3,782 matches
-
pare comod în contextul în care aceleași reproșuri s-au făcut unor importante figuri ale teologiei bizantine. Sfinții Părinți răsăriteni s-au angajat într-o propedeutică de tip filozofic, definind în limbajul gândirii grecești presupozițiile ontologice și aspirațiile metafizice ale dogmelor Revelației. Spre deosebire de teologii universitari occidentali, autorii patristici nu s-au temut să răstignească logos-ul filozofiei prin uzul sistematic al paradoxului (I Corinteni 1, 20-24). Doar după acest exercițiu se poate spune, împreună cu Sf. Maxim Mărturisitorul, că „Duhul Sfânt nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Yannaras supralicitează conexiunea dintre tematizarea heideggeriană a experienței afective a nimicului și „apofatismul personalist” ce refuză orice determinare de tip ontologic a Dumnezeirii. Cu greu s-ar putea găsi un termen comun de discuție între reflecția heideggeriană asupra nimicului și dogma teologică a creației ex nihilo. Sf. Maxim Mărturisitorul afirma că nimicul nu este un termen opus lui Dumnezeu întrucât ființa Lui „nu are nimic contrariu”2. Totalitatea ființei create, dar și absența ei (nimicul „increat”) nu pot fi, în nici un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
gramatologii ortodoxe.” Andrei Găitănaru, Idei în dialog * „M. Neamțu este un teolog de vocație, iar nu de profesie. Despre Ortodoxie s-a mai scris la noi, fie «din interiorul ei», adică doar pentru «știutori», fie de persoane cu totul străine dogmelor creștine. El este «acasă» atât printre scrierile Sfinților Părinți, cât și printre textele filozofilor moderni.” Florin Crîșmăreanu, Convorbiri literare * „Ortodoxia oricărei tradiții ține de reexplicitarea ei permanentă, iar M. Neamțu surprinde atent acest adevăr: el înțelege că puterea Ortodoxiei creștine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
susține Borbély, a dezlănțuit în România o „bătălie canonică” în sânul înaltei culturi naționale, care a înlocuit supremația canonului literar ca expresie a excelenței culturale prin cea a canonului filozofic, altminteri marginal în comunism atunci când nu era integral substituit prin dogme ideologice pseudofilozofice 12. După părerea mea, schimbarea produsă de publicarea cărții a avut o anvergură mult mai mare, pentru că a marcat punctul de cotitură decisiv în dezbaterea endemică privind relația dintre cultură și putere - oricare ar fi puterea. Începând cu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
anticipat unele elemente ale Renașterii („descoperirea” inițială a lui Papu) poate fi, la urma urmelor, o problemă de gust, de interpretare a surselor și de opțiune. Când însă această prioritate întâmplătoare și în mare măsură imaginară se transformă într-o dogmă, atunci ia naștere protocronismul. Pentru cei ce, în loc să zâmbească în fața unor astfel de teorii, le iau în serios, protocronismul devine un vehicul al simțămintelor antioccidentale și un sprijin pentru autohtonismul izolaționist. Se pare că Eliade îl încuraja pe Papu să
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
o referință oblică la „gândirea slabă” identificată de Gianni Vattimo ca trăsătură a „modernității târzii”, numele dat de el epocii noastre, îndeobște desemnată prin termenul postmodernitate 8. Failibilitatea radicală a ființei umane, principiu moral-epistemologic-politic fundamental, versiune secularizată a unei cunoscute dogme religioase și cheie a pesimismului antropologic al lui Soros, este principala garanție că societatea deschisă nu se va închide, nu va deveni la rândul ei utopie. Dar, chiar „slabă”, normativitatea lui Soros distinge riguros între valori, ierarhizează statutele morale respective
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
aproape de spiritul lui Tocqueville decât de cel al lui Adam Smith), dar simultan mai preocupați de „adaptarea intelectului la lucruri” decât de ortodoxia „paleoliberală”, ceea ce îi descalifică în ochii liberalilor de nuanță libertară, pentru care orice semn de întrebare în legătură cu dogma te împinge ireversibil pe „panta alunecoasă” (slippery slope) a concesiei și ereziei. Minunatele conferințe organizate și generos finanțate de fundații nord-americane ca Liberty Fund (un format ideal: schimburi intensive și conviviale în grupuri mici, cu ușile închise) sunt adesea scene
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de simbioză cu diverse tradiții religioase (la început se vorbea de cele iudeo-creștine, astăzi însă ar trebui adăugate toate celelalte religii ale cetățenilor americani), idealuri transcendente prin care societatea este integrată, interpretată și evaluată. Cu sfinții și martirii săi, cu dogma și ereziile sale, cu războaie sfinte, predicatori și ierarhi (președintele ca Pontifex Maximus, în bună logică de „republică imperială”, în care comparația cu Roma antică nu e total deplasată), cu calendarul și ritualurile sale, religia civilă americană, ca atâtea altele
