1,836 matches
-
bolnav ca dracu’. - Și zice nea doftoru’: „OK, cît folosești?” - Ați luat vreodată Dilaudid praf? O grămadă au mierlit-o cu ăsta. Cam cît poți lua c-un capăt de scobitoare. Pe capăt, adică, și-atît. - Pregătită și trasă-n venă. - Dus. - Luat. - Asta era-n ’33. Treiș’opt de dolari uncia. - Făceam o pipă dintr-o sticlă și un tub de cauciuc. După ce fumam, spărgeam sticla. - Pregătită și trasă-n venă. - Dus. - Bineînțeles că poți să-ți faci cocaină În piele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Pe capăt, adică, și-atît. - Pregătită și trasă-n venă. - Dus. - Luat. - Asta era-n ’33. Treiș’opt de dolari uncia. - Făceam o pipă dintr-o sticlă și un tub de cauciuc. După ce fumam, spărgeam sticla. - Pregătită și trasă-n venă. - Dus. - Bineînțeles că poți să-ți faci cocaină În piele. Te ia drept din burtă. - H și coca. Simți cum miroase cînd intră. Ca flămînzii care nu pot vorbi despre altceva decît despe mîncare. După un timp, efectul injecției a Început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a participa la tabăra de creație de la Gărâna. Vestea o primisem prin telefon, m-a informat că a trimis o invitație la Centrul Județean de Creație la noi la Iași. Ei trebuiau să mă anunțe și să-mi asigure transportul dus întors. Faptul că așteptase câteva zile telefonul de la mine prin care trebuia să-mi anunț venirea, neprimind nici un răspuns, l-a determinat să mă sune personal. Imediat înțelesese că vina era a celor de la Centru de Creație că nu mă
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
de rubini Și grădini și munți de aur și cascade de lumini. Toate, toate încunună fața soarelui divină, Întreg cerul și pământul maiestăței lui se-nchină; Fermecata mea privire ațintită-i spre apus Și în lumi necunoscute simțesc sufletul meu dus. Simțesc parcă a mea ființă că-i răpită-n armonia Sfântă ce mă împresoară, că atotputernicia Mă înalță, mă confundă cu minunile din ceri, Că văd firele ascunse care leagă sferi de sferi. Că-nțeleg legea eternă, aud iarba care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
După plecarea lui Vodă Cuza orașul căzu iarăși în liniștea sa obicinuită. Pe atunci cea mai mare vrednicie a unui prefect era de a găsi oameni care să primească a fi aleși deputați și senatori. Un singur drum la București, dusul și întorsul, costa cel puțin o sută de galbeni, osebit că la plecare erai aproape nevoit să-ți faci testamentul, căci de multe ori trebuia să treci râurile când erau mari cu pericolul vieței sau să stai zile întregi la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cât mă amărești, Redeștepți simțiri ascunse, deschizi rana învechită, O! nu te-ncerca zadarnic să mă pui iar în ispită!... Astăzi când mă uit în juru-mi la cei opt copii ștrengari, Opt speranțe întrupate, marturi timpului fugari, Zic că-i dusă tinerețea-mi, rândul lor de-acuma vine; Sigur, decât noi bătrânii, dânșii face-vor mai bine, Iară eu închid azi cartea unde-odat-am gângurit Primul vers pe care dorul inimii l-a zămislit; Pun pecetea pe trecutu-mi și mă duc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care nu trebuie să se întâmple pe munte, totuși nu pot uita niciodată ceaiul în care se turna puțintel rom, băut înainte de 1989 la orice cabană din munții Făgăraș, făcut din plante naturale culese de lângă cabană, dar acestea sunt momente duse și apuse... Urcușul pe muchia Tărâța este foarte plăcut și oarecum dificil, dar poate fi chiar imposibil iarna, mai ales dacă nu ai echipamentul necesar. Într-o primăvară prin 1977, eram cu bunul meu prieten Nicu Ureche, mai mare decât
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
agresivi din România. Conform planului nostru, fiind ultima mașină în coloană, la o intersecție de autostrăzi cu forma de trifoi, i-am lăsat pe toți să meargă înainte, iar noi am virat brusc pe bucla trifoi spre altă autostradă. Și duși am fost, către un cunoscut la care ne-am ascuns până când am socotit că grupul nostru a ieșit din Germania (prietena noastră, fiica de ilegalist, mi-ar fi scos ochii dacă m-ar fi găsit). Și aici a început viața
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
