3,431 matches
-
-mi rămâi cu nimic îndatorată, fiindcă n-am nici o cădere pentru asta. Frumuseții dumitale să-i fii recunoscătoare... CHARLOTTE: Vorbești prea frumos, domnule, pentru o biată fată ca mine și eu n-am meșteșugul dumitale ca să-ți răspund la fel. DON JUAN: Sganarel, ia privește-i mâinile! SGANAREL: Aoleu, stăpâne, sunt negre ca fundul ceaunului. DON JUAN: Ce tot vorbești, nepriceputule? Sunt mâinile cele mai frumoase de pe lume, îmi îngădui să le sărut, minune? CHARLOTTE: Prea mare cinste pentru mine și
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
-i fii recunoscătoare... CHARLOTTE: Vorbești prea frumos, domnule, pentru o biată fată ca mine și eu n-am meșteșugul dumitale ca să-ți răspund la fel. DON JUAN: Sganarel, ia privește-i mâinile! SGANAREL: Aoleu, stăpâne, sunt negre ca fundul ceaunului. DON JUAN: Ce tot vorbești, nepriceputule? Sunt mâinile cele mai frumoase de pe lume, îmi îngădui să le sărut, minune? CHARLOTTE: Prea mare cinste pentru mine și dacă știam ce le-așteaptă, le frecam acasă cu tărâțe. DON JUAN: Ia spune acum
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
negre ca fundul ceaunului. DON JUAN: Ce tot vorbești, nepriceputule? Sunt mâinile cele mai frumoase de pe lume, îmi îngădui să le sărut, minune? CHARLOTTE: Prea mare cinste pentru mine și dacă știam ce le-așteaptă, le frecam acasă cu tărâțe. DON JUAN: Ia spune acum, frumoasă Charlotte, nu cumva ești măritată? CHARLOTTE: Nu sunt măritată, dar o să mă mărit cât de curând cu Pierrot, feciorul unei vecine de-a noastre, Simonetta. DON JUAN: Cum se poate? O ființă ca dumneata, soția
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
știam ce le-așteaptă, le frecam acasă cu tărâțe. DON JUAN: Ia spune acum, frumoasă Charlotte, nu cumva ești măritată? CHARLOTTE: Nu sunt măritată, dar o să mă mărit cât de curând cu Pierrot, feciorul unei vecine de-a noastre, Simonetta. DON JUAN: Cum se poate? O ființă ca dumneata, soția unui țăran de rând!?... Nu e cu putință ca atâtea farmece să fie pângărite și apoi nu ești făcută să lâncezești la țară. Ți se cuvine o soartă mai bună și
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
inima îmi dă ghes să te cred; pe de altă parte însă, am auzit și eu pe la noi că pe boieri să nu-i crezi niciodată pe cuvânt, că dumneavoastră, domnișorii de la oraș, vă pricepeți grozav să suciți capul fetelor. DON JUAN: Eu nu sunt dintre aceia. SGANAREL (aparte): El nu e, feritu-l-a Sfântul. CHARLOTTE: Și d-aia, vezi dumneata, domnule, nu e nici o bucurie să te lași trasă pe sfoară. Eu sunt o biată fată de țară, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
d-aia, vezi dumneata, domnule, nu e nici o bucurie să te lași trasă pe sfoară. Eu sunt o biată fată de țară, dar cu cinstea am fost învățată, și decât să-mi pierd cinstea, mai bine să-mi pierd viața. DON JUAN: Cum? Mă socoți atât de negru la suflet, încât să-mi bat joc de o ființă ca tine? Mă crezi atât de ticălos, încât să te necinstesc? Nu, mărinimia mea mă oprește de la asemenea fărădelege!... Mi-ești dragă, Charlotte
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
de iubire ai mai putea aștepta? Când vrei, eu gata sunt! Și iau drept martor al făgăduinței mele pe tovarășul meu de colo. SGANAREL: Drept e, să n-ai nicio teamă. Te ia de nevastă de câte ori ți-o pofti inima. DON JUAN: Acum îmi dau seama că nu mă cunoști îndeajuns Charlotte!... Nu fi nedreaptă cu mine și nu mă socoti ca pe alții: drept e că în lume mișună mincinoșii, care n-au altă treabă decât să sucească capul fetelor
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
în ce mă privește pe mine, mi-aș străpunge inima cu o mie de cuțite, la gândul doar că te-aș putea necinsti... CHARLOTTE: Spui drept, ori mă păcălești?... Degeaba mă frământ, fiindcă n-am încotro trebuie să te cred. DON JUAN: Trebuie să mă crezi, fiindcă altminteri prea ai fi neîndurătoare cu mine și, ca încheiere, te întreb încă o dată dacă vrei să-mi fii soție. Primești sau nu primești să fii nevasta mea? CHARLOTTE: D-apoi să văz ce
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
mă crezi, fiindcă altminteri prea ai fi neîndurătoare cu mine și, ca încheiere, te întreb încă o dată dacă vrei să-mi fii soție. Primești sau nu primești să fii nevasta mea? CHARLOTTE: D-apoi să văz ce zice și tușa. DON JUAN: Atunci dă-mi mâna, Charlotte, dacă tu primești cu adevărat. CHARLOTTE: Fie, dar te rog frumos, domnule, să nu-ți faci râs cu mine, că eu din toată inima fac ce vrei dumneata; să faci și dumneata la fel