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de Apoi, deoarece am putea găsi alternative la „procesul civilizării” -, ne vorbește cu idealism, dar fără fățărnicie, despre o posibilă ieșire din criză. O face pe un ton adesea patetic, dar căutând un teren de mijloc, la egală distanță de dogmele politic corecte, pe de o parte, și de apocaliptismul conservatorilor și fundamentaliștilor de tot felul, pe de altă parte. Profețiile sumbre ale unui Pat Buchanan - în cartea sa recentă, The Death of the West, el merge mai departe decât clasicul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
anii mccarthysmului, pionier al postmodernismului în istoriografie, teorie literară, literatură comparată. Am observat chiar cum alți clasici în viață, care numai tradiționaliști și conservatori nu sunt, ci au pur și simplu un rebel spirit critic, imposibil de încorsetat în vreo dogmă (antică, modernă sau postmodernă), sunt răstălmăciți de universitarii postmoderni activiști în vederea aproprierii genealogice; cazul cel mai evident în istoriografie este Natalie Zemon Davis, figură a stângii americane militante din anii ’50, când a trecut printr-o fază de cenzură și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cronicile, ori studiile de indianistică, ne căinează că suntem săraci și necăjiți și, profitând de neștiința tinerilor și de oportunismul celor care știu, dau interviuri prin gazete, altfel prestigioase, nesuflând o vorbă despre contribuția lor majoră la instalarea și proliferarea dogmei. Un lucru e cert: după august 1944, vreme de un deceniu și mai bine, cultura noastră s-a tot golit; personalități interbelice de prestigiu: filosofi, sociologi, lingviști, scriitori, artiști au fost puși la index, au fost scoși din circuitul germinativ
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acest scop clișeul, stereotipia, calchierea, expresia standard au făcut reale servicii și adevărate cariere. Mascaradă era faptul că toată această Înscenare, acest joc infam și cinic prin străveziul culiselor, nu trebuiau nici văzute, nici gândite ci crezute orbește. Desigur, orice dogmă a urmat această cale care, viața a dovedit că, cu cât era mai Îngustă cu atât prolifera ascuns, În subsidiar, pe căi laterale; se-nțelege, În timp. Hazul este că, În cazul mascaradei literare din 1948 Încoace - pe care o
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
C.Dobrogeanu-Gherea care, Începând cu 1948, va sta la baza calapodului analitic r-s. Sistematic și până târziu (1963-66), direcția estetică maioresciană va fi criticată și eliminată din câmpul percepției și influenței. Obiectivele criticii literare r-s sunt subsumate esteticii (dogmei) marxist-leniniste și priorităților curente ale partidului comunist de guvernământ care, În strategia de transformare socialistă a economiei, educației, ideologiei și umanității (spre „omul nou”) și-a găsit În opera literară un fidel aliat. Aceste obiective au fost canalizate În trei
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
învăța pe om să gândească mai bine și să trăiască mai bine.41 Iar dacă constatăm o slăbire vizibilă a acestei credințe în vremurile noastre, cu greu am putea vedea în ea un semn al progresului. NOTE 1. „... Este o dogmă acceptată că utilitariștii și Kant sunt poli opuși ai filosofiei morale. Această idee a devenit ortodoxia curentă, cel puțin de la începutul secolului XX, când Prichard și Ross, ei înșiși gânditori deontologiști, au crezut că și-au găsit un părinte în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ne spun multe informații asupra vieții sale, precum și cercetări consacrate concepției kantiene a datoriei 8, reprezentarea despre un dualism al rațiunii și sentimentelor, înțelese ca întruchipări ale binelui și, respectiv, ale răului absolut, mai poate fi văzută și astăzi drept dogma fondatoare a filosofiei morale a lui Kant. Într-o lucrare foarte recentă, constatarea că filosoful a contestat cu energie afectivitatea drept sursă și temei a moralității îl determină pe autor să socotească îndreptățită concluzia că în acest fel rațiunea ar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și tendința generală a gândirii sale. Un punct de vedere pe care îl afirma cu deplină claritate: Nu trebuie să voim a măsura demnitatea și profunzimea filosofiei lui Kant prin ceea ce a spus expres și a lăsat sub formă de dogmă, ci trebuie să o măsurăm prin însăși tendința și scopul ei, care este critica și care trezește spiritul conform naturii sale. Mărturisesc că filosoful de la Königsberg s-a înșelat adesea ca om, că trebuie deseori să înlocuim părerea lui printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
asupra sensului istoriei și a căilor de dezvoltare a societătii omenești, ci drept autorul ale cărui scrieri au imprimat o nouă orientare gândirii speculative. Cu alte cuvinte, nu afirmarea kantiană a supremației rațiunii, cu toate consecințele ei practice, ci noile „dogme” speculative fixează atenția lui Maiorescu. El va inaugura ceea ce am putea numi tradiția universitară de cultivare a filosofiei lui Kant, o tradiție care, în condițiile libertății academice, s-a prelungit în România până în primii ani de după cel de-al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
