4,222 matches
-
altarul în stil gotic „internațional” pe care Toma din Cluj îl execută în secolul al XV-lea la comanda lui Nikolaus de Sancto Benedicto, lector și canonic de Györ. Pilde asemănătoare oferă pictorul Erhardus, căruia i se atribuie, „cu oarecare dubii”, realizarea Altarului de la Prejmer sau tirolezul Jacobus Kendlinger, cel ce pictează fresca Patimilor de la parterul clopotniței aparținând Bisericii evanghelice din Deal. Uimitor este - spune unul dintre istoricii artelor transilvane - paralelismul stilistic dintre Altarul de la Mediaș și Altarul din Biserica Sf.
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Aristos, care stătea pe un tachet de andocare. Domnișoarele Își ținură respirația. Bărbații Însurați Îi Înghiontiră pe burlaci: ― Priviți și luați aminte. Bunica mea, etalând un fler teatral Înrudit cu ipohondria ei, exprimă prin gesturi emoții complexe: surpriză, bucurie inițială, dubii, o umbră de refuz prudent și apoi, În aplauzele care deja Începuseră, o acceptare buimacă. Ceremonia se desfășură pe punte. În loc de rochie de mireasă, Desdemona purtă pe cap o broboadă de mătase Împrumutată. Căpitanul Kontoulis Îi Împrumută lui Lefty o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
jucărie. Eu iau bebelușul și Îl strâng la piept. Îi duc la gură un biberon de jucărie, oferindu-i lapte. Începuturile copilăriei mele au trecut, pe peliculă sau În afara ei. Am fost crescut ca fetiță și n-am avut nici un dubiu În legătură cu asta. Mama mi-a făcut baie și m-a Învățat cum să mă spăl. Din tot ce s-a Întâmplat mai târziu, bag de seamă că aceste instrucțiuni legate de igiena feminină erau În cel mai bun caz rudimentare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să hoinăresc așa În public. ― Nu-i tocmai ca pe coperta de la Soare și sănătate, spuse Julie. ― După o anumită vârstă, oamenii ar trebui să rămână cu hainele pe ei, am spus eu. Sau ceva de genul ăsta. Când am dubii, recurg la afirmații blânde și conservatoare, cu iz britanic. Nu mă gândeam la ce spun. Dintr-o dată uitasem cu totul de nudiști. Pentru că acum mă uitam la Julie. Își pusese ochelarii argintii din era RDG pe creștetul capului, ca să fotografieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din Încurcătura În care se găsea. Visul lui fusese să deschidă nu un singur restaurant, ci un lanț de localuri. Acum Își dădea seama că singura verigă din acel lanț, Casa Zebrei, era una slabă, constatare care Îl aruncase În dubiu și confuzie. Pentru prima oară În viață, Milton Stephanides se lovea de o posibilitate la care nu se așteptase niciodată: eșecul. Ce putea face cu restaurantul? Să-l vândă pe o nimica toată? Și apoi? (Deocamdată se hotărî să Închidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se retragă din Vietnam În martie. Dar când eu mă uitam la trupul inert al fratelui meu, nimeni nu știa Încă asta. Eram conștientă doar de cât de ciudat era să fii bărbat. Societatea le discrimina pe femei, nu existau dubii În legătura cu asta. Dar cum rămânea cu discriminarea la expedierea În război? Care sex era considerat, de fapt dispensabil? Am simțit pentru fratele meu o simpatie și un sentiment protector pe care nu le mai simțisem niciodată Înainte. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scuturat-o. În cele din urmă s-a ridicat În capul oaselor pe perne și a Început să clipească. ― Cred că arăt ca dracu’, spuse după o clipă. N-am spus dacă arăta sau nu așa. Trebuia să-i alimentez dubiile, ca să-mi consolidez poziția. Am luat micul dejun În firida cu masa. Beulah ne-a servit fără emfază, aducând farfuriile și apoi luându-le. Purta o uniformă adevărată de servitoare, neagră cu șorț alb. Ochelarii erau o reminiscență din cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
liniștească. Și m-a răscolit mai departe, evitând zona dureroasă. Ochii mi se umpluseră de lacrimi. ― Sunt aproape gata, Îmi spuse. Dar de-abia Începea. Urgența cea mai mare În cazurile ca al meu era să nu mai ai nici un dubiu asupra sexului copilului În discuție. Nu le spuneai părinților unui nou-născut „Copilul dumneavoastră este hermafrodit“. Ci le spuneai „Fiica dumneavoastră s-a născut cu un clitoris care este puțin mai mare decât cel al unei fetițe normale. Va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
