KorAP: Find »[drukola/base=doină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...59 60 61 ...626 >

15,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

nu te interesează. Ca moto, lucrării tale, e bine să pui o cugetare din Balzac: Femeia îi este bărbatului ceea ce bărbatul a știut să facă din ea"." A considerat că prin asta a spus totul și mi-a întors spatele. Doina se ridică de pe scaun, pune în priză un aparat de preparat cafeaua, toarnă apa, zahăr și cîteva lingurițe de cafea, pregătește două cești frumoase, aceleași de aseară, asemeni ceștilor din magazia autoservirii, de pe masa Cristinei. "De ce-a venit Cristina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cîteva lingurițe de cafea, pregătește două cești frumoase, aceleași de aseară, asemeni ceștilor din magazia autoservirii, de pe masa Cristinei. "De ce-a venit Cristina azi la mine și de ce reacția aceea cînd am întrebat-o?" Astea sînt datele problemei continuă Doina discuția, aducînd cafelele. Acum, abia acum!, vine esența invitației mele, adică acel aici am vrut să ajung. Nu-i așa grozavă cafeaua, dar... Tu ești singurul care ai spart blindajul familiei noastre și-ai pătruns în interior. Tata te simpatizează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Știi ce-am găsit? Un telefon. Ascuns în șifonier, printre lucrurile ei intime. Deci, ea interceptează convorbirile lui tăticu... "Așa a aflat că ți-am strigat "pui de cuc"" gîndește Mihai, clătinînd încet din cap. Da, Mihai, asta-i! conchide Doina. Cine-mi poate da un sfat? Ești singurul. De-aceea am și venit la vizionare, să te rog să mă conduci... În ultima vreme, relațiile dintre tăticu' și mama s-au mai încordat... Dacă eu plec la facultate, vor rămîne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
doi ani. Adică, mama l-a cunoscut, el a plecat, ea m-a avut pe mine, i-a fost greu... Poate și de aici acest "ceea ce bărbatul a știut să facă din ea"... Uneori, în clipele mele de neliniște îngînă Doina trist mă obsedează și pe mine gîndul că n-am fost dorită, că venirea mea pe lume... Și totuși tăticu' se înflăcărează ea atunci cînd a aflat, a luat-o în căsătorie pe mama fără să-i pese că-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a găsit. Va fi un timp speriată la gîndul că a fost găsit de tatăl tău, apoi, cînd va vedea că el nu reacționează, se va gîndi la tine, ori la servitoare... În timpul ăsta poate se mai îndulcesc și relațiile... Doina rămîne un timp pe gînduri, apoi după ce exclamă un "excelent", iese în grabă, întorcîndu-se cu telefonul. Ia-l tu și fă ceva cu el, te rog! Îl duc la uzină și-i găsesc eu un loc, eventual îl arunc în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
găsesc eu un loc, eventual îl arunc în presa de îmbalotat deșeurile metalice. Mihai se ridică de pe scaun și-și înclină privirea: Îți mulțumesc foarte mult pentru masă! Aș vrea să te asigur că-ți rămîn același prieten... Da? rîde Doina, să împrăștie aerul solemn. Atunci, dă-mi două invitații, adică patru locuri, pentru familia Marcu; la teatru n-am mai găsit; două pentru părinți, două pentru Sorina și prietenul ei. Sorina? tresare Mihai. Da, fiica doctorului Marcu, îți dai seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe... Treaba ei! Deci asta-i ascensiunea rapidă a lui Vlad"... gîndește Mihai. Bine pufnește el înciudat și scoate portmoneul, din care trage cele trei invitații, gîndindu-se o clipă: "Lui Vlad i-am dat locurile șașe-șapte, am să-i dai Doinei locurile doi-cinci; măcar să fie Vlad lîngă familia Marcu, ironia soartei trebuie stimulată uneori. Cristina are zece-unsprezece, la capătul rîndului, iau eu rămîn cu opt-nouă, lîngă Vlad, mare, lung, și prost, bietul de el!" Poftim întinde Mihai cele două invitații. