5,695 matches
-
turnul de control din Las Palmas și Nonadibou (Mauritania), a aterizat în ocean, s-a rupt în trei bucăți, dar n-a murit nimeni datorită măestriei, capacității de decizie în fracțiuni de secundă a pilotului și bineînțeles, multă, multă minune dumnezeiască. Inainte de a ne cunoaște în Egipt, în sejurul de zece zile, avusese loc un eveniment aviatic similar celui prin care a trecut d-l colonel Paul Mitu: un pilot american și-a salvat pasagerii aterizând (fals spus- terra = pământ
RECENZIE MITU` LU MITU, ROMAN DE DRAGOŞ COJOCARU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348072_a_349401]
-
fundul oceanului de apele care-l acopăr. "Harul meu îți este de ajuns, căci puterea mea în slăbiciune este făcută desăvârșită."2 Corinteni 12:9 Doamne îți mulțumesc că slăbiciunile mele mă duc la desarvarsirea cerută de Tine. Ce antagonism dumnezeiesc - în slăbiciune sunt făcut desăvârșit. EXTRAORDINAR ! "Eu strig: "Lăudat să fie Domnul !"și sunt izbăvit de vrăjmașii mei" Psalmul 18:3. Slavă Ție Doamne pentru CAMIONUL MEU CU BINECUVÂNTĂRI de ASTĂZI - o inimă mulțumită și mulțumitoare. Probabil că acest eseu
CAMIONUL CU BINECUVANTARI de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348110_a_349439]
-
Cruce Că altminteri unde duce Drumul care tot coboară? Doar în iad. Și Înfioară! Am vedere, dar sunt orb, Răpitor precum un corb, Căci iubirea de aproape Mi s-a spulberat pe ape. Dă-mi putere să iubesc Focul tău dumnezeiesc Și să mă feresc de rău, Că port, Doamne, chipul Tău! Referință Bibliografică: Chipul Tău / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 259, Anul I, 16 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CHIPUL TĂU de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348139_a_349468]
-
azur. • Fiecare zâmbet de Soare pune fiorul lui șegalnic în obrajii catifelați de trandafir ai frumoaselor și invincibilelor Amazoane dace. • Fiecare Nour călător poartă în caierul său de nea, Dorul din care se toarce Iubirea, această Maramă celestă a sufletului dumnezeiesc. • Fiecare legănare a Lunii e ca o unduire serafică, ca un joc al îmbrățișării celor ce se dăruiesc întru totul și de-a pururi Iubirii. • Fiecare Curcubeu își surprinde fruntea de raze în altițele iilor regalelor Fecioare în care înfloresc
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
Culianu, publicată de sora acestuia Tereza Culianu-Petrescu, există însă un detaliu, poate cel mai important, ce ar putea să dezlege într-un fel misterul acestui „asasinat-avertisment”: „omor cu semnificație rituală”? Sau „crimă cu semnificație intelectuală”?. I.P. Culianu, cu un curaj dumnezeiesc de Cârmuitor Eonic se implică total în conjunctura momentului istoric al României și începând cu 1990 hotărăște să schimbe singur destinul poporului român (poate și al Europei), care o luase pe o cale greșită, după lovitura de stat din 22
AGONIA UNIUNII EUROPENE (5) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/347557_a_348886]
-
față de aproapele - ca mărturisitor al dreptei credințe din Neamul Ortodox. Dacoromânul se naște din Iubire înainte de a se naște: mai întâi prin Dragostea oferită de Dumnezeu Națiunii și Patriei sale, respectiv Moșilor și Strămoșilor dragi; apoi prin Dorul neasemuitei și dumnezeiești Mame. Din îmbrățișarea dragostei părintești se nasc Fiorul, Destinul și Dragobetele - dragostea urmașilor celor binecuvântați. DRAGOBETELE - sărbătorit pe aceste meleaguri de milenii, începând cu 24 Februarie și până la mijlocul lunii Martie - închipuie pe tânărul surprins în taina de lumină a
DRAGOBETELE: DORUL DRAGOSTEI ÎN FRUMUSEŢEA DĂRUIRII DACOROMÂNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347657_a_348986]
-
