9,274 matches
-
gresie vișinie, precum unghiile domnișoarei cu păr negru tăiat carré și așezată confortabil pe un scaun gri, ergonomic, În fața unui ordinator cu un superb ochi albastru. Procedura era simplă: Înmânai textul, se transcria pe ecran cu o viteză amețitoare, degetele domnișoarei abia dacă atingeau claviatura, parcă ar fi cântat la pian o piesă ușoară și Îndelung exersată, plăteai, primeai o recipisă și plecai regretând o dată În plus urmele pașilor pe pardoseala scumpă: gresie italiană, de bună seamă. De altfel nici domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
domnișoarei abia dacă atingeau claviatura, parcă ar fi cântat la pian o piesă ușoară și Îndelung exersată, plăteai, primeai o recipisă și plecai regretând o dată În plus urmele pașilor pe pardoseala scumpă: gresie italiană, de bună seamă. De altfel nici domnișoara nu părea Îmbrăcată În haine ieftine. Se vedea prea bine acest lucru, dar iuțeala cu care lucra te făcea să treci cu vederea bățoșenia și mediocritatea aurită a „Stilului Steilmann”. Pe un panou așezat la vedere, În fapt macheta mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cubism târziu. El asculta uimit, știind În același timp că vraja seratei se va risipi Într-un târziu precum spuma șampaniei În pahare din care Îi rămânea și lui de fiecare dată o cupă mare, prin grija doamnei Amalia, căci domnișoara Marta abia făcea față asalturilor curtezanilor Întocmai ca la balurile din casa Lendvay. Noroc cu războiul care i-a rărit atât de mult Încât ar fi putut jura că Marta va rămâne nemăritată. În amintirea acelor vremi, sticla de șampanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
el? Viitor fost mare regizor de film și viitor fost mare sculptor! Îl uitase până și propriul său pește din Piața Carolina, el Însuși pradă Îndoielilor și iluziilor de când cei În trecere pe acolo Îl asemănau tot mai mult cu Domnișoara Pogany. Cel puțin așa susțineau detractorii de azi ai lui Grațian și admiratorii săi fideli de ieri. Pretinsa asemănare cu celebra sculptură a lui Brâncuși făcea peștele să se umfle În solzi În vreme ce un aer de superioritate i se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
folosit de doi cai de Împrumut. Apoi, a Început restaurația, cum zice el. În câteva luni, tractorul era bun de arat. E un tractor ca toate tractoarele, dar al lui Matei are un casetofon și busolă. Ca să nu mă rătăcesc, domnișoară, zicea el râzând. Mi se Întâmplă și mie să beau un pahar mai mult după, și chestia asta mă aduce acasă. La precizie. Când se Întorcea Matei acasă de la câmp sau pădure, toți câinii din sat erau pe garduri lătrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lucrează și pentru mine. În orele libere. I-aș fi spus chiar eu domnului cu antene cum stau treburile pe aici, dar m-am gândit că nu-i frumos să-i stric revelionul și libidoul tocmai când se freca de domnișoara cu discursul de ieșea fum din ei. N-ați simțit? Dacă vrea să lucreze la mine, să mă caute. Și s-o aducă și pe fată. Am Înțeles că e tare la limbi. Dacă e cum spune, o angajez fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cere drepturile. Musafirele lui, Gipsy și Dunguța, au rămas, ca țărăncile, în spate. Nu-i chip să mă ocup de musafira mea pînă nu-l hrănesc, că-mi dărîmă ușa. Apăs tasta radioului și o voce parcă transpirată umple livingul: "Domnișoară, nu pleca, hai să bem orice, cafea nu plecaaaa... în noaptea grea din părul tău să mă..." Am aflat, îi spun după ce reinstaurăm dialogul, că o femeie americană s-a căsătorit cu ea însăși. Legal, cu acte. Aș face la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cum ai spune mamă de-a doua, mamă vitregă. "Chiar ăsta-i motivul? Pe cine prostești? Nu cumva ți-e frică să nu aluneci cu gîndul la timpul dus, scurs, apus? Ce aripi întinse mai aveai și ce pas de domnișoară! Și cît o invidiezi pe nubila aia în devenire! Cu pîntec suav de Evă și cu șarpele-colan în jurul gîtului. Incercînd apa solzoasă cu vîrful piciorului, atrasă de oglinda în cercuri a lacului. Mai bine zis, de ochii în cercuri ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cerul. Cer proletar, mult mai senin decît posacul cer burghez. Repede "orientată" și "limpezită" după îndrumarea dascălului A. Toma, Veronicăi i se încingea condeiul: "O, Europă, te simt în vine,/ Te simt în mine". Ghidușul epigramist a consemnat evenimentul așa: "Domnișoară Veronică, Eu credeam c-o ai mai mică. Dar mărturisirea-ți clară Din "Gazeta literară" Demonstrează elocvent Că-n conștiința dumitale De-adîncimi fenomenale Intră-ntregul continent". Blasfemie! Pe "antisemitul" Păstorel Teodoreanu, gluma contra tovarășei noastre, Veronica Porumbacu-Tauber, l-a costat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
