare rău, mi-a spus ea cu o expresie nenorocită. Nu, mie îmi pare rău, am insistat eu cu un nod în gât. Am fost egoistă și nesăbuită și mă disprețuiesc fiindcă te-am făcut să te îngrijorezi în halul ăla. Dar n-o să mai fac niciodată. Jur! Mama a venit lângă mine și s-a așezat pe pat. —îmi pare rău pentru lucrurile îngrozitoare pe care le-am spus, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Randall fusese unul dintre acei bieți copii - ba chiar o surprinsese pe Vivian în hol, după ce actual sexual se consumase. O amintire pe care Vivian o reda cu un umor abraziv. M-am cutremurat. Încă un motiv pentru care o disprețuiam pe Vivian. — Ăăă, Bea, vrei să te ajut cu cina? am întreabat, disperată să închei subiectul aventurilor lui Vivian. Îmi lasă gura apă din cauza mirosurilor care vin din bucătărie! — Ei, Harry e bucătarul din seara asta. Ne pregătește rețeta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
merse pe jos până acasă, agonizând. Durerea pe care-o simțea nici măcar nu mai era fizică. Era agonia umilinței, a urii și a disprețului de sine. Fusese făcut să pară prostălău, pervers și nătâng în fața unor oameni pe care-i disprețuia. Cei doi Pringsheim și gașca lor reprezentau tot ce ura el mai mult: artificiali, prefăcuți, afectați, formau un circ de clovni intelectuali al căror comportament ridicol nici măcar nu avea calitatea propriei sale bufonerii - căci el măcar fusese autentic. Ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și, cel puțin o dată în viața lui, va acționa și el. Iar cincisprezece ani în închisoare ar fi aproape același lucru cu cincisprezece - ba nu, mai mult, douăzeci - de ani la Colegiul Tehnic, unde se confrunta cu golănași care-l disprețuiau și cărora le vorbea despre Piggy și despre împăratul muștelor. în plus, putea să se folosească de cartea asta la proces, pe post de circumstanță atenuantă. „Onorată instanță, onorați membri ai juriului, vă rog să vă puneți și dumneavoastră în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în beznă. Se auzea doar tropotul santinelelor, se ridica peste oraș putoarea gunoaielor neevacuate si bezna moale, scârboasă. — Bucuria merită toate onorurile, profesore! Când eram tânăr și luptam pentru paradis, m-au închis într-o închisoare adevărată. În captivitate, îi disprețuiam pe cei atenți la o floare, la cerul înstelat, la prospețimea zăpezii. Mi se părea un subterfugiu, o frivolitate. Azi, cand mă apropii de scadență... Se oprise, rușinat de excesul retoric. Au avansat, apoi, împreună, pe drumul comun spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
viața sa. Era, cumva, un pas prea mic, un lucru prea mărunt cu care ar fi trebuit să se mulțumească după ce pierduse atât de mult. Și astfel, curtea pe care i-o făcea Harry continua și, cu cât Tom își disprețuia mai mult slujba, cu atât mai multă încăpățânare își apăra propria inerție; și cu cât devenea mai inert, cu atât se disprețuia mai mult. Șocul de a fi împlinit treizeci de ani în împrejurări atât de sordide avusese efect asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
atât de mult. Și astfel, curtea pe care i-o făcea Harry continua și, cu cât Tom își disprețuia mai mult slujba, cu atât mai multă încăpățânare își apăra propria inerție; și cu cât devenea mai inert, cu atât se disprețuia mai mult. Șocul de a fi împlinit treizeci de ani în împrejurări atât de sordide avusese efect asupra lui, dar nu suficient pentru a-l împinge să ia măsuri și, deși masa luată la tejgheaua de la Metropolitan Diner se sfârșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și cu tatăl vitreg, din New Jersey, Philip Zorn. Dat fiind că năzbâtiile adolescenței belicoase a lui Rory întorseseră casa cu susul în jos ani de zile, acum aveau rețineri în a cere ajutorul unui om care ajunsese să își disprețuiască fiica