celest în marea- muzică a lumii serafice și veți vedea că provoacă cosmic, revelația comuniunii, ca o Simfonie a tuturor armoniilor, ca o sacrosantă Liturghie a Învierii hristice. Ce făgăduință ademenitoare pentru setea de cunoaștere și de împlinire a Frumosului dumnezeiesc! CÂNTAREA POPULARĂ - TEZAURUL FOLCLORIC e fiorul întâlnirii, focul ceresc, romanța tinereții, surâsul serafic, legănarea mamei, zâmbetul heruvimic, rapsodia harului, duioșia tatălui, mângâierea lui Dumnezeu, îmbrățișarea celui drag, sărutul frumuseții, admirabilul joc al trăirii, matricea omenirii, izvorul dorului, dragostea diafană a
DRAGOBETELE: DORUL DRAGOSTEI ÎN FRUMUSEŢEA DĂRUIRII DACOROMÂNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347657_a_348986]
-
de a fi. De Tradiție suntem legați prin lumină și de lumină prin Adevăr. OMUL în esența sa poate fi schimbat doar prin creștinismul ortodox și prin muzică populară autentică. CREDINTA și CANTAREA sunt esențiale și înălțătoare. Doar DRAGOSTEA este dumnezeiască. Sufletul dacoromânului își deschide izvoarele din FRUMUSEȚEA nemărginirii Martirului și Sfântului. DACOROMÂNUL are atâta frumusețe câtă muzică are în suflet. Are atâta suflet câtă cântare se cuprinde într-însul. Muzica sufletului său este adorarea pentru Hristos, iubirea de Neam și
DRAGOBETELE: DORUL DRAGOSTEI ÎN FRUMUSEŢEA DĂRUIRII DACOROMÂNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347657_a_348986]
-
deosebită îi stăpânea pe toți pentru că termenul se apropiase. La timpul potrivit Fecioara Maria, a primit de la Sfântul Gavriil vestea Nașterii Fiului lui Dumnezeu răspunzând cu multă smerenie și ascultare: Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău. Din iconomie dumnezeiască, la ieșirea din templu, ea a fost dată în grija dreptului Iosif care avea, spun sfinții Părinții, în jur 80 de ani, pentru că și diavolul aștepta împlinirea făgăduinței și avea să lupte împotriva ei. Pe de o parte era păzită
NAŞTEREA DOMNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347679_a_349008]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ERA UN OM CU NUMELE IOAN... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Era un om cu numele Ioan Trimis aici ca să mărturisească Despre Lumina cea dumnezeiască Și mărturia lui n-a fost în van! Acolo, în Iordan, și-n veșnicie El boteza cu apa din cuvânt- Nu sunt Ilie, nici prooroc, eu sunt Doar glasul care strigă în pustie Gătiți-I calea Celui care vine, A
ERA UN OM CU NUMELE IOAN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350154_a_351483]
-
imaginare, trubadur al neantului și al absurdului, scriitor aflat în căutarea enigmatică a propriului destin... M-am întrebat deseori dacă cineva știe cu exactitate ce este viața pe Pământ și ce reprezintă cu adevărat omul, această ființă în egală măsură dumnezeiască și diabolică, călător neștiut printr-o lume pe care nu va apuca să o cunoască pe deplin nici la sfârșitul vieții, vagabond uitat, exilat pe o planetă a paradoxurilor... Alerg. Către mine. Către ea. Către propria soartă. Într-o noapte
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
ani sa derulat și pământul a fost populat cu milioane și milioane de ființe, de copii, așa cum Dumnezeu a dictat.“ Oniricul îl putem caracteriza ca vis generator de creație artistică.Personajul principal al acestei cărți, un pământean, produs al “concepției “dumnezeiești este un practician care asistă și trăiește toate experiențele, pe șobolani, pe câini, chiar pe trupul său, de administrare a conglomeratelor genetice, cu scopul cunoașterii. Practic cartea este un fel de jurnal al acestui personaj curios.Autorul pentru a descrie
UN ROMAN CA HERMENEUTICĂ INTERPRETATIVĂ A SEMNELOR VIEŢII PE PĂMÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361776_a_363105]
-
pildă, cea care determină cel mai adesea expresia la ființele inferioare, cum ar fi șobolanii, câinii, etc.Efortul depus de autor pentru a compensa mișcarea, aparent anarhică, a fondului obscur al Creației este de natură biologică și de natură cretoare dumnezeiască. Pe de altă parte, cele două tensiuni de semn contrar, Creația în sine și creația autorului se cuplează în mai multe momente ce marchează o devenire: nu devi Dumnezeul Cretor, ci este Creator și efortul de creație e concomitent cu
