1,707 matches
-
comuniste i-au spus inițial lui Ioan Duma că nu sunt locuri libere în avion pentru el, episcopul a comunicat aceasta Vaticanului și Papa i-ar fi pus la dispoziție avionul său privat pentru a ajunge la Roma . Episcopul Ioan Duma, OFMConv. a decedat la data de 16 iulie 1981 (la vârsta de 85 ani), în municipiul Târgu Jiu (județul Gorj) și a fost înmormântat în cavoul din cimitirul satului natal Valea Mare la 21 iulie 1981. Cu ocazia trecerii sale
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]
-
85 ani), în municipiul Târgu Jiu (județul Gorj) și a fost înmormântat în cavoul din cimitirul satului natal Valea Mare la 21 iulie 1981. Cu ocazia trecerii sale la cele veșnice, Sf. Scaun a făcut public faptul că PS Ioan Duma fusese hirotonit ca episcop în secret. La data de 29 mai 2003, în prezența episcopilor Petru Gherghel și Anton Coșa, a fost inaugurat în satul Valea Mare un monument intitulat Altarul recunoștinței", dedicat cinstirii memoriei Episcopului Ioan Duma, OFMConv., și
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]
-
PS Ioan Duma fusese hirotonit ca episcop în secret. La data de 29 mai 2003, în prezența episcopilor Petru Gherghel și Anton Coșa, a fost inaugurat în satul Valea Mare un monument intitulat Altarul recunoștinței", dedicat cinstirii memoriei Episcopului Ioan Duma, OFMConv., și a eroilor comunei. Monumentul este înalt de peste 10 metri, este placat în totalitate cu marmură (donată de deputatul PD Adrian Videanu) și are forma unui crucifix într-o carte deschisă, pe una din file fiind portretul în bronz
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]
-
eroilor comunei. Monumentul este înalt de peste 10 metri, este placat în totalitate cu marmură (donată de deputatul PD Adrian Videanu) și are forma unui crucifix într-o carte deschisă, pe una din file fiind portretul în bronz al episcopului Ioan Duma și pe cealaltă fiind încrustate numele celor 106 eroi din cele două sate. Inițiativa construirii acestui monument aparține Fundației "Episcop Ioan Duma", care a contribuit și financiar la realizarea sa.
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]
-
forma unui crucifix într-o carte deschisă, pe una din file fiind portretul în bronz al episcopului Ioan Duma și pe cealaltă fiind încrustate numele celor 106 eroi din cele două sate. Inițiativa construirii acestui monument aparține Fundației "Episcop Ioan Duma", care a contribuit și financiar la realizarea sa.
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]
-
din zonă, în timpul conflictului din autoproclamată republică transnistreană. Pe 30 mai 1995, el a demisionat din funcție și s-a lansat în politică. Candidând pe listele partidului naționalist-moderat "Congresul Comunităților Ruse" ("Конгресс русских общин"), în alegerile din decembrie 1995 pentru Duma de Stat, Lebed a reușit să ocupe un loc de deputat, în ciuda faptului că partidul său nu a reușit să treacă de de pragul legal de 5%. Lebed a candidat la alegerile prezidențiale din 1996 și a câștigat 14,5
Aleksandr Lebed () [Corola-website/Science/303689_a_305018]
-
va avea școala lui, deservită de preoți și de dieci; se va preda scrierea, cititul, aritmetica, cântul, religia, bunele maniere. Ivan reorganizează nobilimea țării, țăranii rămân legați de glie, dacă nu "de jure", cel puțin "de facto". Țarul guvernează cu ajutorul Dumei boierilor. În cazurile grave el convoacă chiar "Zemski Sobor". Totuși, aceste adunări nu au decât un vot consultativ. În 1565 împarte țara în "opricinina" și "zemșcina". Opricinina constituie domeniul privat al țarului, pe care acesta îl va administra cum vrea
Ivan al IV-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303818_a_305147]
-
azeri: Fatali han Xoyski, M.Yusif Cafarov, Xalil Xasmammadov. Mai târziu, la 23 februarie 1918, s-a inaugurat organul legislativ, care se numea după modelul polonez, Sejm-ul. Sejm-ul Transcaucazian în general era compus de deputați aleși din țările regiunii la Duma Rusiei, cu fracțiunea azeră alcătuită de 44 de deputați (partidele „Müsavat”, „Ittihad”, „Hümmat”, Blocul Socialist Musulman). Șeful fracțiunii era ideologul mișcării naționale M.E. Rasulzade. Așadar Azerbaidjanul se afla într-o situație unică și periculoasă, fiindcă în tot Caucaz-ul doar
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
au întâmpinat cu speranță și mulțumire înlocuirea lui Kirienko. Elțin, care începuse să-și piardă autoritatea, odată cu deteriorarea stării sale de sănătate, îl dorea pentru funcția de prim ministru pe Cernomîrdin, dar legislativul a refuzat să-și dea acordul. După ce Duma a respins candidatura lui Cernopmîrdin de două ori, Elțin, a cărui putere era în mod clar la o cotă foarte scăzută, la propus pe Evgheni Primakov, ministrul de externe, pentru funcția de prim ministru. Pe 11 septembrie, Duma l-a
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
