21,744 matches
-
Domnul !”. Căci Domnul a spus: „Căutați adevărul în voi înșivă, căci în voi înșivă sălășluiește acea părticică divină care vă poate aduce lumina ! Fiți voi BISERICI VII ! Fiți Temple ale Luminii ! Fiți Candele Aprinse care să ardă în FOCUL IUBIRII DIVINE !” (Iisus Hristos, în: George Văsîi , „Din tainele universului spiritual” - pp. 110-111) Un apropiat colaborator m-a întrebat dacă nu mai am ceva de spus, pentru că am încheiat prea abrupt. Mai am multe de spus, dar această carte se încheie cu
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
întrebat dacă nu mai am ceva de spus, pentru că am încheiat prea abrupt. Mai am multe de spus, dar această carte se încheie cu cel mai frumos îndemn: „Căutați adevărul în voi înșivă, căci în voi înșivă sălășluiește acea părticică divină care vă poate aduce lumina ! Fiți voi BISERICI VII ! Fiți Temple ale Luminii ! Fiți Candele Aprinse care să ardă în FOCUL IUBIRII DIVINE !” și pentru ca încheierea să nu fie chiar așa de abruptă vă mai aduc aminte de un îndemn
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
cu cel mai frumos îndemn: „Căutați adevărul în voi înșivă, căci în voi înșivă sălășluiește acea părticică divină care vă poate aduce lumina ! Fiți voi BISERICI VII ! Fiți Temple ale Luminii ! Fiți Candele Aprinse care să ardă în FOCUL IUBIRII DIVINE !” și pentru ca încheierea să nu fie chiar așa de abruptă vă mai aduc aminte de un îndemn de la bunica: Beklage nie den Morgen Der Müh’ und Arbeit gibt! Es ist so schön zu sorgen Für Menschen die man liebt. (Nu
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
roluri egale, interșanjabile, iar scenei i se oferă libertatea să dispară. Și să nu ne temem de prefăcătorie! Încă din antichitate aceasta a fost demascată pentru a i se exploata valoarea de adevăr. În condițiile în care teatrul are origine divină, ipocrizia rolurilor, a cuvintelor îl apropie pe actor de Dumnezeu... Observăm că întotdeauna este nevoie de un spațiu de reprezentare. Așa cum textul poetic are un chenar alb în jurul său, pe marginea paginii, așa cum poetul însuși se înconjură cu un strat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Apropo! De ce este Gheorghe Boancă un artist naiv? În primul rând, pentru că și-a păstrat copilăria, pentru că nu a uitat să râdă și să plângă cu adevărat. Jean Grenier, cu firescul care-i caracterizează scrierea, reflectă: cine știe dacă partea divină care se află în om nu constă în această latură sublimă a copilăriei? Deci, câtă vreme omenirea va avea copilărie, arta naivă și autenticitatea vor aparține frumuseții și vor fi asociate cu iubirea. Dragostea cu care iei culoarea de pe paletă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a murit, ca nu cumva să i se vândă casa, că Dumitru urmărea treaba asta mai demult. Așa s-a dus și Ioana și a rămas casa în care acum stă Dumitru cu Tița. Să nu faceți ca ei! Pedeapsa Divină Dumitru Cristescu, zis Perceptorul sau Crâșmarul, pe vremea cât a fost perceptor, i-a deposedat pe mulți consăteni de-ai lui de bucățica lor de pământ, încărcându-i cu cote fictive. Așa s-a îmbogățit și a deschis crâșmă. Era
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
îi puneau pe aceștia să adune poloagele de grâu și să le lege în snopi. Unde nu avea cine să lege snopii, sarcina îi revenea bărbatului. Snopii erau adunați în clăi făcute în formă de cruce, ca semn al binecuvântării divine a recoltei de grâu și, totodată, să nu-i prindă ploaia împrăștiați. Sus pe culmea dealului, pe islazul satului, se făcea aria, locul unde toți oameni își cărau snopii de grâu și-i clădeau în cirezi, unele mai mari, altele
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
lirismul lui. În ce privește cearta lui cu Divinitatea, eu sper ca Cioran să nu moară aici unde s-a născut, cum a murit Kant. Eu pe Cioran îl văd împăcat în amurg cu sine, cu Sfântul Apostol Pavel și cu Absolutul divin, pentru a nu muri în lumea aceasta. Ceea ce e ciudat la Cioran nu e neliniștea de a fi om, ci neliniștea de a fi român. COMUNISM Comunismul e cea mai mare aflare-în-treabă din istoria omenirii. Comuniștii au vrut să ne
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