N-avea cum să fie. Dacă normalitatea ar fi fost normală, toată lumea ar fi lăsat-o În pace. Ar fi putut să-și vadă de treabă și să lase normalitatea să se manifeste. Dar oamenii - și În special doctorii - aveau dubii În legătură cu normalitatea. Nu erau siguri că normalitatea putea face față sarcinilor. Așa că aveau tendința s-o Împingă puțin de la spate. Cât despre părinții mei, știam că n-au nici o vină. Nu Încercau decât să mă salveze de la umilință, de la lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
unui motel. I-am mulțumit că m-a luat și mi-am cărat geamantanul sus, la recepție. Și aici costumul s-a dovedit folositor. Plus geamantanul scump. Nu arătam fugit de-acasă. S-ar putea ca recepționerul să fi avut dubii legate de vârsta mea, dar am pus banii pe tejghea din prima și cheia s-a ivit numaidecât. După Ohio au urmat Indiana, Illinois, Iowa și Nebraska. Am călătorit În mașini combi, În mașini sport, În rulote Închiriate. Femeile singure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să explorez, așa cum fac toți copiii. Așa că de-abia acum, pierdut de lume și de toți oamenii pe care-i cunoșteam, am avut curajul s-o Încerc. Nu pot să nu țin cont de importanța acestui fapt. Dacă am avut dubii În legătură cu decizia mea, dacă m-am gândit uneori să mă Întorc, să fug Înapoi la părinți și la Clinică și să mă dau bătut, ceea ce m-a oprit a fost extazul privat dintre picioarele mele. Știam că mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
metal. În lumina chimică a nopții, Milton desluși barba patriarhală, obrajii palizi, ceruiți, și - cel mai grăitor fapt - cadrul micuț, de un metru șaizeci și doi. Părintele Mike. Părintele Mike? Părintele Mike era răpitorul? Imposibil. Incredibil! Dar nu Încăpea nici un dubiu. Pe peronul gării era bărbatul ce fusese cândva logodit cu mama mea, care, datorită tatălui meu, Îi fusese furată. Cel care lua banii de răscumpărare era fostul seminarist, care se Însurase apoi cu sora lui Milton, Zoë, o hotărâre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și în vreo lună nu avea să mai fie nici o frunză pe ramurile lor. Mergând agale pe strada principală, ici, colo mai vedeam câte o față cunoscută, dar nu îndrăzneam s-o salut căci era fie prea departe, fie aveam dubii în privința ei. Nu se prea cuvine să mergi pe stradă și să saluți oamenii nefiind sigur dacă îi știi sau nu. Mă simțeam teribil de rușinat după ce încurcam chipurile oamenilor în minte și salutam pe cineva pe care nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
șușotește: — Am să vă duc pe amândouă să vedeți pomul. O trage speriată de mâini în jos. Neroada vrea să aplaude! Lucrurile reintră în normal. Se liniștește și ea. Fetele vor fi cu siguranță impresionate. Copacul în sine, fără nici un dubiu, este chiar mai vârstnic decât templul, de vreme ce de la dumbravă și-a luat lăcașul numele. Oare câți ani o avea? Vreo patru sute... Nu, ceva mai puțini. Asinia stă cuminte. Cu sufletul împăcat, Occia își lasă gându rile să umble în voie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
clădire bine fixată în sol, rostește apreciativ. Rufus îi întâmpină vorbele cu un mic surâs enigmatic. Arată cu mâna spre tavan: — Ce-i sus? Pusio se uită mirat la el. — Arena, ce să fie? Privirea ironică a instructorului îi trezește dubii. — Amfiteatrul...? întreabă cu voce nesigură. — Nu e un amfiteatru, ci două. — Cum două? se înfurie Pusio. Ce, își bate joc de el? Ridică tonul mânios: — Vrei să mă prostești? — Nu te prostesc eu, ci ești așa cum te-a făcut mă-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se liniștește puțin și face semn că da. Rămâne însă în continuare tăcut. Nu-și dă seama că mânia și frustrarea clo cotesc în sufletul celui de lângă el decât când îl vede strângând din dinți. Abia atunci începe să aibă dubii. Cine naiba l-a pus să aducă vorba despre gali...? Așa deci? se frământă Pusio în sinea sa, indignat. Popoarele cucerite, carevasăzică? Mama voastră de nenorociți! Credeți că natura v-a adus pe lume împintenați, gata să puneți șaua și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
