1,835 matches
-
În fața Sfetului domnesc. O judecată cam... sălbatică. Dar dreaptă, pentru lumea În care trăim. A doua veste pare măruntă, dar s-ar putea să devină importantă. Iscoadele Apărătorilor au Înregistrat trecerea peste Dunăre a unei herghelii de cincizeci de cai, duși, pare-se, la târgul de la Belgrad. N-ar fi ceva tocmai neobișnuit dacă herghelia n-ar aparține familiei Litovoi, din Murgești, mai jos de Vaslui, iar conducătorul grupului n-ar fi un tânăr cu trăsături cam frumoase, care aduc izbitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Stat din Danzig Crăiasa zăpezii -, seara am văzut o piesă de Strindberg, Tatăl, cu Hermann Speelmans în rolul principal. Când a căzut cortina, ea plângea. De rudele pe care le-am vizitat nu-mi aduc aminte, dar călătoria cu trenul dus și-ntors mi-e foarte clară. La dus văd, după ce ținutul bombardat al Ruhr-ului a rămas în urmă, cum gonește prin dreptul nostru, în stânga și în dreapta, câmpia Westfaliei, care se poartă ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic care să răscolească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
argumentele sumare aduse de doctor erau fără tăgăduință. Lina, de nevoie, își rărise vizitele si Lenora atunci ceruse ea singură pe verișoara Eliza. împrejurările îi erau favorabile. Tocmai divorța și avea putință să dispună de ea. Eliza venea aproape zilnic, dusă și adusă cu mare pompă de Doru, fiindcă era fricoasă, plină de mofturi. Uneori rămânea câteva zile în șir la Prundeni, după care descoperea că are o mulțime de treburi acasă. De fapt, era nostalgia capitalei. După ce se sătura de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mai lăsase din mînă de cînd venise, aducîndu-i Vitoriei Lipan poate cel mai frumos omagiu din cîte i s-au adus vreodată. Nu după multă vreme de la începerea povestirii se apropie și Nuțu să asculte și nu se mai dădu dus. Ilinca asculta cu foarte mare atenție și chiar cu admirație. Vrînd-nevrînd, furată de vraja povestirii începu să-l studieze mai îndeaproape pe Bărzăun și constată un lucru foarte surprinzător pentru ea: Bărzăunul nu numai că nu era deloc urît, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
latino 1 octombrie - 28 octombrie improvizație pe muzică disco 29 octombrie - 25 noiembrie improvizație pe muzică populară românească 26 noiembrie - 29 decembrie Exerciții speciale la bârnă pentru formarea ritmului, dezvoltarea echilibrului, perfecționarea ținutei corecte, expresivității și virtuozității mișcărilor „8” • Linie dus - întors, cu întoarcere pe două picioare la capătul bârnei: • Deplasare cu mers pe vârfuri cu brațele sus; • Deplasare cu balansarea piciorului înainte pe fiecare pas; 26 • Deplasare cu balansarea piciorului lateral pe fiecare pas; • Deplasare cu balansarea piciorului înapoi pe
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3097]
-
n=7 (f=6) n=8 (f=7) P< 0,05, 0,01, 0,001 P < 0,05, 0,01, 0,001 t= 2,447, 3,707, 5,959 t= 2,365, 3,409, 5,408 Linie artistică de echilibru dus - întors la bârnă (Tabelele 8 și 9). La testarea inițială grupa experimentală a înregistrat o medie aritmetică de 24,37 secunde, iar grupa martor a înregistrat o medie de 24,49 secunde. La testările finale grupa experimentală a prezentat o
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3097]
-
se raportează la forma fizică, adică acele gânduri pe care le conștientizați În viața de zi cu zi; - gândurile de vibrație subtilă, pe care nu le conștiențizați În forma fizică, dar care sunt cele mai greu de coordonat, pentru că trebuie dusă multă muncă pe plan subconștient. Iar atunci când respingi puterea sufletului și a spiritului, când negi prezența planului vibrațional, ce rezultat poți obține? Cel mai dificil este de lucrat cu persoanele care sunt atât de ancorate În teluric, atât de axate
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
Eleanor. Șam sări că ars și se holba la Fanny. — Tu ce chilu’ meu cauți aici? întreba el. — Întâmplător, treceam prin zonă, răspunse Fanny, dar nu mă așteptam să dau peste dumneavoastră, domnule Sharp. Tânără părea palida și un pic dusă, buimaca. Era îmbrăcată lejer, cu o cămașă lungă, purtată peste pantalonii asortați. Eleanor era furioasă și nedumerita. — Tu ai invitat-o? îl întreba ea pe Adrian. — Bineînțeles că nu, răspunse el. — Poate-a uitat ceva la sauna, isi dădu Șam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Deci am trăit din plin acei ani cumpliți, mai ales pentru noi, evreii. Nu mai vorbesc prin ce au trecut părinții mei și tăcând cu totul despre soarta familiilor atât a mamei, cât și a tatălui meu, care au plecat duși și nu s-au mai întors, nu au mai venit. Cei ce i-au dus nu i-au și adus înapoi. Dar, asta e o altă poveste, despre care mai bine să nu mai vorbim... Mă bucur că ați avut
