2,442 matches
-
pure, adevărate axe ale vieții, eroul refuză complicitatea cu această lume mediocră guvernată de „adevăruri“ relative, pragmatice și alege sinuciderea: Era prea inteligent ca să accepte lumea așa cum este... la pierdut orgoliul lui nemăsurat... afirmă în final Praida. ÎNCHEIERE Prin toată dramaturgia sa, Camil Petrescu propune o tipologie umană de mare forță, personaje memorabile care luptă împotriva limitelor existențiale, ca Gelu Ruscanu, Andrei Pietraru, Pietro Gralla, Danton, Robespierre, Bălcescu. Cel care deschide seria, protagonistul din Jocul ielelor, impune în același timp în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
asocierea diver selor limbaje scenice, de la comic și ironic la liric și tragic. Motivarea artistică a acestor opțiuni este formulată în notațiile autorului: Ca orice om foarte singur, Iona vorbește tare cu sine însuși. Construcția subiectului este foarte modernă, ilustrând „dramaturgia fără evenimente“. Aventura de cunoaștere a eroului începe odată cu depășirea situației inițiale (tabloul I), definită prin repere temporale și spațiale ce figurează metaforic absurdul lumii. Cu fața spre mare (iluzia libertății), Iona se află, fără so știe, în gura imensă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și spații de ruptură. De aceea, cred eu, este atât de dificil să încadrăm marii scriitori întro anumită paradigmă. Lucian Blaga, de pildă, a fost „revendicat“ atât de Gândirea tradiționalistă, cât și de moderniștii de la Contimporanul. Dar în poezia și dramaturgia lui apar pregnant și elemente expresioniste, așa încât nicio ideologie este tică nul circumscrie deplin. În concluzie, ideologiile literare sunt un prețios instrument teoretic cu ajutorul căruia putem înțelege „spiritul veacului“, preferințele tematice și stilistice ale majorității scriitorilor, dar și măsura în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și afectiv, participând el însuși la efortul „memoriei colective“ de a păstra, întrun prezent perpetuu, tot ceea ce s a cristalizat ca valoare durabilă în lumea de cuvinte a limbii românești. Mai mult chiar, spațiul ficțional al poeziei, al prozei sau dramaturgiei are virtuți modelatoare, fiindcă prilejuiește experiențe de cunoaștere pe care viața concretă nu ni le poate oferi. Citind, putem trăi, odată cu personajele cărții, aven turi uluitoare, putem fi „contemporani“ cu FătFrumos dinLacrimă sau cu Frații Jderi. În concluzie, am convingerea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Iona de Marin Sorescu INTRODUCERE: Teatrul contemporan Suprimând frontierele dintre specii, dintre stiluri și limbaje scenice, teatrul contemporan a creat un nou model de spectacol, în opoziție cu modelul teatrului ca mimesis, prin care spectatorului i se crea iluzia realității. Dramaturgia neomodernistă și postmodernistă apelează la alegorie, la simboluri și metafore scenice, la mitizare sau demitizare, la parodie sau la absurd, propunând spectatorului parabole ale condiției umane. CUPRINS: Item 1: ilustrarea a două caracteristici ale operei dramatice pentru care ai optat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mitul biblic al lui Iona, fiul lui Amitai. Marin Sorescu deconstruiește însă povestea sacră, renunțând la desenul epic primordial, păs trând numele protagonistului și situația simbolică a omului înghițit de o balenă. Dezvoltarea scenică a parabolei este foarte modernă, ilustrând „dramaturgia fără eve nimente“. Tema mitică (spaima asumării destinului de către prorocul Iona) este „detur nată“ spre tema mai generală a condiției omului modern careși depășește solitudinea și spaima de moarte. Din perspectiva acestei teme, subtitlul „tragedie în patru tablouri“ poate fi
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
