2,465 matches
-
fost dat, în ultimii ani, să întâlnesc un asemenea talent epic! Povestea se deapănă simplu, firesc, personajele, gesturile lor, situațiile, simptomatice pentru acea lume a satului strivit de sărăcie, cenușiu și lipsit de speranță, sunt descrise cu tandră nostalgie și duioasă înțelegere: „Leana, sora mea mai mare, care se lăsase de școală, era fericită. Avea o frumusețe de păpușă. Îi făcuse rochiță roșie de stambă cu floricele. Îi pusese în cap mătase de porumb, ochii erau din două mărgele albastre. Altă
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
Căci printre vorbe-n șoaptă ea începu a cere Dorință negândită... ce stranie tăcere. Dar când păși să iasă, o ușă se deschise Un înger plin de taine pe loc o și atinse Și-i spuse-ncetișor prin murmurul divin Privind duios, tăcut, l-acel suflet de crin. - În rugă-ai pomenit că-ți dorești bogăție Fără să vezi în jur, tu ai o avuție... Eu am venit în grabă, am coborât de sus Să-ți pot îndeplini ce ai cerut și-
GREȘEALA UNEI MAME de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362273_a_363602]
-
liniștea nopții și s-a cuibărit în adăpostul dragostei. În parcul de umbre am stat zile-ntregi / Am porțile arse-n veșminte de regi, / Cu brațele prinse-n tăceri de argint, Cuminte în tine doream să mă mint.” În cântecul duios al poetei ramuri de cer se cunună angelic în lumini fermecătoare. În culorile tainelor poate scrie veșnicia, dar numai prin puterea iubirii îi poate da formă și solitudine. Voci risipite au lăsat un ecou profund în care s-a încleștat
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
printre nori cenușii urcând, lăcrimând, țară, drapel și suflete sfredelindu-le! Acum, în miez de primăvară cuminte, frumoasă, printre milioane de flăcări mici și gingașe, pe fond - când de bătăi de toacă, când de tăcere, se-aude un cântec nocturn, duios, plin de speranță: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le!” Referință Bibliografică: Suspin și bucurie colective în noaptea de Înviere (30 aprilie 2016, după 6 luni de durere și tăcere
SUSPIN ȘI BUCURIE COLECTIVE ÎN NOAPTEA DE ÎNVIERE (30 APRILIE 2016, DUPĂ 6 LUNI DE DURERE ŞI TĂCERE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378788_a_380117]
-
respirai sub sânii-ți voluptoși... Pe tine te-am plăcut privindu-te Și mi-ai răspuns cu ochii-ți luminoși. Știam că mă dorești, simțindu-te Cât te-nfiebânți sub arborii foioși, Pe verde crud, când umerii-mi zeloși Te frământau duios, iubindu-te... Pe tine te-am plăcut privindu-te. Referință Bibliografică: RONDELUL IUBIRII / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2309, Anul VII, 27 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
RONDELUL IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377706_a_379035]
-
amar și chin! Primit-am vești din Țara mea, prin telefon și o scrisoare, Din cel mai minunat meleag, meleag ce-i fără-asemănare! Măicuța când m-așteaptă-n prag, am bucuria cea mai mare!. Primit-am vești din Țara mea. Cu glas duios, mângâietor, Măicuța-mi povesti de zor, câte știa și nu știa. . . Înțelegeam din tonul ei: ,,Să vii acasă dacă vrei. Citește mai mult Primit-am vești din Țara mea, omătu-i mare, iarna-i grea,Iar ulița nu se zărește. . Măicuța
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
amar și chin!Primit-am vești din Țara mea, prin telefon și o scrisoare,Din cel mai minunat meleag, meleag ce-i fără-asemănare! Măicuța când m-așteaptă-n prag, am bucuria cea mai mare!. . .Primit-am vești din Țara mea. Cu glas duios, mângâietor,Măicuța-mi povesti de zor, câte știa și nu știa. . .Înțelegeam din tonul ei: ,,Să vii acasă dacă vrei. III. ALINĂ-MĂ SOARE DE VARĂ, de Ionel Davidiuc , publicat în Ediția nr. 2012 din 04 iulie 2016. ALINĂ-MĂ
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
mă-ndeamnă, Cu drag să-ți mai închin un rând. Eu te iubesc de când mă știu, Din primul ceas al dimineții, Cu tine-alături vreau să fiu Pe drumu-ntortochiat al vieții! . . . Păstrăm atâtea amintiri Și doruri, câte-au fost să fie, Duioasă-ai fost la despărțiri, M-ai inspirat în poezie Și-atunci când bucuria-i mare Și-atunci când greutăți mă frâng, Ești pentru mine alinare, Cu tine râd, cu tine plâng! Uniți în cuget pe vecie, Deși ne căutăm mereu, Tu ești
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
aceea inima mă-ndeamnă,Cu drag să-ți mai închin un rând.Eu te iubesc de când mă știu,Din primul ceas al dimineții,Cu tine-alături vreau să fiuPe drumu-ntortochiat al vieții! . . . Păstrăm atâtea amintiriși doruri, câte-au fost să fie,Duioasă-ai fost la despărțiri,M-ai inspirat în poezieși-atunci când bucuria-i mareși-atunci când greutăți mă frâng,Ești pentru mine alinare,Cu tine râd, cu tine plâng!Uniți în cuget pe vecie, Deși ne căutăm mereu,Tu ești izvor de