vitregă pe parcursul marilor bătălii din acele zile de început. Tom nu i-a spus niciodată Aurorei, dar știa că, în adâncul sufletului, Zorn o considera vinovată pentru moartea mamei lor. Ea o supusese pe June unui asediu prelungit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de bărbatu-său. Pe urmă, a adăugat ceva ce m-a ars ca dogoarea unui fier înroșit. — Nu te îngrijora, a spus el. Nu e vina ta. Dar era vina mea. Eu eram vinovat pentru toată porcăria asta și mă disprețuiam pentru nedreptatea pe care i-o făcusem inocentei Marina. Primul ei impuls fusese de a refuza colierul. Ea știa ce fel de om e soțul ei, dar, în loc să ascult ce-mi spunea, o obligasem să îl primească și mișcarea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
se atingă de opera nemuritoarei Emily. Și bietul Poe, care a murit nebun și beat într-o rigolă din Baltimore, a avut ghinionul de a și-l alege executor literar pe Rufus Griswold. Fără să aibă habar că Griswold îl disprețuia, că așa-zisul prieten și susținător avea să își petreacă ani întregi încercând să îi distrugă reputația. — Bietul Poe. — Eddie n-a avut noroc. Nici cât a trăit, și nici după ce a murit. L-au îngropat într-un cimitir din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
tare și dulce, cu un gram de vodcă. — E bun ? — Delicios ! zic și mai iau o gură. E incredibil de drăguț cu mine. Se face că se simte bine. Dar oare ce-o fi În mintea lui ? Probabil că mă disprețuiește sincer. Probabil crede că sunt o megavacă aiurită. — Emma, ești OK ? — Nu tocmai, spun cu o voce ușor Îngroșată. Jack, Îmi pare foarte rău. Sincer. Îți jur, aveam totul planificat. Urma să ne ducem Într-un club supercool, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mistic, că tot mai frumos este ceea ce nu se poate scrie. (Max B. ajunsese un nume de referință al romanului românesc din perioada lui bună, prin două romane scrise după ce a căzut, la nouăsprezece ani, bolnav de tuberculoză. Călinescu îl disprețuiește total în Istoria literaturii, îl face copiator al lui Thomas Mann din Zauberberg. În Dicționarul Scriitorilor Români, vol. I, Editura Fundației Culturale Române, 1995, pag. 29, am dat peste poza unui bătrân de treizeci de ani neîmpliniți, cu o cută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
primise cămașa al cărei guler îl irită și cafeaua de la o gardiană în uniformă de camuflaj, o negresă drăguță în fața căreia militarul ar fi încercat să fie curtenitor, de nu s-ar fi simțit infect. Cafeaua americană pe care o disprețuise ani de-a rândul, acum e bună și ea. (Saddam s-a predat sâmbătă fără nici un foc de armă, deși avea pușca de vânătoare. Zâmbește la comparația dintre arestarea lui și captura lui C., tipul din România pe care de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sentimentul că norocul nu era pentru mine. Se vede că nu ajunsesem la situația limită, în fața alternativei pe care unii o văd la modul extremist, zece milioane sau ștreangul. Întârziam cu bună știință intrarea într-o viață pe picioarele mele, disprețuindu-mă pentru precipitarea de om ocupat cu care dimineața, doar dimineața, îmi trăgeam pe mine jeanșii rupți, bluza, vesta model „soldat american“ - ca după maximum cinci minute, încă plin de căldura așternutului, să mă trezesc în fața foii albe cu veșnica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să o găsească. Nu își dă voie să-i fie dor de ea, mai ales în aceste momente, momente când are nevoie de un loc în care să se ducă și de un chip cunoscut la care să apeleze. Se disprețuiește pe sine atunci când se simte slabă și neajutorată. Ea chinuie vocea de fetiță-care-strigă-după-ajutor dinăuntrul ei, o chinuie ca și cum i-ar fi cel mai mare dușman. Continuă să o chinuie până când jalnica voce se transformă în picături de gheață și