ci în Evul Mediu, când Dumnezeu umbla din casă în casă. Eu definesc strălucirea epocilor istorice în funcție de geniul religios al epocii, nu în funcție de isprăvi politice. CRISTOS Isus Cristos este eternitatea care punctează istoria. CUNOAȘTERE Dacă nu cunoști revelat — prin grație divină — sau inspirat, nu cunoști nimic. De pildă povestea cu mărul lui Newton, care a căzut. Nu știu unde am citit eu stupiditatea asta: „Il tomba dans une méditation profonde qui l’a conduit jusqu’à la loi de la gravitation universelle.“ Și eu
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
vânzoleala asta haotică a lumii actuale, frământarea lumii actuale, mă convinge că nu există decât Dumnezeu. Că totul e muritor, și universul și omul, și că lumea a fost făcută de Dumnezeu din nimic și o va spulbera din orgoliul divin de a o face din nou — considerând că prima lui ispravă s-a înecat istoric. EGALITATE În celebra Déclaration des Droits de l’Homme et du Citoyen a Revoluției franceze, prima propoziție e o idioție absolută sau în cel mai
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
și lipsit de rușine. Nu îi e rușine să-și chinuie semenii. Oricum suntem captivi în univers. Ne ajunge această grozăvie. Dar să intensifici această captivitate până la nivelul pușcăriei — numai omul e capabil de asemenea nebunie. Libertatea omului e partea divină din el. LIMBA ROMÂNĂ Limba română are virtuți complete, adică poate fi vehicul a tot ce se întâmplă spiritual în specia om. E foarte greu de mânuit. Prin ea poți deveni vultur sau cântăreț de strană. Limba română are toate
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
de înlănțuire. Pentru că, personal, nu mă pot dezlănțui și elibera. Iar a viețui acolo, la închisoare, fără asistența Lui nu se poate; au fost oameni care au murit... Atunci s-a născut în mine credința nelimitată în atotputernicia și atotbunătatea divină. Am devenit un gânditor creștin când mi-am dat seama că fără revelație, fără asistență divină, nu pot ști nici cine sunt, nici ce este lumea, nici dacă are vreun sens sau nu, nici dacă eu am vreun sens sau
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
fără asistența Lui nu se poate; au fost oameni care au murit... Atunci s-a născut în mine credința nelimitată în atotputernicia și atotbunătatea divină. Am devenit un gânditor creștin când mi-am dat seama că fără revelație, fără asistență divină, nu pot ști nici cine sunt, nici ce este lumea, nici dacă are vreun sens sau nu, nici dacă eu am vreun sens sau nu. Nu pot ști de unul singur. Când mi-am dat seama că fără Dumnezeu nu
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
și de neajunsuri, bunica fetelor, vărsa lacrimi amare pentru nenorocirea lor. Nimeni nu va ști vreodată dacă pe cei doi soți i-a ajuns un greu blestem, rostit de mama În vârstă când a fost abandonată, sau a fost Dreptatea Divină. Sătenii spun că i-a ajuns blestemul mamei abandonate. În amărăciunea ei se va fi putut abține femeia abandonată, să nu-si blesteme propria fiică, pentru starea de mizerie În care o aduseseră cei doi? Nimeni nu știe. Singurul lucru
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de a fi. Înainte de-a muri, am mai sta. Și așa se depersonalizează poezia ce să mai vorbim despre noi? Când s-a spus tot, s-au scris atâtea cărți, hărți cu destine cu drumuri de apă și pământ, divine căi spre cerul mort. Pudoare Ce închipuire poartă oglinda astăzi, ce închegare gata să se spargă, ce risipire prin ani! Ce distrugere cumplită, și nesăbuință? Treci neobservat de nimeni care să te oprească. Treci mai departe, obsedat de punțile tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
acestei Voințe Supreme nu i te poți împotrivi oricât liber arbitru ai avea. Așa că este mai bine acum să aștern pe hârtie tot ce s-a întâmplat ca să vedeți și să judecați și dumneavoastră dacă am sau nu dreptate. Voința Divină nu se discută, se execută, indiferent în ce fel - aici intervine liberul arbitru - dar se execută; și e bine așa. Am depășit paranteza și mergem mai departe. Într-o seară, în jurul orei 21, mă sună alarmat fiul meu G.V.S., să
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
se bucură de frumusețea textului și o așează pe masa pregătită. Vine preotul, se pregătește și ne explică faptul că nu se aprinde lumânarea din cauza aparatelor cu oxigen. Am ales un text frumos în care o închinăm pe Raisa puterii divine dar nu l-am citit eu, l-am lăsat pe preot s-o facă. Slujba e scurtă, frumoasă și impresionantă; fiecare are o lacrimă în ochi, chiar și celelalte două asistente din salon. Toți o iubesc și o admiră pe
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