În toamna lui 1919 În fața prăvăliilor din ro tonda Pasajului Român, azi dărâmate pe urma bombardamen telor din 1944 și acoperind, sub mormanul de moloz, atâtea și atâtea amintiri ale celor șase ani petrecuți acolo cu atâția prieteni și camarazi duși: Emanoil Bucuța, Ramiro Ortiz, Cora Irineu, Virgil Bărbat, Nae lonescu, Maximilian Costin, Virgil Mad gearu; și cu atâtea femei frumoase spre mângâierea noastră, dispărute sau doborâte și ele astăzi sub mormanul anilor grei; cum era cea pe care o soartă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și, afară de asta, o carte cu judecăți formu late mult după apariția și afirmarea ulterioară a fenomenului simbolist În literatura noastră - nu cunosc printre contemporanii Începuturilor acestei mișcări o dezba tere de felul celeia dintre Ion Trivale și F. Aderca, dusă adică „la cald“, În jurul legitimității simbolismului românesc. [...] Pofesorul de filozofie: Ce vrei să vă-nvăț? Logica? Morala? Monsieur Jourdain: Învață-mă ce-i aia ortografia. Profesorul de filozofie: Bucuros! Molișre, Le Bourgeois gentilhomme, actul 2 ÎN AFARĂ DE CEI CÂȚIVA LITERAȚI AMINTIȚI
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o noua cantar bisericeasca. În acest timp Dragoș al nostru, continua să bată mătănii, ridicându-se și trântindu-se întruna pe genunchi cu capul până la podea, apoi făcându-și cruci largi, parcă teatrale. În ochii noștri de copii proști, ne duși destul la biserică și neobișnuiți cu asemenea manifestări, acest spectacol religios, ni s-a părut atât de comic, încât abia ne-am abținut să nu bufnim în râs. Ne-am acoperit gura cu mâna disimulând o tuse, și ne-am
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
grozav, de care tovarășii Gârmoci și Fanache erau mândri nevoie mare, a fost dat peste cap, căci la un moment dat, între coloanele de manifestanți și-a făcut apariția domnul Toma: cu barba lui uriașă de pitic înalt, cu privirea dusă, purta un fel de cămașă de noapte peticită, făcută din pânză de sac, ținea într-o mână o umbrelă neagră deschisă și în mâna cealaltă avea căpăstrul unui măgăruș slăbănog și îndărătnic pe care-l trăgea anevoie după el. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
merg în URSS. E bună ideea cu sabotajul, dar să avem grijă să nu omorâm oameni nevinovați, a zis Stan. Urmărim orarul trenurilor și stricăm șina când știm sigur că urmează să apară marfarul..., a precizat Victor. Seara au adormit duși, încântați de bilanțul primei zile. *** Au fost treziți brusc după miezul nopții. Strigăte, lătrat de câini lupi, motoare de camioane militare, reflectoare aprinse care-și proiectau nemilos fascicolul de lumină puternică prin ferestruica de la coliba lor. Nici nu s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cele două cuvinte. Le rostea mult prea des, ca să nu existe o relație de cauzalitate între ceea ce gândea și cele două cuvinte cu care-și sfârșea părerile. Uneori, simțeam că am prins din zbor relația. Alteori, ea pâlpâia, dispărea și dusă era. Nu era un simplu tic verbal, „Hmm“, „Asta e“ sau „Deci...“. Cele două cuvinte erau concluzia definitivă despre orice a prietenului meu Dinu, după două decenii de tras mâța de coadă prin New York. Era un fel de opinie globală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
simți. Venea primăvara, cireșii înfloreau, plouase un pic și totul mirosea a proaspăt: a ghiocei proaspeți, a văruială proaspătă și a nomenclaturiști proaspeți, mutați de curând în casele celor expirați. De după un gard, se uita la trecători, cu un aer dus, un tată vechi de nomenclaturist proaspăt. Purta un fes ponosit, era nebărbierit, bărbia îi tremura, iar una din lentilele ochelarilor legați cu sfoară peste urechi era spartă. Dacă te lăsai înduioșat de aerul său decrepit, nu-ți mai venea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
starea noastră de spirit fiind intensificată și de sticlele de vin roșu ce păreau să nu se mai termine. Din cauza lipsei mele de antrenament, a trebuit să abandonez partida și, În onoarea patului adevărat de care aveam parte, am dormit dus. Ziua următoare am petrecut-o meșterind la motocicletă În atelierul companiei unde lucrau prietenii noștri. În noaptea aceea am avut parte de o despărțire magnifică de Argentina: un grătar cu carne de vită și de miel, cu pîine și sos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Duh, coborât cu dragoste paternă asupra lor, consecința ingurgitării agheasmei zăvoiene și-a făcut în sfârșit efectul și întreaga hărmălaie și babilonie au încetat; eroii noștri fiind complet "anesteziați" și intrând într-o pauză reparatorie de durată variabilă. Acum dormeau duși după cum i-a prins somnul: pe scaune, pe băncuțele de lângă perete, cu capul pe masă, pe sub masă, pe linoleum, rezemați cu spatele de teracotă, unul peste altul, în cele mai pitorești și incredibile poziții de înfocați consumatori de agheasmă. Dormeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