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pește. Ce ai acolo? Niște pește. Pește proaspăt, omule, de la băiatul lui Aurel, că mi l-a dat, așa, fără bani; hai să-l căutăm, acolo, printre fiare, că, peștele, tarear fi bun, cu vin ca al tău. Hai. Sau dus. Până să ajungă la locul faptei, zorile prinseră a se revărsa. Mâțele, și ale lor, și ale unor vecini, se ospătau copios, cu carași, albi, cât jumătate de palmă de mari, frumoși, și, după cum Înfulecau, ai fi putut jura că
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
către un cer gălbui, ce purta Înscris pe el toate Însemnele sfârșitului. Peste tot vedeau numai oameni trecuți de a doua tinerețe, babe Înveșmântate În negru și moșnegi cu barbă gălbuie, stând pe lavițe și privind În gol, cu gândurile duse parcă pe altă lume. Cimitirul altădată foarte Îngrijit se transformase Într-o pădurice de nepătruns, unde se aciuaseră dihorii, vulpile, bursucii și alte dihănii. Crucile fuseseră furate și puse pe foc, iar În morminte colcăiau șerpii. Iazurile se acoperiră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cum arde moara de alături, nici mișcarea de oameni de pe uliță. Asta l-a făcut pe căpitanul medic Constantin Colonaș, scriitor cunoscut, să scrie versurile: Bate clopotul de zor Arde moara, fraților. Satu-i tot cu dosu-n sus Domnul Brumă doarme dus. Îl cântau prietenește Nicu Radu și doctorul pe me lodia “Șapte mere-ntr-o basma, am plecat la Moscova”. Am aflat și de ce soția nu mai scrisese celor de la Nicorești. 40 de zile a stat în spital la Ismail cu
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
nu prea depărtată de sat. Eram în curte când două femei aproape să rupă poarta: Doamnă, e jale. L-au luat pe ăl mare rușii. Cum? Păi l-au aburcat pe cal, s-au uitat în stânga și n dreapta și duși au fost, sărăcuță doamnă. Floare de băiat. Vocile tremurate, spânzurate de cârligul lacrimii m-au copleșit. O mie de bocete adunate din toată nenorocirea lumii ropoteau în grinda creștetului. Le-o fi spus, că Petrișor știa bine rusește, le-o
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mortul s-ar fi aplecat peste el, atrăgându-l În abisul lui. Acum aceste trăsături și aceste chipuri fâlfâind din aripi transparente i se roteau În jurul capului, scoțând strigăte din ce În ce mai amenințătoare. Noimann stătea În șezut pe marginea patului, cu gândurile duse aiurea. Umerii Îi tresăreau, iar brațele se ridicau, ca și cum ar fi vrut să alunge o primejdie nevăzută ce plutea În aer... Între timp, setea Îi creștea. Dorința lui de a ajunge până la masă nu-i dădea pace. Noimann Își aținti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
natura feminină, mai bine zis, partea ei mai puțin ascunsă”, spuse Satanovski, făcând aluzie la femeia ce stătea culcată În preajma lor. „Cât despre cealaltă parte, cred că e cazul să adoptăm tactica lui Lev Nikolaevici...” „Adică”, zise stomatologul, cu gândurile duse aiurea. În memorie Îi reveni o scenă În care protagoniști erau el și prima sa logodnică, legată În bucătărie de un scaun. Noimann se apropiase de ea, aprinzând bricheta În dreptul sfârcurilor. Logodnica țipase de spaimă. Noimann jubilase. Jocul Îl incitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stradă... „Lilith, Lilith!” Ochelarii fumurii maschează cearcănele. Și ochii aflați Încă În derivă, care ar vrea să se ascundă undeva În fundul capului. Curaj, hai, priviți Încă o dată În jur. În prag, stau oameni-mâini și oameni-degete, cu fața suptă și privirea dusă. Șușotesc. Fumează. Suflă fum și vorbe În urechile lui Noimann, năpădite de păienjeniș.... Soarele ce s-a Înălțat pe cer varsă scrum pe nări. Caldarâmul e plin de mucuri de țigară. Bucăți de ziare putrezesc În coșurile de gunoi. Rigolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