motanul Behemoth, ca Mr. Boun, ca melcul lui Ion Barbu, ca lycorna lui... Măcar un obiect, Cristoase, un scaun din cele douăsprezece, un scrin negru, planiglobul lui Gulliver, pălăria pe care o așază Faulkner, cu zîmbetul lui rar, pe capul domnișoarei Meaddowfill. Sau "perișoarele de jad în zeamă de sare", hrana bătrînului chinez, pregătită de Dai Sijie. Cu răbdare, migală, vreme și multă excentricitate, oi reuși. Dreptul la corectura vieții rămîne utopie. Dar existența ca greșeală de tipar e un subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un salt mortal, din care se întoarce cu vârful ascuțit pe hârtie. Am grupat femeile pe o latură a mesei și bărbații pe cealaltă. Micuța olandeză cu privirea melancolică, mereu gândind la Santiago și albatroșii ei, e încadrată de Eugenia, domnișoara întârziată cu nedespărțita ei umbrelă bărbătească în culori psihedelice, și de fata ce suferea de o boală incurabilă și întârzia să moară din cauza unui înger. Apoi Pulcheria, nepăsătoare la conversația femeilor, stă în dreapta Sinelui Mare și pare foarte interesată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
codul secret profilactic. Mutantele virale paradoxal: toate erau femei se replicau într-o veselie, vorba ministrului de resort. Adică au devenit letale încerca să explice doctorul Talancă Ministrului care tocmai își aranjase pe alt canal o întâlnire importantă cu o domnișoară la fel de letală. Așa cum Napoleon pierduse bătălia de la Waterloo (12 km sud de Bruxelles) în fața generalului englez Wellington din 13 iunie 1815, ca urmare a neconcordanței timpului minutul se dilatase pentru englezi și se contractase pentru adversari -, la fel și doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să devină obiecte zburătoare din trenuri sau înșirate pe sârmă și legate de tampoanele ultimelor vagoane ale acelorași trenuri, mingiuțe de mărimea unor sfere de Magdeburg cu rumeguș și îmbrăcate cu poleială roșie sau verde, legate cu elastic pentru speriat domnișoarele prin parcuri, care întotdeauna se plimbau câte cinci la braț, ca reminiscență de pe vremea când făceau zid viu în fata cetăților, firește cu trupurile lor de capre lăptoase, oferind invadatorilor un tablou ce avea să fie imortalizat mai târziu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
principiu, folosirea de către un poet a unor cuvinte deocheate nu trebuie să sperie. Și nici nu sperie (poate doar pe unii cititori necultivați). Ca dovadă, Emil Brumaru, care merge în privința aceasta mult mai departe, place chiar și celor mai sfioase domnișoare. Dar Emil Brumaru are talent. Adrian Chivu, mai puțin înzestrat, face din utilizarea limbajului licențios o formă (ieftină) de sfidare a convenției. El are o predilecție pentru evocarea mizeriei fiziologice: „am plecat în red lion cu zina în veceu dacă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cu puțină înțelegere din partea femeii s-ar fi obținut în zece minute. Necunoscuta avea ochii albaștri îi aduce în centrul atenției pe călătorii dintr-un compartiment de tren. Unul dintre ei, Ovidiu, un tânăr fără situație, o remarcă pe o domnișoară cu ochii albaștri, care călătorește împreună cu părinții ei, profesori universitari. Nu află cum o cheamă, dar fata îi strecoară la un moment dat o hârtie cu numărul ei de telefon. În actul doi și trei au loc numeroase convorbiri telefonice
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
poetului, numită de Ion Roșioru, pompos, „îmbogățirea palmaresului donjuanesc“: „Poetul avusese prima experiență sexuală la vârsta de 13 ani cu o vecină, Manda [...]. Agronomul din Băltița [Arthur Porumboiu, n.n.] se consumă frenetic în dragoste fizică, femeile rele de muscă și domnișoarele cu intenții matrimoniale roind în jurul lui ca fluturii de noapte în jurul lămpii.“ Analiza propriu-zisă a poeziei este, la fel, ridicol-encomiastică: „Poetul e o fire solară, capabil să-și trăiască plenitudinar bucuria comuniunii cu sevele dezlănțuite în lumina aurorală“ etc. etc.