formează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pentru care viața prezintè, în aspectele ei esențiale, demarcații riguroase și clare, un silogism de genul femeile sunt femei, bèrbații sunt bèrbați, nemaiavând pentru el nevoie de nici o nuanțare sau de explicitèri corecte din punct de vedere politic, Șerban, așadar, disprețuiește în adâncul sufletului sèu pe acei bèrbați care sunt excesiv de atenți în ținutè și pierd prea mult timp cu fleacuri femeiești, Matei abandoneazè subiectul mirosului, ca sè nu parè prea ușuratic în fața prietenului sèu, tècând și despre grijă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
la toate acestea, punându-i în cârcă și pierderea boierului Constantin Filipescu, cel care adusese mari și importante servicii Franței. Îi recomanda să fie mai atent pe viitor. Urma să colaboreze cu... o femeie bogată, inteligentă și cultivată care, deși disprețuia reuniunile de salon și apărea destul de rar în lume, avea numeroși și consecvenți admiratori. „Și totuși, iubite prieten, nici unul dintre aceștia nu s-ar putea lăuda că i-ar fi șifonat vreodată așternuturile.” Cunoscându-i prea bine înclinațiile și misoginismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
palatului din Ajaccio. O însoțise în lunile grele de refugiu. I se propuseseră, de mai multe ori, sume importante în schimbul tabloului. Dar ea preferase să rabde de foame și de frig, convinsă fiind că acela era chiar îngerul ei. Deși disprețuia orice religie, credea totuși cu tărie în puterea ocrotitoare a acelui înger. Guibert zâmbi cu o doză de speranță. Poate că, până la urmă, o va ajuta să se îndrăgostească măcar de prinț. Poate că minunea se și întâmplase deja. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care dădea spre un petic de pământ plin de iarbă. Aici se maturau la soare borcanele de castraveți, ca o armată aliniată la zidul de piatră; rădăcinile zăceau, chinuite și contorsionate, uscându-se pe un pat, iar micile fructe sălbatice, disprețuite de toți, în afară de păsări, zăceau deschise, afișându-și miezul cu pete purpurii. Ghimbirul era îngropat sub pământ, ca să rămână proaspăt, lămâile și dovlecii se uscau pe acoperiș, tot soiul de lucruri fermentau în cutii închise ermetic, ardeii iuți și frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
timp, dar n-o făcu. Se mulțumi să-l observe de la mai puțin de o sută de metri, încercând bucuria de a-și imagina ce-ar gândi acel om dacă ar ști că targuí-ul pe care îl jignise și îl disprețuise stătea așezat acolo, în fața lui, sprijinit de un palmier, lângă jăraticul unui foc, meditând dacă era mai convenabil să-l omoare în acel moment sau s-o lase pentru mai târziu. Pentru toți acei oameni de la oraș transplantați în deșertul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Dar asta e la aproape două sute de kilometri de aici, sergent... —Știu, admise. Dar dacă intră în Sidi-el-Madia, toate armatele din lume n-or să-l mai poată găsi. E un labirint. Locotenentul Razman se gândi ce să răspundă. îl disprețuia pe sergentul Malik, așa cum îl disprețuia pe căpitanul Kaleb-el-Fasi, de a cărui moarte se bucurase, așa cum îi disprețuia pe toți cei ce sfârșeau în Adoras, pleava unei armate pe care ar fi dorit-o curată și corectă, unde niște canalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de kilometri de aici, sergent... —Știu, admise. Dar dacă intră în Sidi-el-Madia, toate armatele din lume n-or să-l mai poată găsi. E un labirint. Locotenentul Razman se gândi ce să răspundă. îl disprețuia pe sergentul Malik, așa cum îl disprețuia pe căpitanul Kaleb-el-Fasi, de a cărui moarte se bucurase, așa cum îi disprețuia pe toți cei ce sfârșeau în Adoras, pleava unei armate pe care ar fi dorit-o curată și corectă, unde niște canalii de teapa lor n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]