UN ROMAN CA HERMENEUTICĂ INTERPRETATIVĂ A SEMNELOR VIEŢII PE PĂMÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361776_a_363105]
-
a-i respecta omului limitele libertății. Harul Libertății absolute are sensul dăruirii jertfelnice totale. În crearea liberă a omului, Dumnezeu Și-a asumat de la început jertfa Crucii, căci crearea liberă a unor libertăți implică în mod indiscutabil riscul Crucii. În dumnezeiasca Sa libertate, Atotcreatorul își poate transcende și propria Sa transcendență, atingând infinitul Dragostei, îngăduind omului chiar și libertatea de a-L nega. Sfinții Părinți definesc libertatea lui Dumnezeu ca pe o „nebunie a iubirii”, ce-și are în Cruce o
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (3) LIBERTATEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362002_a_363331]
-
a înviat, Înviere! - Iubire, Hristos a înviat!/ -Adevărat a înviat, Iubire! - Libertate, Hristos a înviat!/ -Adevărat a înviat, Libertate! - Bucură-te, Bucurie Hristos a înviat!/ -Adevărat a înviat, Bucurie! Dumnezeu este Iubire. Dragostea nu este o poruncă ci un dar dumnezeiesc, un îndemn și o chemare la iubire. Din acest Dar trebuie să ne renaștem toți. Toți trebuie să alegem Iubirea. Toate poruncile dumnezeiești sunt de fapt daruri pentru creșterea noastră duhovnicească. Dragostea-Darul lui Dumnezeu oferit omului se transformă în dăruirea
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (3) LIBERTATEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362002_a_363331]
-
a înviat!/ -Adevărat a înviat, Bucurie! Dumnezeu este Iubire. Dragostea nu este o poruncă ci un dar dumnezeiesc, un îndemn și o chemare la iubire. Din acest Dar trebuie să ne renaștem toți. Toți trebuie să alegem Iubirea. Toate poruncile dumnezeiești sunt de fapt daruri pentru creșterea noastră duhovnicească. Dragostea-Darul lui Dumnezeu oferit omului se transformă în dăruirea iubirii noastre pentru apropele. Devenim astfel, toți fiii Iubirii, dar, doar în temeiul reciprocității. Chemarea apostolică la iubire este Dar din Darul Iubirii
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (3) LIBERTATEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362002_a_363331]
-
și de jertfă” (ibid., p.20-21). Cine nu e capabil de cinstire, de slujire și de jertfă, nu poate fi niciodată capabil să înțeleagă Taina Jertfei Mântuitorului, ca semnificație, ca faptă sfântă, ca realitate vie, ca dăruire divină, ca iubire dumnezeiască pentru omenirea Sa și nici slujirea și jertfa celor aleși pentru Dumnezeu și pentru neamurile lor. Autonomii, sclavii sinelui, robii e-ului, respectiv ai răului, altoiesc cele două mlădițe care au odrăslit pe tulpina vieții lor: libertatea și iubirea, în
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (3) LIBERTATEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362002_a_363331]
-
Întoarcerea la Hristos, op. cit., p. 223). Cu inima plină de bucurie și-a pus sufletul în Mâinile lui Hristos la 18 Februarie 1952, în Penitenciarul Tîrgu-Ocna. Fanatismul religios este o înșelare a credinței. Nebunia credinței este o putere a dragostei dumnezeiești. Argumentul Bisericii Ortodoxe în lupta sa istorică cu toate stihiile și mândriile politice și culturale n-a fost atacul la loviturile dinafară și dinlăuntru, ci evidența eroilor, martirilor, mărturisitorilor și sfinților, iar ca chezășie a Biruinței supreme Învierea și Înălțarea
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (3) LIBERTATEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362002_a_363331]
-
