21,577 matches
-
există. Dacă stînga nu are sens fără dreapta, atungi mîna stîngă poartă în sine semnificația mîiinii drepte, și nu doar că îi poartă semnificația, dar ea chiar este în mod aievea mîna dreaptă. Și ajungi să spui că stînga e dreapta și că fiecare e alcătuită din ea însăși și contrariul ei. Și astfel, din planul înțelegerii ai alunecat în planul existenței lor reale, și ai creat un sofism prin contopirea, într-o singură realitate, a doi termeni contrari. Aplicînd schema
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
e alcătuită dintr-o pereche de momente contrare. Așa cum orice monedă are o față și un dos, tot așa orice realitate are un ax de simetrie în funcție de care îi pot trasa aversul și reversul, adică partea și contrapartea, stînga și dreapta, albul și non-albul, existența și non-existența. Acesta e mecanismul pe care îl aplică Adorno în Minima moralia: alege o temă, îi identifică laturile contrare, descrie modul cum cele două laturi, contrazicîndu-se, se contopesc, pentru ca apoi, după caz, să creeze paradoxuri
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
de recenzii elogioase ori de voluntara și semnificativa impolitețe a ignorării, ci că momentul ieșirii în lume i-a fost definitiv nefavorabil. Evul întunecat al tranziției, cu maniheismele sale politice și cu placenta impermeabilă ce separa mortificanta stângă de energica dreaptă parlamentară, își pusese ferm supra-ștampila care putea - la rigoare - obtura orice "bun de tipar" editorial. În plus, cu toată buna credință a criticilor literari, cronicile lor cădeau în gol sau - situație fericită - în mâinile unui public din ce în ce mai restrâns și mai
Preistorii personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9248_a_10573]
-
în pânzele maeștrilor, unde schița de început devine, treptat, un formidabil câmp de bătălie, muncă ori petrecere. În miezul Căderii... stau ideile, Ideea care exprimă o doctrină politică utopic fundamentată. Dar până să ajungem la acest conflict al Stângii cu Dreapta și al amândurora cu viața, cu bunul-simț social și diversitatea odihnitoare a lumii, trecem prin mediul de refracție al unor personaje memorabile. Constantin }oiu reușește aici o performanță. Deși romanul său este unul intelectualist, cu dispute ideatice și conversații nu
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
doi ani și jumătate la răcoare pentru furt, Toni șmen devenise celebru pentru țepuirea unor naivi cărora le fusese lene să meargă până la casa de schimb, Dentistu' avea în palmares cinci adversari trimiși la stomatologie prin plasarea aceleiași directe de dreapta în figură, Garderobă venea la fiecare meci cu un tricou sau un pulover nou în culorile idolilor, Lecitină te urmărea și-n gaură de șarpe dacă trebuia să-ți plătească o poliță, fără să te uite vreodată, Mișu Clanță avea
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
o tăbliță, un condei, un abecedar și un burete care atârna pe dinafară, legat fiind cu sfoară - era din soiul natural ce se culegea de pe fundul mărilor. Pe tabliță zgâriam cu condeiul linioare paralele - pe cât cu putință - ușor aplecate spre dreapta. Colegul de bancă, Vică, scrâșnea și vorbea pentru sine: Nu se mai inventează odată pixul, să scăpăm de scârțâitul ăsta de condei." Pe la jumătatea anului la zestrea mea școlară s-a mai adăugat o sticluță de cerneală albastră marca Günther
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
de sentințe, naivități, preziceri, amenințări, soluții, explicații. Din toate astea nu am ales nici un indiciu pentru mine". E adevărat că imaginea lui Mircea Eliade nu e atît de pitoresc-simplistă, mai substanțială în derularea ei inevitabil asociată cu progresiva orientare spre dreapta extremă a autorului Oceanografiei, în schimb Cioran are parte doar de-o scurtă secvență de francă antipatie: "îl întîlnesc azi-dimineață pe Cioran pe stradă. E radios. - M-au numit. A fost numit atașat cultural la Paris. - înțelegi - zice -, dacă nu
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
în mână, ce mai găsim pe lumea cealaltă. Poate dăm de unii mai înțelegători ai zilelor noastre - renunțăm la Iorga și la ceilalți mai vechi - și ne oprim întâi la Cioran. SCHIMBAREA LA FA}| ar fi o idee. Dar nu, dreapta aia e ori la, ori în pământ. E cum l-ai combina pe Montesquieu cu nihilismul balcanic. Nu merge. Să-l întrebăm pe Ionesco, cu al lui AMEDEU SAU CUM S| SC|P|M DE EL. Prea mult teatru strică
Fatali României... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9311_a_10636]
-