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
JUAN: Atunci dă-mi mâna, Charlotte, dacă tu primești cu adevărat. CHARLOTTE: Fie, dar te rog frumos, domnule, să nu-ți faci râs cu mine, că eu din toată inima fac ce vrei dumneata; să faci și dumneata la fel. DON JUAN: Dar ce înseamnă asta?.... Tot te mai îndoiești de buna mea credință? Pe ce vrei să mă jur? Uite, cerul să mă... SGANAREL: Aoleu, stăpâne, nu te jura, că eu te crez pe cuvânt. DON JUAN: Și-acuma, dă-
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
și dumneata la fel. DON JUAN: Dar ce înseamnă asta?.... Tot te mai îndoiești de buna mea credință? Pe ce vrei să mă jur? Uite, cerul să mă... SGANAREL: Aoleu, stăpâne, nu te jura, că eu te crez pe cuvânt. DON JUAN: Și-acuma, dă-mi o sărutare, ca arvună a legământului nostru. Grupa 2 Narcisistul Richard al III-lea de W. Shakespeare REGELE RICHARD, BUCKINGHAM, PAJUL, STANLEY, TYRREL REGELE RICHARD: Stați toți pe lături. Vere Buckingham! BUCKINGHAM: Stăpâne milostiv! REGELE
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
person?" inquired Goodman Gray of the sexton. "Of a certainty it is good Mr. Hooper," replied the sexton.[...] "I can't really feel as if good Mr. Hooper's face was behind that piece of crape," said the sexton. "I don't like it," muttered an old woman, as she hobbled into the meeting-house.[...] "He has changed himself into something awful, only by hiding his face." "Our parson has gone mad!" cried Goodman Gray, following him across the threshold. II. Al
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
importante și contribuie la stabilirea unei asocieri strînse între stat, universitate și industrie, demonstrînd că timpii ce separă cercetarea teoretică de aplicațiile sale pot fi scurtați în mod considerabil. Tot astfel apare și îndoiala față de știință ca factor de progres. Don K. Price remarcă faptul că există o strînsă legătură între dispariția progresivă a frontierelor ce despart diferitele discipline științifice, cele care separă cercetarea pură de aplicațiile sale și dispariția frontierelor dintre sectorul guvernamental și cel privat, dintre interesele politice și
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
sînt, totuși, "robiți", iar momentul declanșator provocator se leagă de floarea culeasă și oferită. (Odette culege "catleyas", sau o crizantemă). Carmen minte ca și Odette. Dansează și cîntă pentru José. Odette cîntă la pian, pentru Swann. Carmen îl părăsește pe don José pentru un toreador, Odette flirtează cu ridicolul Forcheville. Libretul operei este semnat de Henri Meilhac și Ludovic Halévy. Or, amintește exegetul, Proust afirmă în mai multe rînduri în roman că prințesa des Laumes are un spirit care "coboară din
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
vue particuliers, comme la contre-plongée et la plongée, par exemple lorsque Dominic se trouve dans să baignoire et qu'on le voit d'abord du dessous puis de dessus, une manière de donner l'illusion au spectateur d'avoir le don d'ubiquité comme le double; puis îl parle et pour cela Coppola a utilisé une seconde voix off, plus grave que la première qui correspond aux pensées du personnage. Ce double peut figurer la conscience du héros en ce qu
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
translation, she became alarmed, bzt I succeded în convincing her that it was for our own use only. After that, she was at ease, and she trusted me with her inner thoughts and feelings. But for some reason that I don't remember now, the threat of an English translation came up again în June 1979. Reffering back to her meeting with Mircea în Chicago, she emphasizes that he ΄́gave me his word of honour΄ that he will never publish
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
par a fi scrise de Sábato. Cu toate acestea, dacă ar fi să-l caracterizam pe Cioran, am spune: "un mare pesimist", în timp ce, lângă numele lui Sábato, alături de cuvântul "pace", pe care unul din personaje îl " scrie pe mormântul lui don Ernesto", am pune "un mare umanist". Ferm, imperturbabil, se spune ca figură lui Sábato, prin prezența să prietenoasă de martor constant de integritate și cinste, este un "totem protector" pentru generații întregi de bărbați și femei de pe toate latitudinile, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ca să "înainteze în scris". Cu concursul lui Martín, al lui Pablo Castel, ba chiar și al diabolicului Fernando, care invocă spiritele că "domnul Sábato să avanseze în scrierea cărții"10, convinși că e vorba de o operă fundamentală în favoarea Binelui, "don Ernesto" cedează nesățioasei nevoi de a scrie, chiar dacă crede că "scrisul este un subterfugiu pentru neputincioși (...) Chiar în clipa asta, în Vietnam, sub focul bombelor de napalm, continuă să moară copii nevinovați: nu era oare o dovadă de ușurătate infama