acordul. După ce Duma a respins candidatura lui Cernopmîrdin de două ori, Elțin, a cărui putere era în mod clar la o cotă foarte scăzută, la propus pe Evgheni Primakov, ministrul de externe, pentru funcția de prim ministru. Pe 11 septembrie, Duma l-a confirmat pe acesta în funcția de prim ministru cu majoritate de voturi. Numirea lui Primakov a readus stabilitatea politică în țară, el fiind văzut de toate părtîle ca un candidat care putea închide prăpastia deschisă între diferitele grupuri
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
putere și l-a demis în mai 1999, după numai nouă luni de la numire. Elțin l-a numit pe Serghei Stepașin, care fusese șeful FSB-ului (Agenția Federală de Securitate, succesoarea KGB-ului) și ministru de externe, în fruntea guvernului. Duma a aprobat numirea cu o majoritate confortabilă. Stepașin a stat în funcție chiar mai puțin decât Primakov. În august 1999, Elțin a demis pe neașteptate tot guvernul și l-a propus pe Vladimir Putin pentru funcția de prim ministru. La
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
mai mare parte a carierei petrecânduși-o în spionajul extern, pentru ca la un moment dat să fie numit șeful FSB-ului. Elțin a mers chiar mai departe, declarând că îl consideră pe Putin succesorul său la funcția de președinte al țării. Duma a aprobat cu greu candidatura lui Putin. În momentul în care a fost numit în funcție, Putin era un politician relativ necunoscut, dar a reușit în scurtă vreme să câștige simpatia populară și încrederea lui Elțin, în mare parte datorită
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
Unit, Charles, președinții Franței - François Hollande, al Germaniei, Joachim Gauck, al României, Klaus Johannis, al Ucrainei, Petro Poroșenko, regele Felipe al VI-lea al Spaniei, presedintele Autorității Naționale Palestiniene, Mahmud Abbas, prim-miniștrii Canadei,Italiei, Ungariei, Olandei, Suediei etc președintele Dumei Ruse, vicepremierul Iordaniei, ministrul de externe al Egiptului etc. Au rostit cuvinte de despărțire președintele Israelului, Reuven Rivlin, premierul în funcție și adversarul său din trecut, Binyamin Netanyahu, presedintele Knessetului, Yuli-Yoel Edelstein, fostul președinte american Bill Clinton, presedintele în funcție
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
își are sediul în clădirea de pe strada Balșaia din Moscova, fostul sediu al Agenție Sovietice de Stat pentru Construcții (ГОССТРОИ). Birourile senatoriale și ale comisiilor se află pe strada Novi Arbat. Cele două camere ale Parlamentului rus au sedii diferite, Duma de Stat aflându-se lângă Piața Manejului. Istoria Sovietului Federației a început în timpul crizei constituționale din 1993, care a opus guvernul și reformele structurale neoliberale nepopulare ale președintelui Elțin tot mai influentului Soviet al Deputaților Poporului (legislativul rus). De-a
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
în numirea prim-ministrului, respingerea legilor votate în parlament (dreptul de veto) și în numirile membrilor unui Consiliu de Securitate, care la rândul lui avea puteri sporite. Constituția stabilea formarea unui legislativ bicameral - Adunarea Federală a Rusiei - cu două camere: Duma de Stat (camera inferioară) și Sovietul Federației (camera superioară). Deși Elțin crease un Soviet al Federației care întrunea reprezentanții regionali (cu excepția celor din Cecenia) în vederea discutării proiectului de constituție care trebuia să înlocuiască legea fundamentală veche din 1978, acest organ
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
înlocuiască legea fundamentală veche din 1978, acest organ legislativ a devenit parte componentă a noului Parlament. Sovietul Federației, care se aseamănă din multe puncte de vedere cu Senatul Statelor Unite, este format din câte 2 reprezentanți ai fiecărui subiect federal. Spre deosebire de Duma de Stat, care este formată din deputații aleși în sute de circumscripții din toată țara, Sovietul Federației ar trebui să format din reprezentanții subdiviziunilor federației, (de cele mai multe ori entități cu caracter etnic). La început au existat discuții despre caracterul ales
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
regiunea, districtul sau orașul federal în care candida. Decretul stabilea că primul mandat al celor aleși în Sovietul Federație să fie de numai 2 ani. Primele alegeri pentru Sovietul Federație au avut loc pe 12 decembrie 1993, odată cu alegerile pentru Duma de Stat și cu referendumul asupra noii Constituții a Federației. Odată cu aprobarea prin referendum a noii Constituții, alegerile reprezentanților în Sovietul Federației a fost încredințată autorităților locale, cu un senator ales dintre membrii legislativul subiectului federal și cu un al
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