talie europeană CORNEL MIHAI IONESCU Cuprins Personajul: ficțiune, document, viață romanțată / 9 Octavian Paler. Un polemist cordial / 15 Nicolae Balotă. Urmuz sau estetica vidului / 20 Maria-Ana Tupan. Literatura română între Râm, Bizanț și diferențialele divine / 25 Maria-Ana Tupan. Deconstructivism și dramaturgia lui Marin Sorescu / 30 Dr. Ion Nica. Personalitatea eminesciană din punct de vedere psihiatric / 33 Nicolae Georgescu. Viața lui Eminescu la "Timpul" / 39 Nicolae Georgescu. Romanul edițiilor eminesciene / 44 Dan Alexandri Condeescu. Caragiale la puterea a patra / 51 Dumitru Stăniloae
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
al epistemei modeniste, ca model al multiplicării lumilor posibile, profet al postmodernității. În spiritul căreia este scrisă această carte, de o eleganță a spiritului și de o rigoare interpretativă depășite doar de voluptatea informației la zi. Maria-Ana Tupan Deconstructivism și dramaturgia lui Marin Sorescu Printre cele mai exacte și bine scrise lucrări despre opera lui Marin Sorescu se înscrie și recentul eseu al Mariei-Ana Tupan, cunoscută anglistă și interpretă a literaturii române contemporane. Cartea încorporează multă știință filologică, un nedezmințit atașament
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cele mai exacte și bine scrise lucrări despre opera lui Marin Sorescu se înscrie și recentul eseu al Mariei-Ana Tupan, cunoscută anglistă și interpretă a literaturii române contemporane. Cartea încorporează multă știință filologică, un nedezmințit atașament față de poezia, critica și dramaturgia lui Marin Sorescu, dublat de tentativa reușită de a reface și propulsa demersul scriitorului în oglinzile paralele a cel puțin trei contexte: generațional, românesc și universal. Maria-Ana Tupan demonstrează documentat în Deconstructivismul la Marin Sorescu (Editura Scrisul romanesc, 1995) cum
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
va fi asimilat până la negare de optzeciști. Subversiunea poetului și dramaturgului față de "ordinea lingvistică a lumii" clatină însăși autoritatea auctorială, nemaivorbind de logocentrismul platonic, substituit, cum va dovedi Derrida, cu gramatologia, semne ale "absenței ontologice". Excepțională ni se pare analiza dramaturgiei soresciene, emblemele scenice și de limbaj ale deconstrucției fiind în chip subtil identificate cu ilustre figuri textuale și culturale din opera lui Cervantes, Shakespeare și Eugène Ionesco. Comparatista Maria-Ana Tupan semnează astfel unul din puținele eseuri importante dedicate literaturii române
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
recondiționare morală și tămâiere post-mortem, și să spună lucrurilor pe nume. Autorul are în vedere atât cronica literară curentă, cărțile de critică, cât și istoriile literare (mai mari sau mai mici) care au consemnat autori și cărți de poezie, proză, dramaturgie, și continuă să o facă. Anticălinescian (deși "divinul" critic este invocat, analizat deferent și citat copios), dar și antimaiorescian (prin grilă lovinesciană), profesorul Negrici nu pregetă să acuze spiritul critic românesc (inclusiv pe sine), diacronic și sincronic vorbind, de slăbiciuni
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
lui Lucian Blaga și gândirea mitică, în vol. Cărți și o altă carte, Editura Minerva, București, 1999; Gană, George, Opera literară a lui Lucian Blaga, Editura Minerva, București, 1976; Lovinescu, E., Critice, 2, Editura Minerva, București, 1982; Mihăilescu, Dan C., Dramaturgia lui Lucian Blaga, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984; Pop, I., Lucian Blaga universul liric, Editura Cartea Românească, București, 1981; Pop I., Recapitulări, EDP, București, 1985; Șora M., Cunoaștere poetică și mit în opera lui Lucian Blaga, Editura Minerva, București, 1970; Todoran