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
respiraient que la guerre; ses doigts battaient toujours du tambour, et dès que ses petites mains purent tenir des baguetters, il avait devant lui une grosse caisse toute pareille à celle des Cent Suisses, et frappait dessus continuellement: c'était don plus grand plaisir. “ Acesta din urmă povestea cum atât regele cît și fratele său mai mic făceau exerciții zilnice, ce le mențineau condiția fizică. Ludovic excela la acest capitol:,,îi obosea repede pe toți curtenii, în timp ce el rămânea neobosit”. Un
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
profesionale în general ale personalului, iar pe de altă parte orizontul este ca din partea clienților să apară un sentiment de apartenență la o comunitate. La nivel local, promovarea stării de bine în zonă, precum și crearea de oportunități 27 “If you don’t know where you are going, it does not matter how you get there”, Aswath Damodaran, Stern School of Business 50 de recreere, de petrecere a timpului liber sau de a face sport pur și simplu sunt țintele pe care
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3075]
-
Titian, așa ca Lavinia, ca Emilia, ca să prepare ceaiul... Să ai papuci calzi... Asta... asta... visez."194 În optica lor, superbia femeii se cuvine a fi dublată de o moralitate pe măsură. În periplul său cavaleresc, primele persoane pe care don Quijote le întânește sunt două prostituate și, conform principiilor sale distorsoniate, ele i se înfățișează ca cele mai încântătoare făpturi: "Și cele dintâi ființe omenești de care dădu în lume fură două tinere, din cele cunoscute sub numele de <<femei
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
este un fel de bordel semiclandestin. Mult mai lucidul Fred Vasilescu consacră acest adevăr: "Aci vii, dar după ce termini pui o monedă sub scrumieră, pe noptieră, și pleci cu grija să nu lași nimic compromițător la fața locului."196 Când don Quijote poruncește dresorilor să deschidă cușca leilor captivi pentru a-i înfrunta, întreaga asistență îl consideră nebun de-a binelea. Replica scutierului Sancho Panza dezvăluie o calitate ce ține de natura cavalerească: Nu e nebun, e doar curajos!" De aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Movila, amendând pe loc mojiciile lui Fred, deși acesta din urmă era cunoscut ca un boxer de temut. Nu leii îl pot învinge pe nobilul hidalgo, ci niște biete pisici care îl mușcă și zgârâie, acoperindu-l de ridicol: "Sărmane don Quijote! Se tem de tine leii, dar ți se agață de nas mâțele. De pisicile ce fug și nu de leii ce se văd în libertate trebuie să se ferească viteazul."197 În acest caz, verdictul lui Unamono ne face
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
vers al lui Rimbaud: "Des serpents géants dévorés par des punaises." Prin conduita probă, eroii celor două romane nuanțează o tragică axiomă: eroismul e credul. Ultima reprezentare arhetipală comună este ceea ce același Unamuno numește "desfătarea în înfrângere". De câte ori Ladima și don Quijote se simt înfrânți și umiliți, încep să declame versuri din varii autori, fie poezii întregi din propria creație: "Și cum zăcea Don Quijote la pământ își află scăparea într-una din isprăvile din cărțile sale, așa cum, atunci când suntem înfrânți, ne
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Fred Vasilescu. Deslușind tainele morții lui Ladima, se cunoaște mai bine pe sine defulând această tulburătoare revelație în meandrele jurnalului său. Tipul acesta de cunoaștere substanțială îl frământă și pe Unamuno când comentează accesele de melancolie (aparent) nejustificate ale lui don Quijote. În fine, o ultimă observație: "duelgii" lui Camil Petrescu se feresc să lupte cu cei care nu cunosc regulile acestui joc al onoarei și al morții. Cel mai bine sintetizează ideea ofițerul prusac care acceptă să dialogheze cu Ștefan
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]