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
simțiri? Sunt răbufniri ce-am adunat și stăruie în gânduri, Din clipele ce au plecat, lăsând aceste rânduri. Când ochi în lume am făcut, priveam atent în jur, Atras mult de necunoscut și-al steleleor contur. Mă învăța cu glas duios mămuca, să iubesc, Îmi arăta tot ce-i frumos și e. . . dumnezeiesc! Pe rând, cu ea am descifrat întâiul Alfabet, Sădind în sufletu-mi curat vibrații de poet Mi-a spus că nu poți mângâia când ai un suflet gol
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
simțiri? Sunt răbufniri ce-am adunat și stăruie în gânduri,Din clipele ce au plecat, lăsând aceste rânduri.Când ochi în lume am făcut, priveam atent în jur,Atras mult de necunoscut și-al steleleor contur. Mă învăța cu glas duios mămuca, să iubesc, Îmi arăta tot ce-i frumos și e. . . dumnezeiesc!Pe rând, cu ea am descifrat întâiul Alfabet,Sădind în sufletu-mi curat vibrații de poetMi-a spus că nu poți mângâia când ai un suflet gol,N-
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
pașilor pierduți, Mă-nvart în cerc de viață efemeră, Și Te găsesc plângând, printre căzuți, Mai e puțin s-ajung la destinație Și strig și chem și văd că ești aici, La ruga mea, Tu nu faci contestație, Aștepți tăcut, duios să mă ridici, Și-n loc să-Ți șterg eu fruntea-mbrobonata, De arzătoare chinuri și de sânge, Mă cureți de trăirea-mi vinovată, De tot ce poate omu-n viață strânge, Mai pot să strig într-un acut solfegiu, Tu iartă
EPIGONUS de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377797_a_379126]
-
exagerările ei, drept simbolică și sublimă în sensul propriu al acestor termeni, tot pe atît de puțin o putem privi însă ca într-adevăr frumoasă. Căci, fără îndoială, ea ne oferă, cu deosebire în prezentarea omenescului, multe elemente grațioase și duioase, multe imagini agreabile și sentimente delicate, apoi cele mai splendide descrieri ale naturii și cele mai fermecătoare și mai naive trăsături ale iubirii și ale nevinovăției, precum și multe lucruri grandioase și nobile, dar, în ceea ce privește semnificațiile generale fundamentale, acestea, invers, rămîn
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
alte țări. La ai noștri li-e rușine să se mărturisească roșii - din cauze reversibile poate - pe când cei apuseni se fălesc cu principiile lor. Și-ntr-adevăr, când tânăra generație de "revoluționari români din Paris" au felicitat pe comunardul Henri Rochefort cu duioase vorbe de prieteșug ni s-a dat a înțelege că părintele, talpa, nu e răspunzător de aberațiunile sculelor de feciori. Nepermițîndu-ni-se a conchide de la așchie la trunchi, de la poamă la pom, de la turc la pistol și de la tămâie la sfânt
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
stele... Cerul, deasupra noastră... De ce rîzi? Păi, ce fel de berbant ești? Să fi urlat măcar după un polițai. Da, ai dreptate. Dar dacă era doar o simplă înscenare, un scenariu? Lasă, hai să bem un Wembley! 15 aprilie Foarte duios: dl. Iliescu face o vizită în Statele Unite, pentru a asista la inaugurarea unui memorial al holocaustului. Duios și nu prea, dacă avem în vedere ce bănuț propagandistic mai bagă președintele în pușculița domniei sale, pușculiță fără fund și fără semne că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un polițai. Da, ai dreptate. Dar dacă era doar o simplă înscenare, un scenariu? Lasă, hai să bem un Wembley! 15 aprilie Foarte duios: dl. Iliescu face o vizită în Statele Unite, pentru a asista la inaugurarea unui memorial al holocaustului. Duios și nu prea, dacă avem în vedere ce bănuț propagandistic mai bagă președintele în pușculița domniei sale, pușculiță fără fund și fără semne că se va umple cîndva. Duios și nu prea, pentru că, nu-i așa? nu numai regele Mihai trebuie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vizită în Statele Unite, pentru a asista la inaugurarea unui memorial al holocaustului. Duios și nu prea, dacă avem în vedere ce bănuț propagandistic mai bagă președintele în pușculița domniei sale, pușculiță fără fund și fără semne că se va umple cîndva. Duios și nu prea, pentru că, nu-i așa? nu numai regele Mihai trebuie să facă vizită în SUA, tulburînd astfel somnul locatarului din Cotroceniul monarhic, ci și cel de-al treilea președinte de republică, grijuliu cu imaginea în lume a noii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu pare să adie peste vizita aceasta, ca și cum, în propria țară, după ocupația din 1944, n-ar fi înflorit un halucinant holocaust roșu, în care a fost decimată elita politică și intelectuală a României. Și nu numai ea. E foarte duios că președintele republicii face vizită la monumentul vechimii noastre de la Adamclisi, dar, dacă pe pămîntul atît de însîngerat al Dobrogei, pe... magistrala albastră sau la Capul Midia, ar exista un memorial al victimelor comunismului (cine să-l fi ridicat?), același