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vrea cu adevărat, să se identifice; aceste convingeri și legi de bază pare că s-au pierdut într-o lume publică și politică în care noi, simpli „cetățeni turmentați“, încercăm să ne imaginăm viitorul României Europene. Autoarea 1. Aprecieri asupra dramaturgiei lui Ion Luca Caragiale 1.1. Caragiale și contextul socio-politic la jumătatea secolului al XIX-lea Fost sufler, fost actor și director de teatru, a contactat din copilărie multe din apucăturile actorilor: e tipul cabotinului literar. Autor a multor opere
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
urmă, scoate în evidență rolul educativ al operelor lui Caragiale, respingând acuzațiile ce li se aduc și stăruind asupra caracterului lor binefăcător: „Rolul lui a fost de a contribui în parte la însănătoșirea vieții noastre publice. Și, în fond, în dramaturgia lui, nu e răutate, ci iubire. Caragiale nu urăște pe Cațavencu, pe Dandanache, pe Ipingescu, pe Conu Leonida. El nu își calomniază nici personajele create de el. Parcă îl văz retras într-un colț, scânteindu-i privire de pătrundere, surâzând
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ei. Născută spontan, prin imitare și adaptare bruscă, ea este reticentă la spiritul critic. Caragiale nu găsește astfel un public potrivit, care să se recunoască în comediile sale și care să aplaude fără rețineri. 1.7. Individualul și tipicul în dramaturgia caragialiană Scopul operei lui Caragiale, așa cum îl formulează în scrisoarea către Mihail Dragomirescu, este de a reprezenta împrejurările ce nasc din felul particular al atâtor suflete și minți, asemănătoare, în general, cu ale noastre. Individualul și tipicul îl preocupă, așadar
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
al omului care are putere. Dumitrache nu se dezvăluie în văzul lumii: Eu, de! Negustor, să mă pui în poblic cu un coate goale nu vine bine. Cuvintele cu care Jupân Dumitrache deschide comedia pot fi considerate memorabile pentru istoria dramaturgiei românești: „Iaca, niște papugii... niște scârța-scârța pe hârtie! 'I știm noi! Mănâncă pe datorie, bea pe veresie, trag lumea pe sfoară cu pișicherlâcuri... și seara... se gătesc frumos și umblă după nevestele oamenilor să le facă cu ochiul.“ (Actul I
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
nume, situații și limbaj, marea valoare a creației dramatice sunt calitățile care au conferit acestei piese, până în zilele noastre, dreptul la actualitate. 3. Conu Leonida față cu reacțiunea - „o utopie politică“ 3.1. Gazeta și triunghiul conjugal: elemente obligatorii în dramaturgia caragialiană Conu Leonida față cu reacțiunea urmează șirul cronologic al comediilor lui Caragiale și este publicată în „Convorbirile literare“ din 1 februarie 1880. Subliniem de la început faptul că această comedie a lui Caragiale nu este întru nimic inferioară celor două
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
colo!, creând o primă punte spre un altundeva care ar putea fi o altă realitate. Iar Leonida continuă: Răposata dumneei - nevastă-mea a dintâi - nu se sculase încă. Această convertire a binomului familial într-un triunghi, regulă de bază a dramaturgiei lui Caragiale, este instituită încă din prima piesă și nu pare a avea un rol dramaturgic important: căci ceea ce urmează să se întâmple nu este cu nimic condiționat de existența acestui triunghi. Totuși, întrebarea pe care ne-o punem este
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