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ironia soartei trebuie stimulată uneori. Cristina are zece-unsprezece, la capătul rîndului, iau eu rămîn cu opt-nouă, lîngă Vlad, mare, lung, și prost, bietul de el!" Poftim întinde Mihai cele două invitații. Dacă-ți pare rău că mi le dai... face Doina un gest de respingere, observînd momentul de gîndire al lui Mihai. Nu, sigur nu! Dar te rog să ajungă la familia Marcu. De ce? Pentru că, așa cum ai zis seara asta, trebuie uneori să depășim destinul prin dispreț, iar cîteodată să stimulăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să stimulăm disprețul. Fostul prieten al Sorinei, cel de aici de la uzină, mi-e prieten și are locurile șase-șapte. Înțelegi? Aș vrea să nu fiu de acord. Înseamnă răutate și nu trebuie să ne caracterizeze. Ia-o ca o ironie, Doina. Atunci..., da. Mihai traversează sufrageria, cu telefonul într-o sacoșă, oprindu-se la cuierul de la intrare, să-și îmbrace paltonul. Știi, Mihai..., începe Doina timid, ajutîndu-l să-și potrivească fularul mă gîndesc că ai putea să judeci sever cele discutate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fiu de acord. Înseamnă răutate și nu trebuie să ne caracterizeze. Ia-o ca o ironie, Doina. Atunci..., da. Mihai traversează sufrageria, cu telefonul într-o sacoșă, oprindu-se la cuierul de la intrare, să-și îmbrace paltonul. Știi, Mihai..., începe Doina timid, ajutîndu-l să-și potrivească fularul mă gîndesc că ai putea să judeci sever cele discutate, ba ai să ajungi să dai vina pe coniac. Să n-o faci. E bine, cred, că s-a întîmplat așa între noi. Decît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cînd, sărind în sus de pe scaun, l-a îmbrățișat cu patimă. Ai să iubești, și-ncă cum! exclamă Mihai ca o răbufnire plină de ciudă că toată întîmplarea cu Maria a luat dintr-o dată o astfel de întorsătură; dar pentru că Doina, surprinsă de această explozie, îl privește cu un aer nevinovat, de copil, o drege: Ești, mai întîi, neam pătimaș, de-al Sătenilor, semeni al naibii cu vara ta, Aglaia, păcat că n-o cunoști. Ba poate că tăticu' o să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
al Sătenilor, semeni al naibii cu vara ta, Aglaia, păcat că n-o cunoști. Ba poate că tăticu' o să se hotărască odată să mergem în sat, la bunicu'... Nu înainte de-a-i fi trimis un vițel, să aibă... Hm! pufnește Doina, imediat ce Mihai, speriat de propriile vorbe, se abține. Să aibă ce tăia..., ca-n istoria cu fiul risipitor... Ura din glasul tău spune multe. Va trebui să-mi pară rău pentru destăinuirile făcute; n-am reușit să te conving că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și sufletul ei cu durerile noastre, decît, poate, dacă aș fi sigur că învață ceva din ele, și-aș fi făcut-o, altădată, nu acum, la sfîrșitul acestei zile de lumini și umbre, pete și culoare, în chenarul căreia, ea, Doina, trebuie să rămînă teritoriul adolescentin, interogativ, pornită cu fruntea sus, lucid, să înfrunte existența." Despre bunicul meu, răspunde tăios Doina cel care, la vremea senectuții, iese la marginea satului și crește în ascuns, poate chiar numai și-n sufletul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
făcut-o, altădată, nu acum, la sfîrșitul acestei zile de lumini și umbre, pete și culoare, în chenarul căreia, ea, Doina, trebuie să rămînă teritoriul adolescentin, interogativ, pornită cu fruntea sus, lucid, să înfrunte existența." Despre bunicul meu, răspunde tăios Doina cel care, la vremea senectuții, iese la marginea satului și crește în ascuns, poate chiar numai și-n sufletul lui, un vițel gras, nu știu prea multe; am înțeles însă că nu-l lua pe tăticu' la cîmp, în zilele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dea în tată și să iasă din sat cu fruntea sus, ca ascensiunea lui să devină rapidă, pînă la situația de acum, cînd prepelițele îi sînt aduse pe tavă, nici măcar nu mai trebuie să umble în contra vîntului. Ești rău! țipă Doina, întorcîndu-se cu fața spre cuier, îndesîndu-și-o în poala hainei sale de blană. Nu vezi decît răul din om, decît cea ce-ți convine! Tata e un om bun. A plecat de acasă pentru că bunicul... Vă place să judecați numai din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
decît cea ce-ți convine! Tata e un om bun. A plecat de acasă pentru că bunicul... Vă place să judecați numai din punctul vostru de vedere! îi strigă fata, încet, apăsat, aruncîndu-i o privire scînteind prin pînza de lacrimi. Ascultă, Doina, spune Mihai calm știi ce fac fetele de vîrsta ta? Stau la rînd la carne, apoi fug la alt magazin, poate mai prind acolo, că au stat degeaba la primul, să aibă ce da de mîncare copiilor. La ora asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu la tat-su, atunci la maică-sa, la mormînt, să-i aprindă o lumînare, c-așa-i stă bine unui fiu! Bine; dar chestiunea e alta; ce vină am eu că-s fiica lui Săteanu?! se umple de furie Doina, ripostînd. De ce deviezi discuția?... Ei da, nu stau la coadă la carne. Asta înseamnă că, dacă vreau să fac ceva în viață, să nu-mi fie rușine de mine însămi, trebuie s-o iau razna, să merg incognito pe vreun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