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că președintele republicii face vizită la monumentul vechimii noastre de la Adamclisi, dar, dacă pe pămîntul atît de însîngerat al Dobrogei, pe... magistrala albastră sau la Capul Midia, ar exista un memorial al victimelor comunismului (cine să-l fi ridicat?), același duios președinte internaționalist l-ar vizita? Sîntem sceptici. Cum tot așa de sceptici sîntem că l-ar invita cineva. În timp ce actualul președinte de republică se școlea în țara socialismului victorios, în timp ce deslușea buchea activismului și se pregătea pentru, iată, o lungă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pustiu, memento al năpăstuirii noastre. Umilele (dar mîndrele) statui ale primului război mondial. Proliferînd, atunci, în mai toate tîrgurile care-au dat tribut de jertfă. Semănînd una cu alta, fără pretenții stilistice. Într-un gest, înainte de orice, de un umanism duios, cald, naiv. Contrastînd cu acela, statuile faraonice, apărute după al doilea război, în comunismul sterp și arogant, consemnînd, în silă, eroismul unei armate române, condamnată să lupte alături de cea de ocupație. Pe cînd atîtea mii și mii de vieți tinere
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ciobanului mioritic. În rest... Mașina albă-i tot acolo. În politicoasă așteptare. Încotro? Păi, tot la... băieții veseli. Fault dur. Joc oprit. Cel faultat se ridică greu. Cel ce l-a faultat vine să-și ceară scuze și-i arde, duios, o palmă pe creștet. Faultatul primește scuza și-l bate pe agresor pe umăr, mai să-i rupă clavicula. Politețe aspră. Îl urmăresc de minute bune. Urlă întruna: pi iei, măi! Nu-mi dau seama dacă privește jocul sau își
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Petrecere cu lăutari". Pecete indelebilă a României cu care nu ne vom mai întîlni. E în această sublimă compoziție o defel didactică contrapunere a lumii vechi celei incipient-moderne. Societatea din somptuoasa casă a maestrului, sincronizată (și vestimentar) Vestului preferă încă, duios, taraful aproape turcesc, meterhaneaua. Cea pe care, am mai spus-o, minunatul Craiu ținea să mi-o tot evoce: Măi, Val, știi tu ce lăutari aveau Iașii, măi! Cum tot așa, acum, un posibil hușchit cu cerceluș în stînga: Măi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cariatide ale comunismului autohton. Iată cum forțînd, doar de dragul arguției, posibila relație între invocarea Manifestului Partidului Comunist și hiperpolitețea tînărului istoric față de prețioșii săi... martori palpez de fapt miezul indispoziției ce mi-a marcat prezența la pomenita lansare de carte. Duioasa psalmodie a lui Adrian Cioroianu închinată stilului (model literar!!) al Manifestului celor doi "clasici" m-a contrariat... iremediabil, vorba lui Topîrceanu. Din rațiunile pomenite. Am și părăsit nobila încăpere, imputîndu-mi reținerea de a nu fi exprimat, cu franchețe, în prezența
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să surclaseze comedia titrării, în cazul unor Ciucurencu, Baba, Catargi, Pacea, Nicodim, robustețea demersului plastic anula, ca pe o caraghioasă superfluitate, obligativitatea lipirii titlului. Între formele de stres generalizat, care bîntuiau, în anii stalinismului autohton, breasla, unele îmbrăcau haina derutei duioase. O intervenție speriată ca cea a ieșeanului Popa, care făcuse pictură serioasă la Paris, cu André Lhote: ce se mai pictează, dragă? stîrnea un fel de compasiune veselă, pictorul fiind recunoscut și ca hîtru cozeur. Între vrafurile de cartoane ale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zi de mai, în Tours, oraș mare, foarte civilizat, reflecta chiar într-un grad doi ce au/ ce au avut în case tourinezii. Obiectele scoase la vînzare, deși compuseseră cîndva un mediu distins, erau acum de un mai mult decît duios prost gust. Nefiind, la urma urmelor, în stare a-mi impune o concluzie cu aer general. Într-o țară în care, slavă domnului, palierul de sus al artelor vizuale a dat, nu o dată, tonul mondial! Și pentru ca șfichiul francez să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]