câte-o perdea. Ai lui nu vin în vizită. La telefon îmi zice că acuma părinții l-ar omorî pur și simplu pe frate-său din marină. La telefon puștiul îmi povește cum în ziua precedentă era doar un pic dus, pen’că fumase ceva. Stătea pleașcă pe pat la el în dormitor. Aprinsese o lumânare și răsfoia o revistă porno mai veche, pregătindu-se să și-o ia la labă. Asta-i după ce-a auzit de la frate-său din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
morții, coșmarul iubirii neîmplinite, coșmarul timpului și al veșniciei. În preajma sa, la stânga și la dreapta, Îi presimțea pe cei doi prieteni ai săi, pe păstorul Ioan și pe Malhus, căzuți Într‑un somn letargic, Îi simțea, deși erau duși cu dușii, neclintiți și făr‑de suflare, ca Îmbălsămați, nu mai aveau nici un miros de om, nici o miasmă, deși el le simțea prezența nepământeană, presimțind mai la stânga sa, la picioarele lui Iovan, și trupul nepământean și Îmbălsămat al câinelui păstorului care, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mă gândesc prea mult când am vrut să fac un lucru și să rezolv ceva. Chiar dacă din zece drumuri bătute numai unul era cel adevărat, eu le-am bătut pe toate ca să nu scap nimic din vedere. Unii mă consideră dusă (asta ca să folosesc un termen blând), dar m-am obișnuit să numi mai pese de aceste păreri. Mă bucură însă foarte mult când aud un cuvânt de apreciere, sau un gest, sau o privire de mulțumire. Acestea îmi sunt suficiente
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
unde ardea un foc bun, oferindu-le câte o cafea fierbinte și vin roșu. -Cum vi se pare orașul meu natal? întrebă el, reușind să zâmbească, ce-i drept trist. -Frumos! răspunseră amândoi în același timp. Ramona, cu gândul parcă dus, privind cu ochi undeva în gol, zise: -Câte amintiri frumoase te leagă de orașul copilăriei tale? -Și cele triste acum, zise Radu oftând. Andrei oftă cu capul plecat, zicând pentru el: - Doamne, câtă durere cuprinde viața! în acel moment intră
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Se știe că Boureanu, bătrânul dascăl de școală, spusese, într-un ceas rău: Viața asta nouă, liberă de exploatarea omului de către om, e un coșmar, din care aș vrea să mă trezesc... S-a trezit ridicat în dricul nopții și dus a fost, în hrubele de la Gherla, nume consacrat detenției insolite și universale, devenind, pe urmă, băieș în minele de plumb și cine mai știe pe unde... Primele amintiri, care-i aparțin lui Petrea Păun din aceste zile, sunt cele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
între buștenii întunecați, tot mai departe și mai departe Și așa răcnea săracul, de să te ferească Bunul Dumnezeu! și așa se ducea pe apa neagră ca Moartea și noi cu nimic nu mai puteam să-i sărim în ajutor Dus a fost pentru vecie, Dumnezeu să-i ierte păcatele! am mai putut zice în gând fiecare, însă așa eram de cutremurați, de surparea năprasnică, a colegului nostru, în nenorocire și în Moarte, că nu mai reușeam să dăm drumul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că vama și controlul medical nu se vor termina până la ora zece, dar el era întotdeauna un „lasă-mă să te las“ și ele nu-și dădeau prea bine seama dacă avea dreptate sau nu de data aceasta. Takamori dormea dus. Ora șapte. Tomoe și-a pierdut răbdarea. A urcat la etaj și și-a trezit fratele cu multă greutate. El s-a frecat la ochi și s-a întins după pachetul de țigări, intenționând să fumeze mai întâi o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se afla bocceluța pe care o mai văzuse și înainte. — Să nu faci zgomot, îl preveni femeia în șoaptă. Mă duc să-ți aduc ceva de mâncare. A urcat iar treptele, ca un șobolan, la fel de repede cum le coborâse și dusă a fost. Cu sufletul la gură, Gaston s-a ghemuit pe ciment, cuprinzându-și genunchii cu brațele și așteptând în tăcere, neavând curajul nici să respire. Potaia cea bătrână îi lingea mâinile. Gaston și-a ridicat privirile spre cerul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
unde se află și acum. Străinul acesta este nemaipomenit. Parcă nu i s-ar fi întâmplat nimic. A mâncat tot ce i-am dat și când m-am dus la el, acum câteva clipe, era cuibărit în așternut și dormea dus. Takamori nu s-a putut abține din râs. Așa era Gaston și pace. Dar ce căutase, de fapt, la șantier? Când și cum scăpase de Endō? — Deci Gaston nu era cu Endō? întrebă Tomoe. Polițistul, văzând-o nedumerită, a scuipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]