1,848 matches
-
marginea drumului, ștersul mâinilor de iarba uscată, maronie. Am intrat de-a binelea În centrul financiar, cucerind canioane de sticlă deasupra cărora căldura atârnă ca o ceață liliachie. Deschid cutia de bomboane. Înăuntru sunt șase joint-uri rulate cu grijă. Îmi dreg vocea și adopt tonul unei prezentatoare de la Radio 4: —Politica firmei spune foarte clar că este strict interzis consumul de droguri ilegale În incinta clădirii Edwin Morgan Forster. Și... aproape am ajuns, așa că ar trebui să ne grăbim. Ai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
întotdeauna forței care intenționează să o distrugă; cele două forțe lucrează simultan, așa încît nu este îngăduită nici o pierdere de timp115; pentru ca Biserica să se odihnească după această osteneală, fără a mai face alte călătorii sau mari întreprinderi, ca să-și dreagă neajunsurile suferite și să fie gata la momentul potrivit să navigheze din nou cu rîvnă pe mări. Deja de multe secole, pînă în memorabilul an 1076 și cu o nouă vi-goare dată de Conciliul din Trento, s-a lucrat pentru
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nu-și pierduse formele durdulii, de copilandră. Costumația ei părea împrumutată de la un magazin de Halloween din Bleecker Street. Era dureros de timidă și rareori deschidea gura fără să se înroșească la față ca racul. Nici gând! șuieră Jolene. Își drese vocea, se adună apoi spuse: Ce drăguț. Nu m-aș fi gândit niciodată să-i dau ei premiul. Doamne Dumnezeule, o secondă Lara, ăsta-i cel mai simpatic lucru care i s-a-ntâmplat vreodată lui Madeleine Kroft. Mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
spre Jolene. Deci, hm... Jolene? Se pare că ai ceva de spus? Vrei să plonjezi în discuție, ca să zic așa? o invită Henry. —Bine’nțeles! se entuziasmă Jolene. Ești din familia celor cu oțelul? Henry își aranjă notițele și-și drese glasul. Părea stânjenit. Da, fac parte din ramura aceea a familiei. Dar nu ne-am adunat aici ca să discutăm despre asta. Poate ai vreun comentariu legat de carte. —Ei bine, dacă ar fi să ținem cont de caracterizarea personajelor, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
oficieze la Înhumarea ei. El e pastorul? l-am Întrebat pe Gardner, ale cărui brațe musculoase amenințau să crape cusăturile hainei. E cam ciudat Îmbrăcat. El o s-o Îngroape? — Zic unii că a-ngropat-o deja, spuse Gardner, apoi Își drese vocea, căutînd un loc unde să scuipe. E doctorul Irwin Sanger, „psihiatrul“ lui Bibi, singura persoană țicnită din toată Estrella de Mar. Am rămas ascultînd țîrÎitul cicadelor, În timp ce restul lumii privea cu diverse grade de ostilitate la nou-venitul grizonant, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
am asistat eu până să vii nu a avut nimic spectaculos. — Eu am văzut o ploaie torențială, în ropote, asta e! repet eu, cu obstinație. Tocmai de asta mi-a și atras atenția. Mie îmi place ploaia ropotită, mai spun, dregându-mi glasul și fixându-l cu privirea mea mioapă. (E din nou o privire aproape sfidătoare, nu mi-o pot stăpâni. Nu vreau să dau răspunsuri stereotipe, orice-ar fi. Dacă-și dorește o prietenie adevărată cu mine, am să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o scurtă privire cercetătoare. Mă uit la el cu gura căscată. Ce coincidență! Tocmai scrisesem în compune rea de azi că Edo nu știe să înoate! — Ce curios! îi spun, după un timp, simțind, nu știu de ce, nevoia să-mi dreg iar glasul. Nici personajul meu Edo nu înoată. Eduard mă fixează tăcut cu privirea. Mă simt ca naiba sub privirea lui cercetătoare. — Mai știi, rostește el, după o tăcere prelungită, nescăpându-mă din ochi, poate că eu sunt chiar Edo
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ochelaristo? m-a întrebat. Ce s-a întâmplat? De ce nu vrei să vezi desenul? Doar ți-am promis de când ne-am cunoscut că-ți voi face portretul, nu? I-am îndepărtat mâna de pe obraz și m-am ridicat de pe pat, dregându-mi glasul. — Așa e, ai dreptate! Dar adevărul e că, așa cum ție nu-ți place să fii urmărit când lucrezi, nici mie nu-mi place să fiu urmărită când... Când e vorba de ceva care mă privește doar pe mine
