14,797 matches
-
a echilibrului. Când l-am sărutat pe coamă, mi s-a părut că tresare ca un prieten drag. E nemaipomenit să înțelegi că în lume există și altceva decât singurătate, chiar dacă ajungi la încheierea aceasta cu ajutorul unui cal... ...Știu Doamne, Dumnezeul meu îți spun iar și iar știu și cred că ești ființa perfectă. Mi-a argumentat asta, genial, Sfântul Augustin. Dar mai știu și ceea ce spune Cioran, că lumea aceasta zămislită de Tine trebuia să fie oricum, numai așa cum este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
clipe, el o întrebă: Cineva a murit. Un tip a încercat să mă apere. Îmi pare atât de rău! Nu e vina ta. Vru să o atingă. Stai așa! Remarcă o tăietură adâncă pe obrazul ei, și una pe braț. Dumnezeule! Cum de n-am văzut? Stai jos, vin imediat. Îi șterse dâra de sânge și îi bandajă rana. E mai bine? Da. Mult mai bine. Ar trebui să chemăm un doctor, ceva. Nici gând. Sigur? Mai întâi, ar fi drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
La Amanda. Când intră în apartamentul ei, simți un gol în stomac. De parcă vântul ar fi șuierat o melodie pe ale cărei unde ar fi plutit o parte din acel stomac, om, viață. Doru simți un izbitor iz de mentă. Dumnezeule, cât nu-i plăcea menta! Avea gust tipa. Îmbinase normal plăcutul, utilul și frumosul. Predomina o nuanță de roz și una de lila. Făceau o plăcută impresie. Doru rămase puțin contemplând locuința, apoi se puse pe treabă. Aceeași senzație stupidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nivel personal, deci nu mai putem vorbi de relația om divinitate în epoca modernă ca în evul mediu. Putem să simțim divinul, dar acesta nu e o pate din noi. Bucuria vine din a fi Copiii lui Dumnezeu, și nu Dumnezeu împărțit în noi. "Detașarea, acțiunea dezinteresată, non acțiunea constituie etosul lumii din Extremul Orient", dar aceasta nu se opune rațiunii, ci favorizează descurcarea pe cont propriu, de la distanță. Asta pentru că religia era "administrarea sacrului" (Braunstein F). De aceea materialul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Pământul cu plantele și viețuitoarele lui e un miracol; atâta vreme cât dragele de ele trăiesc în echilibru. Oamenii sunt periculoși deoarece majoritatea profită și distrug, uneori fără nici o filosofie, ci doar din meschinării și mediocritate. De ce nu există viața veșnică? Dacă Dumnezeul biblic și catolic există, atunci totul este perfect. Dar dacă nu, atunci există spiritul nostru care ne va asigura, poate, acest lucru dacă și numai dacă vom fi în stare să păstrăm civilizația noastră aproximativ așa cum este ea în prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
umăr, simțind amândoi, deopotrivă, plăcerea care-i domina. De când ești aici?l-a întrebat din nou. -te admir de ceva timp. —Romanticule! Cum ai intrat? Încet, că dormeai ca un copil nevinovat. Era ușa deschisă? — Da, spre bucuria mea. —Doamne, Dumnezeule! Parcă sunt nebună. Cum de n-am încuiat-o aseară? Vezi, știindu-te aproape am siguranță. Nu mi-am pus problema că s-ar putea întâmpla ceva rău. Când sunt singură, sunt foarte grijulie. Verific de câteva ori dacă ușa
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pipăind, strângând sub genunchi, pe pulpă, la talpă, tot întrebând-o dacă simte, cum simte. Au vorbit ceva între ei și-au plecat spunându-i. Sunt semne bune, Nataliță. Poate scapi de operație. —Să vă audă Dumnezeu, domnilor doctori! Doamne, Dumnezeule, îndură-te de mine și ajută-mă! s-a rugat simțind ecoul laitmotivului “Credința te va mântui”. Matei, anunțând-o pe Leontina despre simptomele îmbucurătoare ale Nataliei, au venit toți s-o vadă chiar în aceeași zi. Natalia radia de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și i-a venit în minte adevăratul ei chip dinaintea accidentului. Atunci și-a amintit de exercițiul făcut în chiar dimineața accidentului, când a privit-o lung ca să vadă dacă imaginea din mintea lui coincidea cu chipul soției sale. Doamne, Dumnezeule! să fi fost acela un semn prevestitor sau pur și simplu o presimțire a ceea ce avea să se întâmple? Tot presimțire să fi fost și noaptea de iubire din ajunul accidentului, atât de specială pe care au petrecut-o cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Aceștia se gratulau cu termenul „frate”, de unde adolescentul nerăbdător deduce că aceștia ar fi „francmasoni”. Șerban jubilează că a obținut așa de ușor drogurile jinduite. Într-adevăr, câteva luni este în culmea „perfecțiunii” și a „fericirii”. Stupefiantele