lui Alexandru Matei, intitulat Dreapta-stânga sau (de fapt) Antici-Moderni? Semnul de întrebare pus la final are numai rolul de a îndulci concluzia demonstrației trasate. Pentru agerul eseist, adevăratul conflict ideatic (ca să nu spunem ideologic) nu se poartă, la noi, între dreapta și stânga, ci între "conservatorii raționaliști și libertarieni (în gândire) deconstrucționiști. Este, de fapt, vorba despre o nouă ediție a disputei dintre Antici și Moderni. A-i condamna pe cei din urmă în retorica medievală a înfricoșării (...) fără a încerca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9321_a_10646]
-
dar constatăm că Sebastian are în mod curent întîlniri cu societatea aleasă, cu "protipendada" epocii: "Ieri, ceai la doamna Ghiolu, ceai intim. Casa mi s-a părut somptuoasă, dar n-am privit-o cu prea mare atenție. Lume amuzantă. La dreapta mea, o fiică a lui Stelian Popescu (d-na Popescu-Necșești), care spunea că mă cunoaște de la "Criterion" și i-a cerut d-nei Ghiolu să mă invite o dată numai cu ea. în fața mea, o tînără principesă Cantacuzino. La plecare am aflat
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
post-om houellebecquian evacuat de senzații. Mai este alș de stînga pentru că, în paginile lui analitice, acolo unde în sfîrșit se hotărăște să scrie, scrie atît de franțuzește, atît de analitic-deconstrucționist, cum niciodată n-a făcut-o vreun intelectual de dreapta și cu atît mai puțin Michel Onfray, unul din modelele implicite ale autorului. De altfel Onfray, care a înființat și care predă la Universitatea Populară din Caen, n-are cum să reprezinte un model de scriitor pentru alș. Tematic, eseurile
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
aparte... La început, în prima zi când am ajuns în sat, am intrat în clădirea principală, ca să întreb despre solzii de dinozaur. Așa credeam eu inițial, că va fi simplu: voi întreba și oamenii îmi vor spune „ia-o la dreapta, apoi la stânga, mergi zece pași și vei găsi la rădăcina copacului din vârful dealului exact ceea ce cauți”... Numai că n-a fost chiar așa. Am ciocănit la ușă și apoi am intrat în încăperea clădirii principale, unde se aflau câteva
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
contrazis Hamsterul Colțos, mormăind nemulțumit. Ghidușa a intervenit și ea: Ba pe-acolo trebuie s-o luăm, știu eu mai bine! Eu am mai fost la pădure. Acela e drumul. Dacă vrei tu să știi, mai întâi o luăm prin dreapta pe dincolo de crâng, s-a încăpățânat Hamsterul Colțos. Ba nu! Ba da. Dar poate e mai bine să mergem drept înainte, și-a dat cu părerea și Portocala, care crănțănea semințe, impasibilă, aruncând cu nonșalanță cojile în iarbă. Să crezi
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
este învățătorul sau un jucător ales de el, se așază în așa fel încât să fie văzut de toți elevii. La comanda acestuia „Racheta după mine, începeți!”, conducătorul execută, cu 8 bătăi tare și în ritm rar, la stânga și la dreapta îndoind, totodată, ușor, apoi 8 bătăi ușoare și repezi în față. În continuare se execută bătaia palmelor pe coapse deasupra genunchiului cu mers în același ritm pe loc apoi continuând mersul repede pe loc și pe vârfuri, ducând palmele în dreptul
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
din fiecare echipă are câte o minge de volei. La semnalul dat, jucătorii cu mingea o aruncă printre picioarele celorlalți jucători care ajută împingând cu mâna mingea către ultimul jucător al echipei. Acesta prinde mingea și fuge cu ea prin dreapta vecinului și se așază în fața echipei, jocul continuând. Indicații metodice Jocul continuă până când primul jucător din fiecare echipă rămâne în fruntea șirului. Echipa a cărei prim jucător a sosit primul la locul său este câștigătoare. 26.Zboară, zboară Elevii se
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
un săculeț, o batistă îndoită, un fular. Jucătorii sunt așezați în cerc ținându-se de mâini iar în interior se desenează vizuina ursului. În ea stă ursul ghemuit cu săculețul sau cu batista în față. Jucătorii aleargă în cerc spre dreapta sau spre stânga. La un semnal dat, cel ce se găsește în fața vizuinii ursului se repede să-i ia săculețul, care reprezintă mâncarea, și, cu ea în mână, fuge prin afara cercului de jucători fiind urmărit de urs. Ursul nu
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
din jucători. La semnalul de începere a jocului, jucătorul care are cercul îl îmbracă (trecându-și prin el întâi piciorul stâng, apoi trunchiul și capul, după care se dezbracă scoțând din cerc piciorul drept. Cercul se dă mai departe, spre dreapta, jucătorului următor, care este obligat să facă același lucru. Când cercul a fost îmbrăcat și dezbrăcat de toți jucătorii și revenit la cel de la care a plecat, jocul s-a terminat. Echipa care face cu mai multă îndemânare și viteză