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
anumită consternare asocierea unor nume ca William Shakespeare și Alexandru Clenciu, Omar Khayyam și Emil Ianuș. Se poate vorbi de un suprarealism al sumarului. Să vedem însă cum ni se înfățișează „delicatesele pentru gusturi alese“ create de Aculin Tănase însuși: „Domnișoara (populară): Când eram la grădiniță / Mă pișam într-o oliță; / De când caut măritiș... Urlă valea... când mă piș! “ „Elixirul tinereții: Ca să-ți urci iubita-n rai, / Azi VIAGRA-i șiretlicul, / Că și-un moș devine crai, / dacă-i funcționează... cricul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Constantin Simirad Fotografii din eternitate EDITURA JUNIMEA Iași 2009 Coperta : Florentina Vrăbiuță (c) CONSTANTIN SIMIRAD (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Autorului îi revine plăcuta datorie de a mulțumi soției sale, doamna Steluța Simirad, domnișoarei Dorina Chișcă și doamnei Laura Leonte pentru contribuția avută la elaborarea și redactarea acestei cărți. Pe această cale îmi exprim recunștința și înalta apreciere pentru ajutorul dat. Constantin Simirad CAPITOLUL I Blitzuri Viața așa cum este O ploaie, fără început și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sexul slab și a telefonat imediat celei pe care o și vedea prinsă în undiță. Sărut mîna... Eu sînt Pandele. Vai, dom' Pandele, dar ce prompt sînteți. Treceți pe la mine cînd puteți. De la ora 18 sînt acasă. Vin mîine, doamnă. Domnișoară. Scuzați-mă. Pandele se rade, se parfumează, se piaptănă într-o parte, cu cărare și, complet mulțumit, pleacă în aventură. La casa indicată, izolată și slab iluminată, găsește o femeie între două vîrste. Dacă mă îmbăt ar merge, gîndește craiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cînd greșea voit numele demnitarului. Cum spunea domnul Cioroi... Corbu, era corectată cu severitate. Da, domnul Corbu. Vă rog să mă iertați, fac involuntar această gafă. Domnul Cioroi, pardon, Corbu, o privea sever de la tribună și i se adresa cu domnișoara Ileana. Lena, vă rog. Deși Ileana mi se pare un nume mai frumos. Telefonul sună și femeia tresare. Lena? Sărut mîna. N-a putut avionul ateriza la Iași, așa că sînt în drum spre tine de la Bacău. Și programul din seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Nu-i nevoie. Așezat pe fotoliu, cu teza în mînă, cu cafeaua alături, profesorul comentează: Nu-i rău, Gicule. Merge. Ar mai fi trebuit pieptănat rezultatul care îl generaliza pe... Structurarea este inteligent făcută. Mulțumesc, domnule profesor. Știi că și domnișoara Țapu a terminat teza? Nu, nici nu bănuiam. Așa este ea, mai modestă. Cotcodăcește mai puțin. Este o fată profundă. Îmi place mult de ea și mă bucur mult. Noi ne simpatizăm reciproc. Mi-a spus și, sincer, mă bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
scrie obligatoriu și orașul în care are loc tranzacția și numele vînzătorului. Nu mai pierdeți portofele pe stradă! Ele pot alimenta teroriștii cu bani. In închisoare un condamnat la închisoare pe viață, frumos, ce-i drept, este intervievat de o domnișoară slută foc. Și de ce v-au condamnat? Au zis că l-am omorît. Dar n-ați spus că nu l-ați omorît? Ba da. Eu cînd l-am lăsat lat jos, cuțitul nu era înfipt chiar tot. Era posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
zilele noastre... Crezi că au fost... influențați? Nu mi-au comutat pedeapsa nici cei de la... Iată, stimați telespectatori, cum un om, posibil nevinovat, este condamnat cu ușurință pe viață. Sperăm că vom avea o justiție care... Deținutul (frumușel) lăcrimează, iar domnișoara cea slută oftează (se pune muzică indiană, ca să ne rupă inima!). Dacă suferința provocată unei persoane este interzisă cu desăvîrșire, atunci este firesc să dispară privațiunile de libertate. Chițac, Stănculescu și toți deținuții de pretutindeni trebuie eliberați. Închisoarea este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
oameni singuri; fericire la kilogram, la bucată, cu dumicatul, firimitura, vândută în iarmaroc pe vreme de secetă; fericire de împrumut ce ține loc de pat plin, de burtă îndestulată, de iarbă verde; fericire ca o diversitate consemnată cu majuscule (AILĂVIU, domnișoară X, tu ești viața mea); fericire încrustată pe o piatră sau pe un soclu (aici odihnește robul robilor) într-un interval de câteva cifre; fericire săpată sub catapeteasmă, deasupra aripilor. Numai nebunii pot doza fericirea. Doi ani au fost împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care nu te recunoști. Insalubră, Doamne, este această suburbie a gândurilor gândite cu plapuma trasă peste icoană. Se simțea rău, o durea capul, amețea, făcea febră, obrajii împrumutau nuanțele șuvițelor de păr, păpădie coaptă era primăvara. Ce-i cu tine, domnișoară? Alo! Cu tine vorbesc. Uite cum se uită la mine! Ce-i cu fața asta de îndrăgostită? Te-a pălit astenia, te descompui, fetițo, te descompui? Am irosit orzul pe gâște anul aceasta! Hai, ieși, du-te și dă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]