țeapănă a capului la salutul musafirului neaștep tat. Oare lâna asta a asimilat toate culorile în care a fost scăldată? se întreabă Herodes Agrippa cu sufletul greu. Zâmbetul victorios al femeii, împreună cu silueta ei ușor diformă, îi îndepăr tează orice dubiu din suflet. Are în fața lui o mamă împlinită și o soție fericită. Ce baftă pe Germanicus! Privește cu invidie și tristețe către tovarășul său și-l vede strângând din pleoape, ca orbit de atâta bogăție de culori. Alături de el, romanul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tiberius Nero se preface că n-o observă, deși i-a înțeles ime diat semnificația. A fost o întrebare mută dacă principatul lui Augustus este o republică sau o monarhie. Ridică involuntar din umeri, căutând răspunsul. Și el are uneori dubii, însă depin de de ce se înțelege prin republică. Cu siguranță, regimul actual - în ciuda dorințelor dinastice manifestate de tatăl său vitreg și adoptiv - nu este o monarhie în sensul cunoscut al cuvântului. Nici o autocrație. Cel puțin nu în totalitate. Nici ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întregului ritual. Se spune că ori de câte ori a fost greșită rugăciunea, măruntaiele s-au dublat, fără ca victima să fi fost mișcată din loc. Să aibă oare formulele și incantațiile cu adevărat vreo influență? se întreabă în clipa următoare. Este asaltat de dubii. Problema este foarte importantă, și au pus-o și alții înaintea lui și în continuare a rămas neclarificată. Dacă răspunzi afirmativ, ar însemna că zeii chiar ascultă unele rugăciuni și sunt impresionați de anumite cuvinte. Lumina puternică îl face să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a lui Asi nius Gallus. Așa, bagă-te și tu ca musca-n căcat, scuipă scârbit Tiberius în lături. Profită de agitație să se mai uite o dată după Vipsania. Nu o zărește. Regele Sacrificiilor intervine imediat. Ca să nu rămână vreun dubiu în sufletul cuiva, dă poruncă să se verse apa din căldare astfel ca augurii să poată inspecta încă o dată măruntaiele. Din fericire, toate au rămas întregi și forma nu li s-a schimbat la foc. Marele Pontif cere atunci părerea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care încearcă să-mi poarte de grijă, să se intereseze cu amabilitate, îi răspund că am probleme cu tiroida, sau o problemă hormonală, iar ocazional insist pe faptul că mai am pe deasupra și un metabolism superlent. Doar ca să nu existe dubii, ca oamenii să nu creadă că am ajuns la aceste dimensiuni numai fiindcă mănânc mult. Dar eu știu că nu sunteți proști, și dat fiind faptul că aproximativ jumătate din femeile din această țară au mărimea 44 sau peste, v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dar mai important e că i-am arătat lui Ben că am simțul umorului - sau cel puțin asta sper că i-am arătat. În al șaptelea rând, n-am mai mâncat nici o ciocolată de două săptămâni întregi. Există oare vreun dubiu că Jemima Jones simte cum viața să ia o turnură clară spre mai bine? Nu contează că ieșirea aceea în oraș a avut loc acum două săptămâni. Nu contează nici că de la acel scurt sejur pe internet nu l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
decât una cvadruplă, iar fața ei este aproape de nerecunoscut pentru că a slăbit atât de mult. JJ iese ușor din grăsimea Jemimei Jones, și deși nu este încă acea JJ de pe bicicletă într-o zi caldă de vară, nu există nici un dubiu că așa va ajunge. În sfârșit, așa va ajunge. Mâine-seară e seara de care se temea, petrecerea de rămas-bun a lui Ben. Toți au rămas uimiți de veste, pentru că nimeni n-a mai plecat de la Kilburn Herald ca să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ben n-are prietenă, iar dacă are, aceasta ar putea fi aici, ceea ce ar însemna că Sophie are probleme mari. ― O, lucruri minunate, spune Diana. Mi-a părut rău să aud despre sora ta, adaugă ea, știind acum fără nici un dubiu că Sophie este vreo damă cretină care-l place pe Ben și care a crezut că-l poate lua de lângă ea. ― Sora mea, da, ce păcat. Sunt surprinsă că Ben ți-a spus asta, zice Sophie, care începe să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
structuri animale, se convinsese că el știa mai bine. Împungeau bluza și nu se mișcau; nu era prima dată când vedea sâni puși. În plus, sfârcurile erau plasate prea sus, ca două mileuri plutind pe două baloane. N-avea nici un dubiu, nu erau jucării bune de mestecat de proveniență 100% naturală. Se culcase cu vreo șase femei cu sâni artificiali, așa că se pricepea. Și prietenul lui, Moff, se culcase cu multe astfel de femei gonflabile - câteva fiind chiar aceleași din moment ce amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]