sunt noul său dumnezeu. Numai că, la scurt timp, banii mamei se împuținează, iar narcomanul simte nevoia acută de cantități tot mai mari. În „bunătatea” lui, „gentlemanul” din beci, Torpilă, îi dă pe datorie. Apoi, vine amenințarea cu moartea, printr-un bilet, în caz că nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe loc toată făptura, îndemnându-l cu putere la căință. Însă, din păcate, acestea erau numai stări de moment, căci el făcea parte din acea mare categorie de oameni, care, mai cu seamă, preferă să învețe din cărți despre Domnul Dumnezeul său, decât să-L trăiască viu în suflet și în cuget zi de zi, toată viața. Cu alte cuvinte, gândea bine, dar trăia prost. Cititorul, cu siguranță, ar vrea a i se dezvălui și mai multe lucruri despre „domnul doctor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
storc de vlagă, lăsându-mă istovit și cu mințile rătăcite? De ce mie acest chin și acest martiriu? În sfârșit, de ce Judecătorul meu este atât de aspru cu mine? Ah, parcă eram mai bătăios înainte... Eloi, Eloi, lama sabachthani?1” 1 Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (în limba aramaică). Cuvinte atribuite lui Isus Cristos. 52 Rareș Tiron Doar abia către ziuă, zbaterea năvalnică din el mai se potoli și, desfăcându-se treptat din încordare, se putu încredința somnului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vlagă, lăsându-mă istovit și cu mințile rătăcite? De ce mie acest chin și acest martiriu? În sfârșit, de ce Judecătorul meu este atât de aspru cu mine? Ah, parcă eram mai bătăios înainte... Eloi, Eloi, lama sabachthani?1” 1 Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (în limba aramaică). Cuvinte atribuite lui Isus Cristos. 52 Rareș Tiron Doar abia către ziuă, zbaterea năvalnică din el mai se potoli și, desfăcându-se treptat din încordare, se putu încredința somnului. Pe la orele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și morbidă a realității. Judecata limpezindu-i-se, el își dădu pe loc seama înspăimântat că păcatul fetei, pus în cumpănă cu pedeapsa primită de ea, fusese prea mic! Iar gândul acesta îl fulgeră teribil și-l făcu să tresară. „Dumnezeule, oare ce am făcut cu mințile mele?!”, își urlă el singur în cap. Astfel, îngrozit mult peste măsură, ca un nebun plecă de acolo în grabă și se făcu nevăzut. Lucrul cu adevărat de mirare și care revoltă este că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Tiron afară bătea vântul violent și izbea fereastra mereu de zid încoace și încolo, făcând-o să trăncănească. Luiza continuă: - Nu-i deloc greu să intuiesc ce anume voiai să faci, într-un chip cu totul și cu totul nebunesc. Dumnezeule, Adriana, mă cutremur numai și când mă gândesc la una ca asta! Până acum, cu toată convingerea mea credeam că sufletul tău se simte bine. Totuși, nu-i deloc așa, am fost de față. Te conjur, draga mea, să-mi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cazuri. Oare ce să fie? Spre exemplu, ultimele cuvinte de noaptea trecută, pe care le-am auzit limpede de tot, au fost: ‹‹Gata! Acum, du-te să te-ntâlnești cu luna!›› Și sunetul era încărcat de un ecou de gheață... Dumnezeule, ce anume, mai exact, or fi vrut să-nsemne cuvintele acestea? Dacă cumva au un dublu înțeles? Sau poate că n-au nicio semnificație? Cine știe... Ei, ce ridicol, numai prostii îmi trec prin capul ăsta nerod! Doar eu nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
are autoritatea de a mă face pe mine să răspund la ea, dacă nu doresc asta. Pricepi? Oare! Și totuși, pentru că-mi ești mamă, ți-o spun limpede și reține bine: firește că mă încred în Dumnezeu, adică în acel Dumnezeu strălucitor, în care crezi și tu, însă eu o fac în felul meu, altfel n-aș putea. Accept și eu, ca și tine, existența Lui și nu am deloc o problemă personală cu asta; niciodată eu nu am fost împotriva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dârz sângele rece și ca nu cumva să se piardă de tot cu firea - asta ar fi fost cel mai nefast lucru dintre toate, într-adevăr. Și totuși, în asemenea momente, oare cum poți gândi în întregime coerent și logic? „Dumnezeule, acum am de îndreptat situația, dar cum?!”, gândi dânsul aproape cuprins de panică. „Oțet, niște oțet trebuie!”, îl fulgeră imediat prin minte. Fugi, deci, să aducă niște oțet și i-l dădu femeii să-l miroase. Vaporii aceia iuți și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să se convingă cu prilejul fiecărei confruntări. Iată ce gândește, la un moment dat, Childan (al cărui nume, pus în relație cu englezescul child, sugerează infantilitatea social-culturală): "Așa conduceau japonezii, nu brutal, ci cu subtilitate, cu nevinovăție, cu abilitate încântătoare. Dumnezeule! Suntem niște barbari în comparație cu ei, își dădu seama Childan. Nu suntem decât niște prostănaci în fața unei asemenea rațiuni neîndurătoare. Paul [tânărul om de afaceri japonez cu care trata în momentul desfășurării acestui monolog interior] nu a zis nu mi-a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