să vă distrugă. Luptați, mergeți înainte, oricât de greu vă este, deschideți bine ochii minții și ai sufletului: observați cu atenție totul. Luați timp de gândire și abia apoi luați hotărârea, dar așa cum vine din interiorul vostru, de la propria scânteie divină, nu cum se încearcă să vă fie inoculată voința altora sau să vă fie anihilat propriul discernământ, propria alegere. Propuneți-vă țeluri nobile, luminoase, înarmați-vă cu dorință de muncă și răbdare și nu uitați niciodată țelul suprem - IUBIREA pentru
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
rog celor puternici să nu vă lase la cheremul răului, pe nici unul dintre voi, oamenii, mă rog chiar și pentru cei mai răi, pentru că sunt o fire optimistă și cred că fiecare se poate ridica dacă-și ascultă propria Scânteie Divină. Să nu credeți că numai eu am descoperit acest adevăr, nu, sunt mulți, din ce în ce mai mulți cei care scriu și spun multe, foarte multe lucruri interesante, eu v-am recomandat doar câțiva din cei pe care i-am citit sau aș
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
exact la ce se referă când îmi dădea sfaturile acestea toate; dar părerea de rău a fost mare dimineața când am uita la ce și la cine se refereau. Dar mi-am pus nădejdea în spiritul meu și în Scânteia Divină din mine, precum și în cei invocați ca să mă călăuzesc și să mă călăuzească conform sfaturilor primite. Mulțumesc! Azi noapte eram la graniță și voiam să ajung în România, acasă. Era o gară frumoasă și eu eram, la un moment dat
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
se ridice spre El. Iată, așadar, că vă transmit și vouă ceea ce am mai învățat (sau mi s a reamintit, pentru că uitasem). Un sfat din partea mea: nu faceți ca mine, nu uitați nici o clipă din viața voastră să invocați Puterea Divină, puterea care ne ajută să depășim toate greutățile și încercările vieții. Rugați-vă! 2. Mi-am visat fata. A venit cineva la mine și mi a spus că E.A. este în spital și am plecat s-o caut. Am căutat
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
suferind ca un “neputincios sublim”, o adevărată erezie, poate El fi coborât, la un comportament plin de slăbiciuni umane, asemeni unei femei plângăcioase?! Manuela are orgoliul nemăsurat al sinelui despre care crede că are dreptul să-l înalțe la ipostaze divine. Căutarea de peste zi se va finaliza în noaptea când, în așternut, regăsi ființa ei de noapte și se așternu cu ea, motivul androginului manifestat vizibil în acest pasaj. Femeia se supune unor reguli prestabilite, societatea impune norma, de aceea femeia
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
pe P.H.L., că ipotetica „iubire de sine” ar putea fi mai curând ceva asemănător cu setea de completitudine din teoria bătrânului Platon: fiecare individ își caută „jumătatea” pentru a restaura ființa mitică „integrală”, singura care trebuie să fi cunoscut fericirea divină. Nu cumva mitul anticului filosof precede genetica modernă, care a identificat în același organism hormoni masculini și feminini, cromozomi x și cromozomi y (dacă îmi amintesc bine lecția de biologie...). Partea „feminină” a bărbatului tinde să se „întregească” prin femeie
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
acestei fericiri izvorâte din posedarea, fizic și spiritual, a unei certitudini fundamentale. Chiar dacă este urmată de dureri, neliniști, așteptări temătoare, emoții zilnice provocate de ființa fragilă ce palpită la sânul său, sub privirea sa... Ce altă minune există, după Creația divină, dacă nu această repetare „terestră”, a nașterii unui șir nesfârșit de „Adami” și „Eve”? Dincolo de patetismul evident, în cuvintele Teodorei se află, presupun, scriitorul P.H.L., rememorând ceea ce putea (sau trebuia!) să gândească la tinerețe, în fața accederii la noua „calitate socială
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Citez: „Dumnezeu Tatăl l-a trimis pe Isus pe pământ ca să avem în față, pentru totdeauna, un model viu, atotcuprinzător. Întruparea Domnului, coborârea pe pământ în chip de om ne învață pe noi, muritorii, că în firea noastră există spirit divin. Dacă încă nu știm, putem afla într-un singur fel: urmând pilda unică oferită de Fiul lui Dumnezeu. Pentru că El este « Calea, Adevărul și Viațaă”. „Ce a voit să-mi spună Teodora? - se întreabă Profesorul, după ce s-au despărțit. Nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]