altundeva, aceea n-o mai știm, însă experimentăm aceia că o încasează cu execuții aspre, așa că cheltuielile noaste cu datul de bani de potcoavă, vin, vinars, fân și ovăs, întrec o treime din porție... 2. Slujba la cetate, în deosebi dusul lemnelor de foc e mare povară pentru noi.... 3. Când vine postășit greu în districtul nostru, atunci ajunge și pe noi destul, fiindcă trebuie să dăm carele, caii de ham și vitele de jug, pe care le duc departe, uneori
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
i-a adus înapoi, dar fiindcă sărăcim zilnic și ne pustiim arătăm aceste acuze: 1. Darea împăratului ne apasă foarte greu și de multe ori se întâmplă cu țidula sacunului sosește și executorul și atâta mâncare și băutură pretinde.... 2. Dusul lemnelor la cetatea Făgăraș e o grea și mare povară pentru noi.... 3. Când trece multă armată în sus și în jos, atunci prestăm postășit greu, trebuie să dăm 4-5 care cu vite de jug până la Sibiu ori Miercurea, ori
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
dezvoltate. Combinele și tractoarele muncesc de zor, iar pe fundal se aude o muzică revoluționară. Așa ai ocazia să vezi mai multe povești se succes, în principal ale românilor stabiliți și realizați în Europa. Cu toții au luato de jos, au duso o vreme greu, dar acum au ajuns să fie respectați de vecini și - ce e mai impresionant pentru telespectatorul român - să câștige foarte bine. Telespectatorul, din fotoliul său, face ochii mari când vede cât câștigă țăranca plecată din Maramureș să
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Madonna cântă cât o țin băierile, televizorul e pe MTV, iar câinele robot cel nou al lui Danny încearcă să escaladeze marginea canapelei. Iar Danny e prăbușit peste mașina lui de cusut, într-un nor de mătase aurie, și doarme dus. — Danny? zic ușor panicată. Hei, trezește-te! Danny tresare, se ridică și începe să se frece la ochi. Are cârlionții turtiți, iar ochii albaștri deschis îi sunt și mai roșii decât dimineață, când mi-a răspuns la ușă. Un tricou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ridicat ochii spre mine și m-a văzut. M-a privit fix așa, vreo cinci secunde. După care s-a răsucit pe călcâie și a plecat. Ca și cum nici nu m-ar fi văzut. S-a suit într-un taxi și dusă a fost, și asta a fost tot. Închide ochii brusc, iar apoi îi deschide iar. Nici măcar n-am apucat să fac un pas spre ea. — Păi, și... ce-ai făcut? zic, cu teamă. — Am plecat. Și toată ziua n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
avut o toamnă foarte grea. Schimbîndu-se directorul editurii, cel nou mi-a cerut romanul istoric pe care celălalt nu voia să mi-l tipărească (motive personale, extraliterare). Micile modificări au fost ușor de făcut, mai grele au fost corecturile, apoi dusul manuscrisului la București, la instructorul din Consiliul Culturii care răspunde de editură și care, în urma referatelor fostului director, voia să citească textul. Bineînțeles alte modificări de-ți este și silă să mai publici în asemenea condiții, dar mai ales o
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de experiență la Târgu Mureș pentru o perioadă de 12 zile (6.IX.-17.IX. a.c.)”. c.o. Bazele de recepție a cerealelor - secrete de stat! Desigur, pe parcursul derulării acestor episoade ale activității cenzorilor, am găsit numeroase doze de prostie dusă, uneori, până la paroxismul paranoiei. Firește, ideea ținerii sub cheie a unor anumite teme nu aparținuse „colectivului de Împuterniciți” din Vaslui ci ștabilor de la „centru”, bravi purtători ai unor funduri late și grase de atâta ședere comodă pe fotoliile din dotare
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
la dinții lui Alfonso. Miguel are un stil direct și fără ocolișuri și nu se sfiește să-și spună opinia verde-n față, indiferent de efectul provocat. „Măseaua asta nu mai poate fi salvată. O scoatem și gata. Uite, e dusă toată” (ciocănește cu instrumentul în gura lui Alfonso). Simt nevoia să traduc. „Alfonso, măseaua nu mai poate fi reparată și trebuie scoasă, și se mișcă destul de tare deci cred că o să cadă singură de îndată ce-ți face anestezie.” „Anestezie
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]