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
câte un conducător care răspunde de grupa sa. Elevii sunt așezați în flanc câte unul la o distanță de-un braț. Conducătorul grupei se află în față. Între grupe se lasă o distanță destul de mare pentru ca, la învârtirea ei la dreapta și la stânga, să nu se lovească grupele între ele. Fiecare grupă este un șarpe: conducătorul grupei este capul iar ultimul elev din grupă este coada. La un semnal dat de învățător, fiecare șarpe se învârtește la stânga sau la dreapta. După
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
la dreapta și la stânga, să nu se lovească grupele între ele. Fiecare grupă este un șarpe: conducătorul grupei este capul iar ultimul elev din grupă este coada. La un semnal dat de învățător, fiecare șarpe se învârtește la stânga sau la dreapta. După aceea simte nevoia să-și prindă coada. În momentul când capul a atins coada se inversează rolurile. Capul devine coadă și invers. Dacă jocul se repetă, se schimbă și elevii din cap și coadă. Indicații metodice Nu se desfășoară
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
cercului și continuă jocul. 13.Umbrele Elevii sunt așezați față în față formând două rânduri paralele cu distanțe egale între elevii aceluiași rând. Un rând formează „umbrele” iar ceilalți sunt „oamenii”. După comanda învățătorului, oamenii se deplasează lateral stânga și dreapta cu pași mici și repezi sau își îndoaie trunchiul lateral sau își îndoaie genunchii. Umbrelele încearcă să imite mișcarea oamenilor. La al doilea semnal jocul se oprește. Se controlează, prin întinderea brațelor înainte, dacă se atinge umărul omului. După primul
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
Dintre jucători se alege un conducător care stă în picioare în mijlocul cercului. Restul fiind așezați cu fața la conducător al cărui scaun rămâne liber. La semnalul de începere, conducătorul încearcă să ocupe scaunul (cercul) fiind împiedicat de jucătorii care se mută spre dreapta sau spre stânga, de pe un scaun pe altul. Dacă încercarea reușește, devine conducător jucătorul care a ocupat scaunul liber. 36.Acul și ața O parte din jucători sunt așezați în cerc ținându-se de mâini, cu fața spre centru. Un
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
E o pagină antologică, de virtuozitate a piruetelor ideologice ale scriitorului, practicate în anii 1956-1959. Ar merita analizată pe îndelete, ca un eșantion simptomatic al unui mod de a gândi esteticește în condițiile dogmatismului, prin oscilații derutante de la stânga la dreapta, adoptând sindromul nevrotic al animalului sălbatic în cușca de la grădina zoologică. Agitația e un simptom al dorinței de eliberare. Cronică de familie e rezultatul acestei concepții de realism socialist, triumfător că a scăpat de proletcultism. Se vede că prozatorul încearcă
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
cum îl chema... - pe scriitorul care a scris cartea? - da, da, pe acela, - îl chema stați, stați, și pronunță parcă numele unui fotbalist ca și cum juca la Șahtior Doneț... - Dosto...ev...ski. - Bravo! exclam, plin de entuziasm. Trage te rog pe dreapta! - dreapta asta fiind o străduță dincolo de Calea Dorobanți; și oprește băiatul mașina mirat, că de ce? Și că nu că îi cunoaște el, personal... dar auzise de ei, știa că acela pe care îl chema Albert era african... - din Alger! precizez
Dură legea, dar lege! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9521_a_10846]
-
îl chema... - pe scriitorul care a scris cartea? - da, da, pe acela, - îl chema stați, stați, și pronunță parcă numele unui fotbalist ca și cum juca la Șahtior Doneț... - Dosto...ev...ski. - Bravo! exclam, plin de entuziasm. Trage te rog pe dreapta! - dreapta asta fiind o străduță dincolo de Calea Dorobanți; și oprește băiatul mașina mirat, că de ce? Și că nu că îi cunoaște el, personal... dar auzise de ei, știa că acela pe care îl chema Albert era african... - din Alger! precizez eu
Dură legea, dar lege! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9521_a_10846]
-
de un fiu pe care îl repudiase, tata plângea. Trebuia să reacționez. Să zic ceva. Dar ce? Mă simțeam oprit la o intersecție de drumuri necunoscute. Trebuia să merg drept înainte și să traversez răscrucea? S-o iau la stânga? La dreapta? M-aș fi lăsat și eu podidit de lacrimi. Ar fi fost o soluție, un confort. Așa, am fi plâns amândoi. Aproape unul în brațele celuilalt. Ca niște copii. Am fi fost doi copii. Aș fi fost un copil. Dar
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]