incognito pe vreun șantier, ca-n filmele noastre proaste, teziste?! Înseamnă că oamenii înstăriți să nu mai aibă copii, iar dacă-i au, să-i alunge de acasă, pentru ca aceștia să cunoască greul? Care greu? Cel material, sau cel moral?... Doina se oprește; îl privește un timp pe Mihai, apoi adaugă simplu, cu calm: Credeam că măcar tu n-ai să vezi în mine o rentieră a poziției tatălui meu, că, eventual, picînd tata, n-o să-mi întorci spatele. Fii sigură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înțelegere. Dac-aș fi fost din ăia, aș fi apreciat și-aș fi lăudat continuu tot ce mi-ai fi spus. Căci, la urma urmei, surîde el, vrînd s-o sfîrșească frumos, cu atît mai mult cu cît înțelege că Doina e aprinsă și din cauza coniacului, coniac ce-l simte puțin și el, de la paharul băut ai putea să-mi strigi că-mi place să critic, dar să și profit, dovadă c-am băut cu tatăl tău, c-am stat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-l simte puțin și el, de la paharul băut ai putea să-mi strigi că-mi place să critic, dar să și profit, dovadă c-am băut cu tatăl tău, c-am stat la masă seara asta... Zîmbetul lui, tocmai cînd Doina începe să se lumineze, are un moment de încremenire, după care, umbrindu-se, în amintire îi apare Maria, cu ironia ei, acuzîndu-l că vine să bea și să vîneze zestre, asemeni tuturor celor de o condiție morală foarte joasă. Bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se lumineze, are un moment de încremenire, după care, umbrindu-se, în amintire îi apare Maria, cu ironia ei, acuzîndu-l că vine să bea și să vîneze zestre, asemeni tuturor celor de o condiție morală foarte joasă. Bine, Mihai conchide Doina, întinzîndu-i mîna. Să rămînem într-un teritoriu senin. Cred că ai dreptate în privința bunicului, dar asta... Zîmbetul fetei îl înfioară pe Mihai și-l face să-i fie rușine de el însuși, că a putut să lovească în sufletul unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Cred că ai dreptate în privința bunicului, dar asta... Zîmbetul fetei îl înfioară pe Mihai și-l face să-i fie rușine de el însuși, că a putut să lovească în sufletul unui copil "nici nu pot vedea mai mult în Doina, și cred că aici e rădăcina neputinței mele de-a-i fi prieten, de-a înfiripa între noi gînduri de căsătorie. Și-ar mai fi avut locul?!; m-aș mai fi simțit în largul meu?!; nu mi-ar fi fost și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
geometrică, te rog să mă crezi! Ce frumos știu să mint!" se minunează el în timp ce ia mîna fetei s-o sărute, înțelegînd din privirea ei că vorbele acestea i-au adus un petic mare de senin în suflet. Oare... devine Doina neliniștită, reținînd mîna lui Mihai oare mama nu poate să aibă... suflet? Ba da, surîde Mihai, să înlăture neliniștea e ca un tărîm nou, frumos, considerat sterp; trebuie căutătorul, care să dea la iveală comorile. Nu-ți fie teamă, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
într-un colț, ca o fărîmă din vechea livadă, Mihai își amintește de seara precedentă, cînd privirea lui căuta, cu disperare, ori cu patimă "dar nu cu dragoste" în sus, spre fereastra Mariei. Nu cumva, vrînd s-o mint pe Doina, să nu las un suflet de copil rănit, am spus de fapt un adevăr? Căci nu dragoste a fost ceea ce simțeam pentru Maria; ba, poate, nici dorință aceasta izbucnea din mine ca o componentă a gîndului de revanșă pentru rana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
micime sufletească atunci cînd lovești pe cineva unde știi că-l doare mai rău?! Și asta de ce? că am privit-o ca un bărbat. Cred că-n sufletul meu am înțeles dintru început ceea ce-am spus cu glas tare Doinei: n-a fost dragoste; nici dorință pur și simplu. A fost doar gîndul de-a o provoca, de-a o aduce la acea incandescență emoțională, aprinzîndu-i ochii goi, făcînd-o să sară în sus de pe fotoliu ca apoi, după îmbrățișare, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]