satiră politică, atenția scriitorului fiind îndreptată asupra acestui aspect: „Dar analiza sufletească atât câtă e, ca exactitate, ca pricepere a sufletului omului, ca putință de a zugrăvi acest suflet, e mai presus de orice laudă.“ 5.4. GHEORGHIU, MIHNEA: „Marea dramaturgie națională“. „O scrisoare pierdută“. Teatrul Național „I.L. Caragiale“. În: „Contemporanul“, 1958, n. 37, 19 septembrie, p. 4. În scurta sa cronică teatrală, Mihnea Gheorghiu se oprește asupra piesei O scrisoare pierdută, subliniind înscrierea acesteia în repertoriul mondial al teatrelor. Capodopera
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
pierdută“. Teatrul Național „I.L. Caragiale“. În: „Contemporanul“, 1958, n. 37, 19 septembrie, p. 4. În scurta sa cronică teatrală, Mihnea Gheorghiu se oprește asupra piesei O scrisoare pierdută, subliniind înscrierea acesteia în repertoriul mondial al teatrelor. Capodopera caragialiană reprezintă în dramaturgia națională zona superioară a realismului critic. Piesa are un caracter combativ, demascator și un umor popular: „Operă de pătrunzătoare viziune politică și artistică, O scrisoare pierdută îmbină luarea fermă de poziție a autorului, într-un moment istoric dat, cu datele
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
lucrării, Scrisoarea a fost reportajul cel mai actual, cel mai palpitant și cel mai la zi. Și a fost în același timp pamfletul cel mai actual, polemica cea mai vie a zilei, «ultima oră» a unui ziar în care geniul dramaturgiei a scris o zguduitoare telegramă adresată umanității.“ 5.8. PETRESCU, CAMIL: „Realismul operei dramatice a lui Caragiale“. În: „Studii și conferințe cu prilejul centenarului lui I. L. Caragiale“. București, ESPLA, 1952, p. 25-32; publicat întâi în „Contemporanul“, 1952, nr. 274, 4
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
lecție, două pe lună, adaogă văzându-l că tace privind-o neliniștit, parcă nici n-ar fi ascultat-o, ci i-ar fi urmărit doar mișcările buzelor și lumina, cănd umedă, cănd mata, a dinților." Urmează un moment canonic în dramaturgia inițierii: refuzul de la început al maestrului. În cazul lui Antim el este însoțit de gestul de a-si îmbrățișa violoncelul singurul care îl poate înțelege: "[P.M. Antim] Își împături batistă, o puse în buzunar și începu să-și încheie nasturii
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
română, Editura Nomina, 2007. 9) Saussure, Ferdinand de, Două perspective înnoitoare asupra limbii și comunicării lingvistice, din vol. Manual de lingvistică generală de Emil Ionescu, Editura All, București, 1992. 10) Șindrilaru, Florin (coord.), Dicționar de personaje literare din proza și dramaturgia românească pentru clasele a IX-a-a XII-a, ediția a IV-a, Editura Paralelă 45, 2008. 11) Șindrilaru, Florin; Crăciun, Gheorghe (coord.), Mari teme literare. Dicționar-antologie de texte literare, Editura Paralelă 45, 2009. 12) Vianu, Tudor, Dicționar de maxime
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
a îmbogățit cu personaje noi. Pe langă apariția copiilor și a animalelor, cea mai importantă achiziție a noii arte a fost transformarea naturii în personaj, ceea ce scenă închisă nu permitea. "Cinema-ul remarcă André Bazin fiind, prin natura lui, o dramaturgie a naturii, nu putem avea cinema fără un spațiu deschis, care să se substituie universului sau să fie cuprins în el." 5 Jocul actorilor de teatru trebuia și el adaptat la cerințele noii arte. În spațiul european, însă, teatrul a
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
qui freinent ou n'apportent pas de matière nouvelle ni de signification șont gommés du récit." (Daniel Arijon, Grammaire du langage filmé. Encyclopédie de la mise en scène, Editions Dujarric, Paris, 1989, p. 9). 5 "Le cinéma étant par essence une dramaturgie de la nature, îl ne peut y avoir cinéma sans construction d'un espace ouvert, se substituant à l'univers ou bien de s'y inclure." (André Bazin, Qu'est-ce que le cinéma?, Leș Editions du Cerf, Paris, 1990, p. 164
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]