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vorbă cu Leni. M-a înfuriat teribil s-o văd pe Leni în locul meu, e o ființă interesată numai de nimicuri, poate de asta are ticul de a vorbi cu dimi nutive. Vorbeau amândouă foarte aprins despre... pantofi. Mi-am dres glasul, demonstrativ, și Leni a ridicat ochii plictisită spre mine. Stai un picuț, nu vezi că vorbim? Mă tem că i-am aruncat o privire cam fioroasă. Nu prea eram în apele mele, Edo, de bună seamă! — Bine, scumpico, las
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
bagajului lui Bobo, și acolo rămase. — Te-am deranjat, scuză-mă! Vii de undeva sau pleci undeva, nu? Lui Bobo îi stătu inima în loc când îi auzi întrebarea. Știa prea bine unde bate Clara. încă nu era prea târziu să dreagă bu suiocul. Nu era prea târziu să-i spună că Edi dorește foarte mult să o vadă la mare de 1 Mai. Sau, dimpotrivă, să-i spună ceea ce nu apucase ultima dată: că el, Bobo, o iubește și e singurul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
portret de pe scaun, Bobo? Bobo se ridică cu greutate și se întoarse cu fața spre ea, pri vind-o mut și simțindu-se privit de ea până în străfunduri. Un scâncet neauzit i se opri în gâtlej. într-un târziu, Clara își drese glasul, continuând să vorbească la fel de răgușit. — Până de curând mi se părea că lucrul cel mai fascinant care mi se poate întâmpla este să înclin după bunul meu plac balanța dintre ficțiune și realitate. Realitatea mi se părea un fleac
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Neacșu o contemplară și ei în tăcere pe Clara. Ionela cu un zâmbet gol și Codrin cântărind-o din ochi prin paharul de whisky. — Sperăm să avem ocazia s-o cunoaștem mai bine! rosti el, într-un târziu. Apoi își drese glasul și dădu peste cap paharul de whisky. — Cred că-i cazul să schimb muzica, mai spuse, ridicân du-se din fotoliu. — Nu cumva să pui Wagner! Pune mai bine Phil Collins, dragă, îi sugeră Ionela. Are o muzică liniștitoare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ei: până la sfârșitul acestei luni eu voi merge la un meci de fotbal cu domnul ei Ionescu, iar Clara va merge la un spectacol de operă cu domnul meu Neacșu! De atâta timp tot zicem că vom face și vom drege, nu, și nu facem și nu dregem nimic. Vreau să vă zic că eu n-am fost niciodată pe stadion, pentru că, închipuiți-vă, Codrin al meu detestă fotbalul, iar Codrin, săracul, n-a avut niciodată cu cine să împărtășească bucuria
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
merge la un meci de fotbal cu domnul ei Ionescu, iar Clara va merge la un spectacol de operă cu domnul meu Neacșu! De atâta timp tot zicem că vom face și vom drege, nu, și nu facem și nu dregem nimic. Vreau să vă zic că eu n-am fost niciodată pe stadion, pentru că, închipuiți-vă, Codrin al meu detestă fotbalul, iar Codrin, săracul, n-a avut niciodată cu cine să împărtășească bucuria de a asculta muzică de operă! Clara
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Bobo aproape că nu se mai bâl bâia. îl ascultase cu atenție. Extrem de rar se întâmpla să în cetinească ritmul frazei pe care o rostea și să mai lungească vreo consoană. Vorbea cursiv, cu vocea lui plăcută și profundă. își drese glasul și se desfăcu din îmbrățișarea lui, începând să colinde prin sală cu pași apăsați și rari. Ce multe tablouri sunt aici! comentă ea, încă stânjenită de îmbrățișarea prea lungă și prea strânsă a lui Bobo. Câtă mun că, Bobo
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
scălâmbe, iscate de noua categorie socială a boschetarilor, în pilda falselor virtuți, proclamate forțat de ipocrite mijloace audio-vizuale, fâlfâiau, ca niște aripi de lilieci, pe sub bolți în prăbușire: Că-s spițeri, că-s ofițeri, În huleaiuri și-n plăceri, Se dreg, azi, de-un chef de ieri, Măi, Lino, Lino... Au chiar și copii din flori Bossii și boașele lor, Măi, Lino, Lino... În seara copleșită de caniculă, pe Mircea îl trecură fiori la gândul că, nu demult, se trezise discutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Amândoi se retraseră, împreună, pentru a le fi servite, în căni mari de porțelan, prima cafea a zilei, precum și o frapieră de argint în care se bălăbănea o baterie cu vin de Basarabia. Trebuie, mai întâi, să începem a ne drege! propuse amfitrionul, turnând în paharele de cristal. Vladimir refuză degustarea de vinuri, datorită cărora tensiunea arterială i se ridica până la cele mai înalte culmi ale performanței umane, dar înșfăcă imediat o carafă pătrată de Bourbon american, o desfăcu, rapid, gâlgâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aparținând unor dansatori versați, îmbrăcați în straiele vremii și atingeri de mâini descoperite, cu mișcări având imediat conotații extrem de senzuale. Ciocni, mulțumind cu un surâs și, deplasându-și capul pe spate, aruncă pe gâtlej jumătate din conținutul paharului. Nu-și drese vocea, cum fac băutorii versați, și fețișoara nu i se crispă câtuși de puțin de agresiunea alcoolului. Îndată, oferind foarte natural o pildă de artă a comunicării, Melanie recompuse, ca într-un clip publicitar, perioada proiectării și zidirii hotelului. Binevoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