Taină a Răstignirii lui Hristos, dă sens suferinței și jertfei umanității întregi. Crucea Răstignirii Mântuitorului înmugurește a viață-făcătoare, devenind astfel scopul și sensul Întrupării Domnului, scopul și sensul întregii omeniri. Iisus Hristos ne-a lăsat pe Cruce Testamentul Vieții Sale dumnezeiești, din care a țâșnit Duhul împreună cu apa și sângele Său, apă a Botezului, a noii vieți și sângele Cuminecării al Vieții veșnice. Prin urmare, de la biruința Învierii Domnului, tot omul trebuie să devină ofrandă oferită lui Dumnezeu întru iertarea sa
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
Maxim Mărturisitorul: „moartea lui Hristos pe Cruce este judecata judecății, osânda osândei” (Răspunsuri către Talasie 43, PG 90, 408[FR 3, 1947, p.148]. Duhul-Dumnezeul tainic este Cel care dă viață existenței noastre, Cel care ne face să auzim chemarea dumnezeiască, Cel care ni-l descoperă pe Hristos, Viața întregii umanități transfigurate, ce ne permite să devenim „consanguini”și „con-corporali”cu Iisus. Toate inegalitățile sociale și sexuale, toate opozițiile etnice sunt abolite deopotrivă în noua umanitate restaurată. Toate trebuiesc cu sârg
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
Tu să nu mă părăsești. Eu am plecat de la Tine, Tu pleacă în căutarea mea, și fă-mă să intru în imașul Tău și mă socotește în numărul oilor turmei Tale celei alese, și mă hrănește împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată îți este Ție sălaș și se vede în ea (se ivește) strălucirea descoperirilor Tale. Și strălucirea aceasta este mângâierea și odihna tuturor acelora, care pentru Tine s-au nevoit cu necazuri și cu chinuri
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
mireasmă faptei. Numai în acest sens se zidește unitatea minții și a inimii, căci inima este ființa minții. Numai coborârea minții în inimă, urcă omul spre slava Numelui lui Hristos. De aici, Rugăciunea inimii, care poartă în suflet frumusețea Numelui dumnezeiesc: „Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-mă pe mine păcătosul”! În Tradiția noastră ortodoxă Calea către Dumnezeu, cunoașterea, străbate două etape: contemplarea naturii și comuniunea cu Creatorul. Mai întâi o Euharistie cosmică cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Înțelegerea duhovnicească
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
fericit poartă în sine însuși Cuvântul, cel pururea veșnic și tainic, care îl îndrumă și luminează permanent. Așadar, să ne rugăm la Dumnezeu ca, fie că suntem monahi, fie că suntem mireni, să ne facă vrednici de primirea marelui dar dumnezeiesc - mântuirea. Ștefan Popa Referință Bibliografică: Fetițo, quo vadis? / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1146, Anul IV, 19 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ștefan Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
FETIŢO, QUO VADIS? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362120_a_363449]
-
și chimie de elită, le dădea școlarilor cunoștințe trebuincioase dar și cunoștința lui Dumnezeu, mai mult chiar decât profesorii de religie, puțini dintre ei preocupați de formarea caracterului creștin al elevilor și de mântuirea lor. Ne-am căsătorit prin descoperire dumnezeiască și împreună am îmbrățișat lupta cea bună a credinței; împreună ne-am împodobit sufletele cu darurile Duhului Sfânt, ne-am înălțat și împodobit casa; împreună eram studenți la a treia facultate (eu la matematică, ea la geografie). Eram uniți trup
AGNES-COSTINA SAU PECETEA IUBIRII ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365826_a_367155]
-
ca pe o pace, dragoste și fericire pe care n-o atinsese până atunci. A doua zi aveam presimțirea că va muri iar după amiază m-am rugat în inima mea: „Doamne, slobozește în pace pe Agnes, în lumina cea dumnezeiască și-n fericirea veșnică”.. A murit în ziua de Joi. A plecat la spital într-o zi de joi, a stat în spital trei săptămâni și a murit într-o zi de joi... Doamne ești Mare și iart-o și iartă
AGNES-COSTINA SAU PECETEA IUBIRII ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365826_a_367155]