apoi trecută în constituția din 1995, odată cu încheierea mandatului primului Soviet. Constituția nu specifică însă CUM sunt aleși senatorii. Până în 1995, folosindu-se de acestă anomalie constituțională, executivele locale își plasau practic din oficiu reprezentanții doriți în Sovietul Federației. În timp ce Duma de Stat era ocupată cu dezbaterile asupra reformelor și politicii ruse, Sovietul Federație devenise o anticamera pentru promovarea intereseleor regionale. Venirea la putere a președintelui interimar Vladimir Puțin după demisia lui Elțin de pe 31 decembrie 199 a adus schimbări importante
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
o procedură clară pentru desemnarea reprezentanților regionali, care trebuia să pună capăt nepotismului și corupției liderilor regionali. Senatorii au luptat din toate puterile împotriva reformei, care le reducea privilegiile în politica federală și imunitatea parlamentară. În fața amenințărilor conjugate venite din partea Dumei de Stat, (care putea respinge cu majoritate de două treimi hotărârile Sovietului) și ale lui Puțin, (care declara că este gata să ordone anchete federale judiciare împotriva guvernatorilor locali), Sovietul Federație a fost nevoit să cedeze și a votat reforma
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
automat toate acțiunile guvernului rus și ale partidului Rusia Unită, în același mod în care Sovietul Naționalităților proceda cu hotărârile PC al URSS. Reformele lui Puțin au ajuns să fie considerate de criticii săi că antidemocratice și antifederale. Spre deosebire de deputații Dumei de Stat și ai legislativelor regionale, senatorii Sovietului Federației sunt aleși în mod indirect de politicienii provinciali. Sovietul cuprinde câte doi reprezentanți pentru fiecare subiect federal. Un senator este ales de legislativul local, iar cel de-al doilea este numit
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
în 2004 cerea că revocarea unui senator să fie inițiată de președintele Sovietului Federației. După 2004, nu a mai fost inițiată nicio procedura de revocare. Camera superioară a Adunării Federale - Sovietul Federației - este o cameră considerată mult mai protocolara decât Duma de Stat, iar datorită modului federalist în care este desemnată, mult mai puțin supusă schimbărilor radicale decât camera inferioară a parlamentului. Sovietul Federației trebuie să coopereze cu Duma de Stat pentru completarea și votarea legilor organice, legilor bugetelor, regulamentelor vamale
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
Adunării Federale - Sovietul Federației - este o cameră considerată mult mai protocolara decât Duma de Stat, iar datorită modului federalist în care este desemnată, mult mai puțin supusă schimbărilor radicale decât camera inferioară a parlamentului. Sovietul Federației trebuie să coopereze cu Duma de Stat pentru completarea și votarea legilor organice, legilor bugetelor, regulamentelor vamale, dar și monitorizarea datoriei externe și ratificarea tratatelor internaționale. Sovietul cooperează cu Duma de Stat pentru conceperea și votarea proiectelor de legi. Legile federale cu privire la buget, regulamentele vamale
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
puțin supusă schimbărilor radicale decât camera inferioară a parlamentului. Sovietul Federației trebuie să coopereze cu Duma de Stat pentru completarea și votarea legilor organice, legilor bugetelor, regulamentelor vamale, dar și monitorizarea datoriei externe și ratificarea tratatelor internaționale. Sovietul cooperează cu Duma de Stat pentru conceperea și votarea proiectelor de legi. Legile federale cu privire la buget, regulamentele vamale, credite publice și ratificarea tratatelor internaționale sunt discutate în Soviet după ce au fost votate de Duma de Stat, unde sunt prezentate pentru început majoritatea legilor
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
datoriei externe și ratificarea tratatelor internaționale. Sovietul cooperează cu Duma de Stat pentru conceperea și votarea proiectelor de legi. Legile federale cu privire la buget, regulamentele vamale, credite publice și ratificarea tratatelor internaționale sunt discutate în Soviet după ce au fost votate de Duma de Stat, unde sunt prezentate pentru început majoritatea legilor. Puterile speciale acordate Sovietului includ dreptul de modificare a granițelor dintre subiecții federali, de aprobare a decretelor prezidențiale, de declarare a alegerilor prezidențiale, de punere sub acuzare a președintelui, de numire
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
votul favorabil a cel puțin jumate din cei 170 de senatori. În cazul legilor constituționale federale, e nevoie de votul favorabil a ¾ dintre senatori pentru a fi aprobate. Dacă Senatul își exprimă veto-ul în cazul unei legi aprobate de Duma de Stat, cele două camere formează un Comitet de Conciliere pentru găsirea unui compromis, care trebuie să treacă din nou prin procedurile de aprobare. Comitetele formează o componentă principala a structurii Sovietului. Sunt formate 16 comitete și 7 comisii care
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]