grijă de paharul lui Waldemar. Turnă și în paharul ei, deșertându-l, ca și pe primul, cu gestul acela de scenă de teatru, instantaneu, ștrengăresc, străduindu-se să-l răstoarne pe gât cu o singură mișcare. De data asta, își drese glasul, ca orice băutor , urmând să viseze cu o privire pierdută: Căpitanul Marinescu de pe submarinul sovietic și-a făcut datoria, măcelărind douăzeci de mii de nevinovați. Deci, pentru oribila hecatombă, se aștepta ca Tătucul de la Kremlin să-l recompenseze, atârnându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
stimulat precauțiile, O'Piatră se afundă într-o muțenie atât de neclintită și de îndelungată, încât Profesorul crezu că nu-i va fi dat niciodată să mai asculte cuvintele pravilei strămoșilor rătăciți din stele. Într-un târziu, însă, Vânătorul tuși, dregându-și vocea, de câteva ori, urmându-și rostirea: Albert, m-ai ascultat când am spus că o piatră mai mare dispune de mai mult spirit decât o piatră pipernicită. Vânătorul tuși, pentru a face o pauză oratorică și pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o repezi cu semeție: Care stăpân, subțiratico? Eu mi-s, însumi, stăpânul, așa să știi! Atunci să știi și tu, amice, următoarele: ai un prost stăpân! îl avertiză furnica. Luând seama, însă, la sclipirile de mânie din privirea greierului-viorist, își drese insolența, emițând o placidă observație: Stimate oaspete, suntem datori ascultare, așa e rânduiala. Ascultare, zici? Destule sunt anotimpurile aspre, când ceasurile ard în noaptea friguroasă și noi răbdăm prinși în eterica încleștare a gerurilor. De aceea, în răgazurile dulci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
am reușit să intru, dar era bine și așa. Cu genunchii Îi apropiasem picioarele cât să produc o menghină de carne, m-am mișcat de câteva ori, la un moment dat a Întredeschis ochii, a gemut de parcă și-ar fi dres vocea, eu am ejaculat, probabil speriat. Am căutat apoi baia, am adus un prosop, am șters urmele, fricos, rușinat și totuși fericit. Am plecat, am apucat s-o mai văd Întorcându-se pe o parte, zâmbind. I-am mulțumit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Cristina, cea care-i deschisese ușa apartamentului și care acum Încerca să ne semnalizeze uimirea ei neputincioasă. - Salut, băieți. De data asta grav, aproape timid. Îi lăsăm câteva secunde ca să se intimideze și mai tare. Nu-i răspunde nimeni. Își drege vocea, deschide gura. I-o ia Cătă Înainte: - Ce vrei? - Mă gândeam să vin pe-aici. Poate rezolvăm mai repede treaba. Că mâine trebuie să fiu la București. Idiotul! Ne vede pleoștiți, crede că ne-am Înmuiat, În privința mea are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
îi joacă vizibil sub pielea obrazului. Calm, ofițerul de legătură rus notează ceva într-o agendă. Liniștea se prelungește și nimeni nu pare dornic să curme tăcerea ce începe să devină stânjenitoare. Căpitanul Apostol tușește ușor ca pentru a-și drege vocea. Este tocmai ceea ce avem nevoie. Ironia subțire este perfect camuflată sub seriozitatea exprimării. Și cine va fi acest ofițer cu o înaltă pregătire...politică? În clipa următoare se aude scârțâitul unui scaun. Invizibil până atunci deoarece stătuse în spatele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Dar cînd una cere antrenorul și cu totul altceva pot jucătorii, ce-i mai poți spune lui Pițurcă? Din cîte țin minte, nimeni nu l-a acuzat că ar fi lăsat acasă mari nume care ar fi putut face și drege la Euro. Nimeni nu i-a scos ochii după meciul cu Franța că a jucat la meci nul, iar dacă îmi aduc bine aminte, la sfîrșitul partidei cu italienii, odiosul Pițurcă de azi era cotat drept un mare inspirat al
Momente paralele. Pițurcă și Fatih Terim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8345_a_9670]