obiectivă a transcendentului, Kant a fost, totodată, ferm și consecvent atașat convingerii că eunțuri universale și necesare, singurele care constituie o știință, nu pot fi derivate din cunoștințele despre faptele particulare. Întrega construcție kantiană, subliniază Florian, se sprijină pe această „dogmă”47. Marea noutate a filosofiei lui Kant, asumată, este adevărat, doar șovăielnic de autorul ei48, este orientarea transcendentală. Această orientare o desparte atât de o filosofie care se sprijină pe cunoașterea empirică a lumii sau a subiectului, cât și de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
trecătoare, care marchează progresul conștiinței religioase spre termenul său final care este religia naturală, înțeleasă drept religie a rațiunii (Vernunftreligion). Căci în succesiunea istorică a religiilor pozitive Dumnezeul religiei naturale i se dezvăluie în măsură crescândă omului. În acest sens dogmele religiilor pozitive nu sunt adevăruri absolute, cum susțineau și susțin și astăzi teologii conservatori, dar nici născociri arbitrare ale oamenilor, așa cum sugerau deiștii vremii. În opoziție cu unii și cu ceilalți, Lessing apreciază dezvoltarea religiilor pozitive, în succesiunea lor istorică
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
enunțuri despre natura și atributele sale nu pot fi întemeiate în limitele rațiunii teoretice. Este un verdict distrugător îndreptat în egală măsură împotriva încercărilor raționaliștilor de factură mai tradițională de a împăca rațiunea cu credința printr-o fundamentare rațioală a dogmelor religiei revelate, cât și împotriva tentativelor unor raționaliști mai radicali, a deiștilor, de a proba printr-o argumentare constrângătoare existența lui Dumnezeu și de a fundamenta în acest fel religia naturală. Evidențierea caracterului iluzoriu al argumentelor deiste nu înseamnă însă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fie judecate în raport cu contribuția pe care o aduc la educația morală a credincioșilor. Chiar dacă numai credința bazată pe rațiunea practică poate răspunde preocupării morale, va trebui să ținem seama de slăbiciunea ființei omenești și să apreciem tradiții religioase întemeiate pe dogme revelate în măsura în care ele nu resping interpretarea morală a acestor dogme și, în acest fel, progresul emancipării religioase. Kant aprobă, bunăoară, rugăciunea dacă prin ea sunt consolidate convingerile morale, dar o respinge de îndată ce rostul ei va fi împlinirea unei dorințe egoiste
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
morală a credincioșilor. Chiar dacă numai credința bazată pe rațiunea practică poate răspunde preocupării morale, va trebui să ținem seama de slăbiciunea ființei omenești și să apreciem tradiții religioase întemeiate pe dogme revelate în măsura în care ele nu resping interpretarea morală a acestor dogme și, în acest fel, progresul emancipării religioase. Kant aprobă, bunăoară, rugăciunea dacă prin ea sunt consolidate convingerile morale, dar o respinge de îndată ce rostul ei va fi împlinirea unei dorințe egoiste. Filosoful aprobă cuminecătura ca semn simbolic al unitătii comunității morale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
credința religioasă este la îndemâna oricărui om, cât ar fi el de simplu, care îndrăznește să facă uz de propria lui rațiune. Iar dacă oamenii fac uz de rațiune, atunci ei au în egală măsură acces la adevărata religie. Dincolo de diversitatea dogmelor și a riturilor prescrise de religiile istorice, ei vor putea despărți ceea ce este adevăr de rătăcirile fanatismului și ale intoleranței raligioase. O consecință a emancipării înțeleasă în acest fel va fi o toleranță religioasă neîngrădită de nici un fel de considerații
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
folosi Reiki, În capitolul de față vom analiza diferite alte moduri În care vă puteți ocupa de evoluția dumneavoastră spirituală și personală, inclusiv meditația, vizualizarea, precum și intrarea În legătură cu ghizii spirituali și cu Îngerii, dar, pentru Început, ne vom opri asupra dogmelor despre care dr. Usui credea că i-ar putea ajuta pe studenți să progreseze din punct de vedere spiritual - Principiile Reiki. Principiile Reiki Pentru a le putea spori abilitățile de vindecare, dr. Usui a simțit nevoia de a-și ajuta
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
povestirilor; el a readus la lumină figura dominantă a literaturii medievale: a cavalerului rătăcitor, a eroului pornit în căutarea Adevărului. Studiul din 1963 al lui Philip Durham a impus cu autoritate acest model, probabil inacceptabil astăzi unei lumi confiscate de dogmele corectitudinii politice. Pentru că, prin Philip Marlowe, autorul reabilitează și un tip de masculinitate, de forță virilă și de brutalitate împotriva cărora s-au ridicat în ultimele decenii voci indignate ale feminismului. În ce măsură o trăsătură firească a epocii medievale poate constitui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]