că acest scaun plăsmuit din abur și fum exista, mai mult decât atât, că exista aici și acum, mai real decât cel pe care îl simțeam sub mine? Că femeia nu doar îl mima, fantasmatic, ci îl crease, asemenea unui Dumnezeu posedat, nu numai în minte, ci și în realitate, pentru că, iat-o din nou, zâmbind și spunând oishii vecinei din față, da, delicios, într-adevăr delicios. Pentru ea, pare că nu mai există scindare, ci doar o unică lume în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
capabili să citească? Aceste întrebări și le pun chiar și mulți creștini protestanți: într-adevăr, toți acești necreștini nu pot găsi un punct stabil în viața lor, o perspectivă sigură, nu pot ajunge la o încredere în viață? Credința în Dumnezeul creștin nu este premiza oricărui da spus vieții și al oricărei etici construite pe ea? Iată câteva probleme esențiale care se dezbat în prezent și în cadrul teologiei protestante. Destinul necredincioșilor În timp ce la Universitatea Pontificală studiam conștiincios, curs după curs, teologia
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Mi se pare inacceptabil ca cei care sunt de o alte religie, ca și ateii sau agnosticii, să nu aibă nici o perspectivă existențială solidă în viața lor și să le fie imposibil să dobândească încrederea în viață, iar credința în Dumnezeul creștin să fie premisa oricărui "da" spus vieții și a oricărei etici. Despre ateism și agnosticism ni se vorbea deseori în timpul cursurilor universitare, dar totdeauna în formă foarte abstractă. Și despre filozofii moderni se vorbea, dar în mod separat de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ar fi bucuria cea mai frumoasă. În 2009 cineva s-a întrebat ce anume se întâmplase englezilor, națiune cunoscută ca fiind sobră: pe mai mult de opt sute de autobuze apărea scris: "There's probably no God", probabil nu există nici un Dumnezeu. Este ușor de înțeles această campanie mediatică dacă se cunosc faptele anterioare. Era vorba despre un răspuns la mesajul unei propagande precedente, mediatizat pe aceleași autobuze de fundamentaliștii religioși, mesaj care promitea necredincioșilor condamnarea veșnică în flăcările infernului. Amenințarea unui
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Dumnezeu? Urmările extreme ale morții lui Dumnezeu se dovedesc mai curând a ține de spaimă și întuneric, întocmai cum se poate vedea în destinul personal al lui Nietzsche. La sfârșitul vieții, înainte de declinul din 1889, ceruse lui Dumnezeu să revină, Dumnezeu care pentru el era fericire și suferință în același timp: Nu! Revino înapoi! Cu toate torturile tale! Toate lacrimile mele aleargă la tine, iar ultima flacără a inimii mele se aprinde pentru tine. Oh, revino Dumnezeul meu necunoscut! Suferința mea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lui Dumnezeu să revină, Dumnezeu care pentru el era fericire și suferință în același timp: Nu! Revino înapoi! Cu toate torturile tale! Toate lacrimile mele aleargă la tine, iar ultima flacără a inimii mele se aprinde pentru tine. Oh, revino Dumnezeul meu necunoscut! Suferința mea! Fericirea mea ultimă!... (Ditirambii lui Dionisos: Plânsul Ariadnei) Fericirea eterna aspirație a omului este cuvântul magic prin excelență. Fericire: să fie aceasta formula autentic magică? Un punct esențial: sunt fericit? With a little bit of luck
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
prin urmare la nașterea civilizațiilor și religiilor evoluate. În acele vremuri normele erau formulate sub formă de fraze și trecute în scris. În unele civilizații erau atribuite voinței divinităților sau după exemplul celor Zece Porunci din Biblia ebraică unui singur Dumnezeu. Aceste porunci s-au transmis din generație în generație de-a lungul mileniilor. Astăzi însă, mi se aduc obiecții deseori că întotdeauna s-a acționat și se acționează împotriva poruncilor. Eu zic că e adevărat, dar cum ar fi lumea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]